Bertrand CARPENTIER, Institutul sectorului vegetal ARVALIS
Porumbul furajer stă la baza alimentației șeptelului de lapte. Conservat sub formă de siloz, el furnizează animalului aproape 80% din nevoile lui energetice și circa 50% din cele proteice.
Recolta constituie o etapă esențială în cultura porumbului furajer. Obiectivul lucrărilor de recoltare este acela de a duce la adăpost furajul produs pe câmp, păstrându-l atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Astfel, stabilirea momentului în care planta ajunge la randamentul ei energetic optim, tocarea produsului la o dimensiune corectă și confecționarea unui siloz ermetic constituie operațiuni-cheie.
Alegerea datei recoltei în funcție de gradul de umplere a boabelor
În condiții „normale” de cultură, stadiul optim de recoltare corespunde unui nivel de materie uscată de 32-33% în planta întreagă. Acesta este momentul în care este atins un compromis bun între randament, conservare, valoare energetică și ingestibilitatea furajului.
În această etapă, este inutilă întârzierea recoltei, riscul fiind acela de a da naștere la dificultăți, precum: dificultatea recoltării în zonele reci, dificultatea conservării atunci când conținutul de materie uscată per plantă întreagă depășește 35%, dificultatea digerării boabelor prea uscate și dificultatea digerării rațiilor prea bogate în amidon. În condiții de frig, este posibilă recoltarea la un procent mai mic de materii uscate – de ordinul a 30% -, însă randamentul și conținutul de amidon sunt, în general, mai slabe. Se recomandă încheierea lucrărilor de recoltare înainte de 15 octombrie, pentru a limita efectul riscurilor climatice.
Observarea în câmp a gradului de umplere a boabelor constituie un mijloc bun de estimare a maturității plantei. În perioada optimă de recoltare, cele trei stadii de amidon – lapte, lapte-ceară și vitros – sunt repartizate în trei straturi, în boabele din coroana centrală a știuleților. La un conținut de materie uscată de 35-36%, amidonul lăptos nu mai reprezintă decât o picătură la baza bobului.
Cum ținem sub control calitatea tocării
Tocarea are două obiective aparent contradictorii: tocarea fină, efectuată pentru a facilita tasarea silozului și lăsarea unor bucăți destul de lungi pentru masticația vacilor. Sita vibratoare este un instrument eficace în aprecierea fineții tocării.
Bucățile mari (>20 mm) sunt de nedorit, deoarece îngreunează tasarea silozului și provoacă respingere din partea animalului, la jgheabul de alimentare, fapt care antrenează o scădere a consumului vacilor. Prezența a mai mult de 1% de bucăți mari (echivalentul unei căni la o găleată de 10 litri) indică un defect de reglaj sau de întreținere a mașinii de însilozare.
În ce privește procentul de particule medii (de 10-20 mm), la jgheabul de furajare trebuie să se aibă în vedere 10%. Cu cât sunt mai puține particule medii, cu atât mai bună este tasarea, mai ales dacă procentul de materii uscate din porumb depășește 35%. În sectoarele în care aparatul vegetativ rămâne verde, tocarea la lungimi mai mari (15-20% particule medii) nu constituie un inconvenient pentru conservare. Totuși, în testele efectuate pe vaci de lapte, s-a constatat o scădere a ingestiei (-0,5 kg de materie uscată) la o tocare prea grosieră, precum și o scădere a eficacității rației atunci când porumbul avea sub 5% particule medii (-5% UFL valorificate).
Momentul procesării boabelor trebuie adaptat în funcție de maturitatea acestora. Amidonul vitros la porumbul cu peste 32% materie uscată trebuie fracționat pentru ca digestia să fie optimizată: acesta este rolul spărgătoarelor de boabe, disponibile pe majoritatea combinelor de recoltat. În fine, să nu uităm că tocarea particulelor trebuie să fie directă și netă, iar acest lucru necesită ascuțirea periodică a cuțitelor mașinii de însilozare.
Trebuie prevăzută o avansare rapidă a „frontului de lucru” al silozului
Într-un siloz de porumb furajer, pierderile intervin mai ales la „frontul de lucru” al silozului, în timpul utilizării acestuia.
Una dintre condițiile care trebuie respectate pentru a reduce pierderile constă în avansarea acestui front într-un ritm mai rapid decât reluarea fermentărilor. În general, se ține cont de următoarele valori minime, pentru deplasarea frontului de lucru: 10 cm pe zi, în medie, iarna; 20 cm pe zi în medie, vara. Lărgimea și înălțimea silozurilor trebuie, deci, adaptate în mod corespunzător.
Evitați prezența pământului în siloz
Pământul adus pe roțile tractoarelor și remorcilor constituie o sursă de spori butirici, care pun în pericol buna conservare a silozului. Pentru a evita acest risc, preferați întotdeauna silozuri cu sol betonat, iar zonele de circulație din apropierea silozului trebuie să aibă un teren stabilizat.
Tasați, pentru a închide cât mai puțin aer posibil în siloz
Cu cât porumbul este recoltat mai verde și mai umed, cu atât mai mult păstrează silozul tasat porozitatea. Se estimează că la 30% materie uscată, în siloz se închide circa 1 litru de aer per kilogramul de materie uscată. În câteva ore (3-4), în siloz nu mai rămâne oxigen deloc, iar procesul de fermentație corespunzător începe imediat.
Când porumbul furajer este mai uscat (35% materie uscată), fiecare metru cub din siloz este mai dificil de tasat. Tocarea fină este utilă pentru creșterea densității materiei uscate. Aerul închis în siloz reprezintă în acest caz 3 până la 5 litri per kilogramul de materie uscată. Celulele de porumb încă vii sunt mai puțin active, deci este nevoie de mult mai mult timp pentru a epuiza oxigenul închis (de la 3 la 5 zile). În tot acest interval, fermentațiile lactice corecte nu încep, însă drojdiile și mucegaiul se înmulțesc. Dacă etanșeitatea silozului este bună, activitatea acestor organisme începe să se încetinească și ele nu mai încălzesc silozul. Însă, ulterior, în prezența aerului (în urma vreunei fisuri în prelată sau în frontul de lucru), procesul de deteriorare reîncepe și mai intens: aceasta este principala cauză a pierderilor de materie uscată în timpul conservării porumbului furajer.
O dată cu evoluția tehnologiei către mașinile de însilozat cu debit foarte mare, tractoarele de tasat nu mai au timpul necesar efectuării unei acțiuni corecte, mai ales în cazul procentelor ridicate de materie uscată. Într-o astfel de situație, trebuie revăzută coerența acestei activități, fie revenind la o mașină mai puțin performantă, fie prin realizarea simultană a două silozuri, cu două tractoare de tasare.
Adăpostirea furajului în mediu etanș, din prima și până în ultima zi
Absența oxigenului este necesară pentru ca fermentațiile să aibă loc în mod corect; reîmprospătarea oxigenului relansează procesul de încălzire.
În ziua recoltei, închiderea silozului trebuie, deci, să fie cât mai ermetică posibil, cu ajutorul unei prelate de plastic, bine fixată și bine protejată.
