Jean Antoine Rozand, Agricultor din departamentul ISERE, Jean Antoine Rozand a fost președinte al Cooperativei producătorilor de nuci, cu o bogată activitate în ceea ce privește legumicultura și pomicultura. Primul agricultor din zonă care a plantat nuci pe o suprafață însemnată, fiind printre pionierii exploatațiilor de nuci din regiune. În momentul de față, pensionar fiind, este obligat să cedeze administrarea terenului agricol, cu excepția unui hectar, de pe care mai scoate în continuare producții bune de legume și fructe: salată, tomate, anghinare, ardei, praz, zmeură, căpșune etc.
Cum apreciați sectorul legume-fructe din România, dat fiind faptul că ați vizitat unul dintre cele mai mari bazine legumicole din țară?
Am vizitat pentru primă oară sectorul legumicol din Matca, județul Galați. Astfel, am făcut cunoștință cu producători foarte dinamici, competenți din punctul de vedere al tehnologiei aplicate; ei produc legume de calitate la fel cum o fac producătorii francezi, spanioli sau italieni.
Suprafața cultivată este destul de mare, ceea ce necesită o organizare mai bună de piață.
Prin ce se diferențiază activitatea fermierului francez de cel român?
Activitățile desfășurate de producătorul francez, dar și de cel român sunt similare; ceea ce îi diferențiază este organizarea de piață, adică acele mecanisme care să asigure desfacerea produselor, cu condiția garantării veniturilor producătorilor.
Producătorul francez oferă consumatorilor produse de calitate, în cantități suficiente și la prețuri rezonabile, dar primește un preț corect, care îi acoperă costurile de producție și îi asigură un profit de 15%, pentru a putea realiza investiții în continuare. Producătorul român, atât cât am văzut, produce de calitate, în cantități suficiente, însă nu are o piață sigură și nu este convins că-și acoperă cheltuielile după valorificarea mărfii. Producătorul francez vinde producția sa fie individual, fie prin intermediul cooperativei din care face parte. Legumele vândute sunt toate condiționate și puse fie în lăzi la vânzările în vrac, fie în casolete la vânzările en-detail. Acest lucru se face pentru a se urmări trasabilitatea produselor, ținând cont că toate sunt etichetate. Fiecare etichetă conține date despre: locul de producție, varietatea cultivată, calibru, greutatea, numele expeditorului și adresa sa. Vânzările en-detail se fac fie direct de la fermă, fie la piață. În Franța există “Piața de Interes Național” (MIN), unde agricultorii aduc produsele lor și le vând angro la comercianți sau detailiști. Pe această piață se găsesc, de asemenea, angrosiști care vând produsele agricultorilor pentru un comision de 10% din valoare. Centrele de achiziții ale lanțurilor marilor magazine încheie contracte cu producătorii individual sau prin intermediul cooperativelor.
În altă ordine de idei, legumicultorii francezi au o gamă foarte mare de produse și modalități diverse de valorificare. De exemplu, salata pregătită pentru a fi consumată este vândută în casolete vidate, de 200 de grame fiecare.
fermier francez
Care este forma de asociere sub care a funcționat cel mai bine sectorul legumicol în Franța și în ce fel sunt sprijiniți fermierii francezi?
Informațiile date producătorilor agricoli vin în special de la Camerele agricole și de la Cooperativele agricole, unde funcționează departamente în care lucrează tehnicieni foarte bine pregătiți și într-un număr suficient, astfel încât să răspundă nevoilor agricultorilor.
Producătorii agricoli au creat: organizațile profesionale care să le apere interesele, creditul agricol, asigurările agricole, mutualitatea agricolă, formarea profesională, Cooperativele agricole, Camerele agricole.
Toate acestea sunt ale lor și lucrează în interesul lor. Împotriva concurenței te poți apăra prin produse de calitate și printr-o comunicare exemplară cu consumatorul.
Mecanismele de susținere a agricultorilor apar din cauza presiunii exercitate mai ales de către consumator.
Producătorii de legume și fructe pot obține forme de sprijin de la ministerul agriculturii, prin intermediul organizațiilor profesionale și al sindicatelor, care exercită în permanență presiune asupra instituțiilor publice.
Cum funcționează Camerele agricole în Franța?
Camerele agricole sunt făcute de agricultori pentru agricultori. În fiecare departament se organizează alegeri democratice o dată la 6 ani.
Fiecare organizație profesională este reprezentată în Camerele agricole prin intermediul reprezentanților aleși pe fiecare sector de activitate: legume, fructe, cultură mare, silvicultură, creșterea bovinelor, ovinelor, caprinelor, agroturism etc.
Fiecare sector dispune de specialiști care consiliază agricultorii cu privire la întocmirea de proiecte, cu privire la tehnologie etc. Camera agricolă este o instituție aflată la dispoziția agricultorilor.
Prin intermediul Camerelor agricole se negociază cu Direcțiile departamentale de agricultură problemele agricultorilor și măsurile care trebuiesc adoptate.
Un alt exemplu: în cazul calamităților, Camerele agricole sunt cele care încheie un protocol cu Creditul Agricol, prin care producătorii sunt scutiți pentru acel an de plata datoriilor, iar pe de altă parte, tot Camerele agricole solicită un ajutor pentru producătorii care au suferit pierderi cauzate de calamități. Tot Camerele agricole sunt cele care se ocupă de instalarea tinerilor agricultori, plătindu-le acestora o primă de instalare după parcurgerea etapelor ciclului de instalare. Camerele agricole sunt ale tuturor producătorilor agricoli, indiferent dacă aceștia sunt membri sau nu ai organizațiilor profesionale, însă sprijinul acordat este oarecum limitat. Camerele agricole sunt conduse de reprezentanții organizațiilor profesionale, deoarece aceștia au obținut cel mai mare număr de locuri la alegeri. Am găsit aici, după discuțiile cu producătorii din Galați, Timiș, Teleorman, Giurgiu, Arad aceleași incertitudini cu privire la prețul scăzut al produselor, prețul în creștere al carburanților, susținerea venită din partea Europei, la fel ca și producătorii francezi.
Agricultura fără susținere din partea Europei nu se poate realiza. Pentru ca agricultorii să-și mențină activitățile lor în Europa, trebuie să lucreze împreună pentru construirea unor structuri agricole capabile să le apere interesele.
Simona Munteanu
