Perpetuarea ancestrală a venirii primăverii surprinde totuși de fiecare dată prin explozia de viață și optimism. În lumea satului, de exemplu, fiecare bătătură se transformă ad-hoc într-o veritabilă “Poiană a lui Iocan”, unde se dezbat cu precădere teme privind eficiența muncii în agricultură, restricțiile și facilitățile pieței agricole europene și deopotrivă știri de ultimă oră în legătură cu deblocarea subvențiilor aferente anului 2007 de către APIA.
Tot aici se mai oftează cu năduf pentru lipsa forței de muncă, pentru prețul prohibitiv la care a ajuns efectuarea lucrărilor mecanizate, dar și pentru lipsa unei piețe organizate a produselor agricole. Din varii surse lumea satului se informează cu mare interes despre hotărârile luate de factorii de decizie din agricultură în ceea ce o privește. Astfel, lansarea în teritoriu de către conducerea MADR, și chiar în unele cazuri de către conducerea Guvernului, a Programului Național de Dezvoltare Rurală constituie o oază de speranță pentru producătorul agricol și, în general, pentru populația acestei țări, estimându-se astfel că treptat România nu va mai fi tributara importurilor de produse agricole, ci va avea resurse pentru a-și asigura nemijlocit hrana, la un preț decent.
Premisele acestor stări de lucruri sunt, pe lângă resursele interne, fondurile europene nerambursabile, care până în 2013 pot însuma peste 8 miliarde de euro. Totul depinde de ajutorul care trebuie dat agricultorilor pentru realizarea unor proiecte eligibile și bineînțeles de agențiile de profil din subordinea MADR, în special de megastructura APIA, ce și-a dezvoltat schema și baza materială crescând ca voinicul din poveste și ajungând în prezent la un număr unicat în Europa: peste 5.000 de salariați.
În acest sens, această agenție a fost deseori criticată de presă atât pentru risipa unor resurse financiare pe anumite concursuri ineficiente, pentru premierea excesivă a unor salariați, cât și pentru flota de mașini și ATV-uri, dar în special pentru dificultatea de a se angrena structural cu organismele similare din UE.
Paradoxal, acest motor al dezvoltării rurale care este APIA, reticient la critică, în prezent probabil intrat în recesiune, nu-și mai permite să achite nici costul unor publicații de specialitate care-i asigură popularizarea activității specifice, atât de importantă pentru mediul rural. Această măsură o considerăm neproductivă pentru o activitate de interes național în care transparența decizională și fluxul de informații spre lumea satului trebuie să constituie o prioritate. Dar să fim totuși buni creștini și să-i înțelegem pe cârmuitorii din APIA – or avea și ei necazurile lor, iar “cine se frige cu ciorbă, suflă și în iaurt!”, ne spune un vechi proverb românesc.
Cu ocazia celei mai importante sărbători a creștinătății, revista “Euro-ferma” urează tuturor cititorilor săi un Paște fericit! Fie ca sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Hristos să vă lumineze sufletul și casa, să vă aducă numai bucurii și sănătate!
Hristos a Înviat!
Simona Munteanu
