Scurt istoric „Health Check”
La 20 noiembrie 2007, Comisia Europeană lansa Comunicarea intitulată „Pregătire în vederea verificării eficienței reformei PAC”. Scopul acesteia este: evaluarea punerii în aplicare a reformei PAC din 2003; simplificarea PAC, ținând cont de noile provocări (schimbările climatice, gestionarea apei și bioenergia); readaptarea la situația actuală a pieței ca urmare a creșterii prețurilor la majoritatea produselor agricole (eliminarea cotelor pentru produse lactate, reintroducerea terenurilor în circuitul agricol). Comunicarea a fost prezentată de comisarul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală în cadrul reuniunii Consiliului din 26 noiembrie 2007 și a fost discutată la reuniunile Consiliului din 21 ianuarie și din 18 februarie 2008.
La 6 decembrie 2007, au fost lansate dezbateri publice care au vizat aspecte generale cu privire la acest subiect, iar pe 11 ianuarie s-au pus în discuție aspectele specifice (sectorul lapte). În cadrul reuniunilor sale din 3 și 10 martie 2008, Comitetul Special pentru Agricultură a pregătit un proiect de concluzii ale Consiliului, care au fost aprobate în cadrul Consiliului de Miniștri din aprilie 2008.
Patru acte legislative, în modificare
La sfârșitul lunii mai, pe baza concluziilor Consiliului, Comisia a prezentat propuneri legislative care fac referire la trei regulamente de bază: Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului, din 29 septembrie 2003, de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul Politicii Agricole Comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori; Regulamentul CE nr. 1234/2007 al Consiliului, din 22 octombrie 2007, de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”); Regulamentul CE nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005, privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală; Decizia 2006/144/CE privind orientările strategice ale Comunității pentru dezvoltarea rurală (perioada de programare 2007-2013). Aceste propuneri, fără să constituie o reformă fundamentală, se doresc a fi o contribuție la dezvoltarea Politicii Agricole Comune pe viitor.
Poziția României
SAPS este un model simplificat al schemei unice de plată (SPS), proiectat cu scopul de a asista adaptarea fără dificultăți a statelor din UE-10 și UE-2 la modelul agricol european, date fiind diferențele semnificative dintre nivelul lor economic și rural și cel al statelor UE-15. Statele membre care aplică SAPS pot trece la SPS începând cu anul 2013.
România agreează propunerea Comisiei de prelungire a aplicării SAPS până în 2013, iar plățile să fie făcute în două tranșe, începând cu 1 decembrie și până la 30 iunie a anului calendaristic următor, prevedere valabilă în țările care aplică SPS. În privința eco-condiționalității, măsură introdusă o dată cu reforma PAC din 2003 în cadrul schemei unice de plată (SPS), România nu este de acord să aplice Pachetul C (cerințe privind bunăstarea animalelor) începând cu anul 2014 și consideră că această prevedere ar trebui aplicată începând cu 1.01.2016 (când devine beneficiară 100% a plăților directe).
De asemenea, România nu a fost de acord cu propunerea privind adăugarea a două noi standarde (protecția și managementul apei), întrucât acestea derivă din eliminarea măsurii de set-aside, care nu a fost implementată în România.
În ceea ce privește simplificarea cerințelor de eco-condiționalitate, România sprijină reducerea formalităților birocratice și a costurilor administrative. Cerințele statutare de management trebuie să fie ușor de înțeles și aplicat de către fermieri și să aibă relevanță pentru activitatea agricolă.
O altă propunere a României este adaptarea bunelor condiții agricole și de mediu (GAEC) la condițiile statelor membre. România este de acord cu decuplarea sprijinului în agricultură, dar consideră că ar trebui păstrate plățile parțial cuplate pentru sectoarele sensibile identificate (creșterea animalelor, tutun, hamei, in și cânepă), care asigură menținerea diversității agricole și rurale, mai ales în regiunile în care nu există alternativă din punct de vedere social și economic.
În ceea ce privește măsurile de piață, se dorește să nu se renunțe în totalitate la intervenția pe piață până când nu se găsesc alte instrumente eficiente de stabilizare a piețelor prin controlul ofertei.
Se dorește menținerea intervenției ca plasă de siguranță. În ceea ce privește eliminarea ajutorului financiar acordat pentru stocarea privată a brânzeturilor cu termen lung de maturare și de păstrare, România dorește ca această schemă să nu fie eliminată în totalitate, ci să poată fi aplicată facultativ.
România sprijină propunerea Comisiei de eliminare a cotei de lapte și este de acord cu decizia Consiliului de majorare anuală a cotei de lapte, cu 2% pentru anul de cotă 2008/2009 și cu 1% anual până în 2013. România consideră că instituirea unui sistem de reevaluare periodică a cotei de lapte pe baza fluctuațiilor de pe piață ar fi utilă pentru fundamentarea deciziilor următoare. Există anumite regiuni, în special cele muntoase, în care este de așteptat să apară dificultăți în păstrarea unui minimum de producție la lapte. Pentru menținerea producției și valorificării laptelui în zone defavorizate trebuie pus la punct un mecanism de sprijin financiar pentru zonele care vor fi afectate de procesul de eliminare a cotei.
Ca nou stat membru, modularea obligatorie ar urma să se aplice în România doar după anul 2015. România a luat decizia de suplimentare a plăților directe complementare naționale (CNDP), pentru perioada 2007-2009, prin transferul anual a 20% din fondurile de dezvoltare rurală, ținând cont că acestea din urmă sunt, în cazul țării noastre, mult mai mari decât fondurile alocate Pilonului I. România susține ca această măsură să rămână o opțiune voluntară pentru statele membre. Având în vedere presiunea Comisiei și a unor state membre, se consideră că ar trebui revizuite procentele propuse.
Puncte sensibile rămase în discuție
Plățile directe – mai multe state membre (Ungaria, Bulgaria, Cehia, Polonia, Slovacia, Lituania, Latonia), inclusiv România, susțin uniformizarea nivelului plăților directe.
Pentru că alocările financiare au fost deja stabilite pentru perioada 2007-2013, România propune accelerarea top-up-ului (suplimentarea de la bugetul statului a plăților directe). România a mai propus Comisiei prelungirea, și după 2009, a posibilității utilizării fondurilor de la dezvoltare rurală pentru plățile directe.
Cross compliance – se așteaptă dezbateri atât din partea noilor state membre (România și Bulgaria), cât și din partea vechilor state membre privind lista cerințelor ce trebuie îndeplinite de fermieri și lista GAEC-urilor care vor a fi implementate, la alegere, de către statele membre. Intervenția pe piață – din cauza situației existente (prețuri mari la produse agricole), multe state membre ar putea fi de acord cu renunțarea la mecanismele de intervenție.
În calitate de producător important de cereale, România va solicita menținerea intervenției pe piața cerealelor.
Art. 68 din propunerea de Regulament privind schemele de sprijin direct pentru agricultori – redistribuirea fondurilor de la un sector la altul, găsirea de soluții pentru susținerea sectoarelor prioritare, întrucât sumele prevăzute a se utiliza sunt mici.
Modularea – Comisia nu va renunța la modulare, singurul compromis așteptat fiind reducerea procentelor.
Gestionarea riscurilor – propunerea României privind crearea unui fond comun nu este agreată de Comisie și nu are susținere în multe state membre, ca urmare, se crede că acest obiectiv nu va fi atins.
Ana Mustățea
