Nicolae Sitaru, președinte LAPAR „Fermierii români, la intrarea României în UE, au fost surprinși de restricții, dictate de reglementări și angajamente despre care nu au fost avizați, privind cultivarea de plante modificate genetic. Țările responsabile față de interesele proprii, dar și cu viziuni corecte privind destinul omenirii au speculat cu inteligență și au implementat noile tehnologii de cultivare a OMG, obținând succese extraordinare care le-au plasat în topul mondial al producătorilor agricoli, devenind furnizori în zone agricole cu mare potențial de producție. Cultivarea PMG a depășit pe plan mondial suprafața de 125 mil. ha, având ca lider SUA, cu peste 62 mil. ha, urmate de Argentina, Brazilia, India și China. Beneficiile nete estimate se ridică la peste 27 mld. dolari, la care se adaugă și o reducere cu aproximativ 15% a utilizării pesticidelor. Cultivarea plantelor modificate genetic promite un nou salt economic, asigurarea securității alimentare, a securității mediului și durabilitate cu standardele și reglementările stabilite și acceptate internațional. Recoltele obținute din PMG sunt cel mai intens studiate, bine caracterizate și controlate produse agroalimentare create vreodată.
În România, producția medie de porumb este modestă, situându-se la 1/3 din cea obținută în SUA. Dacă producția agricolă din România nu va fi eficientă, riscăm ca țara noastră să se transforme într-o imensă pârloagă.”
Marcel Cucu, membru al Consiliului Director al LAPAR „Ne aflăm într-o conjunctură nu tocmai favorabilă pentru agricultură, perspectivele, cel puțin cele mai apropiate, nu sunt încurajatoare pentru agricultori. Totodată, constatăm că în Europa multe țări iau decizii politice în neconcordanță cu însăși principiile europene ale egalității de șanse și ale coexistenței. Ne dorim să venim cu argumente pentru toate nivelurile de cunoaștere și înțelegere a fenomenului, pentru a informa corect opinia publică, factorii de decizie cu privire la implicațiile majore ale unor percepții greșite, cu consecințe decizionale dezastruoase pe termen lung. Sperăm că și dl ministru Mihail Dumitru va adopta o atitudine mai puțin «prudentă», când este vorba de a încuraja sau nu cultivarea plantelor modificate genetic. Trebuie să recunoaștem deschis că această contestare a unor rezultate științifice extraordinare este fața văzută a unui război economic între marile concerne producătoare de pesticide și marile firme producătoare de semințe, care investesc sume enorme în dezvoltarea biotehnologică a agriculturii. Noi, producătorii agricoli, ne aflăm în mijlocul acestui război și suportăm consecințele: decizia de interzicere a cultivării soiei a produs până în acest moment pagube agriculturii românești, evaluate la peste un miliard de euro. România nu mai are voie să cultive soia, dar ca întreaga Europă, importă șrot de soia modificată genetic.”
Lucian Buzdugan, director general TCE 3 Brazi „Dintre cele trei forme ale practicii agricole, cea mai apropiată de agricultura ecologică este în mod cert forma biotehnologică.
Argumentele care susțin această declarație sunt următoarele: la soia RR, în loc să se utilizeze 12 kg de erbicide aplicate în 4-5 tratamente, se folosesc doar 1-2 tratamente; la porumbul YG, în locul tratamentului cu insecticide obținute prin sinteză, poluante pentru sol, apă și aer, se induce plantei capacitatea de a-și sintetiza singură o proteină (Bt) prin care se apără de insecte, dar care există în mod natural în mediul înconjurător și cu câțiva ani în urmă se folosea ca insecticid biologic; se reduc substanțial cantitățile de apă ce se folosesc pentru irigarea culturilor, prin creșterea rezistenței la secetă datorită ingineriei genetice.
Până în prezent, nu s-a dovedit științific în nici un fel că plantele modificate genetic influențează negativ viața, mediul și sănătatea.
Vrem să avem drepturi egale de participare pe piață cu produse biotehnologice, un sprijin mai activ al fermierilor europeni, respectându-le dreptul de a alege, precum și facilitarea implementării în statele membre a măsurilor de coexistență aliniate la recomandările Uniunii Europene din 2003.”
Ana Mustățea
