Lector univ. dr. Cristina Cristescu, Universitatea din Pitești Cunoașterea bolilor viței-de-vie are o importanță deosebită pentru viticultori deoarece în funcție de existența acestora pe plante se pot aplica măsuri optime de diminuare și eradicare a agenților fitopatogeni.
Mana viței-de-vie (Plasmopara viticola)
Ciuperca Plasmopara viticola este răspândită în toate centrele viticole din România încă din ultimele două decenii ale secolului trecut și produce infecții puternice în perioadele cu umiditate ridicată din faza de creștere a lăstarilor și boabelor.
–Simptomatologia bolii
Atacul produs de această ciupercă se manifestă pe toate organele aeriene ale viței-de-vie: frunze, lăstari ierbacei, cârcei, flori, ciorchini și boabe.
Frunzele pot fi atacate după ce ating o suprafață de 20-25 cm, moment în care apar pete de culoare galbenă-untdelemnie, care sunt cunoscute sub numele de stadiul petelor untdelemnii. În cazul în care umiditatea relativă a aerului este ridicată, după 1-2 zile, pe dosul frunzelor, în dreptul petelor untdelemnii, se formează un gazon albicios-cenușiu, care poartă numele de stadiul cu gazon, care este alcătuit din conidioforii și microconidiile ciupercii. La un interval de timp de 1-2 săptămâni, țesuturile unde s-a dezvoltat ciuperca se înroșesc, iar ulterior se brunifică și se usucă. Această etapă reprezintă stadiul cu arsuri. În perioada septembrie-octombrie, frunzele mature prezintă pete colțuroase, mici, de culoare brună, răspândite pe toată suprafața limbului. Aceste pete contrastează cu fondul normal al frunzelor și le conferă un aspect mozaicat (stadiul frunzelor mozaicate). Pe lăstarii mai evoluați și lignificați, atacul de mană apare sub forma unor pete alungite, de culoare brună-violacee, dispuse în preajma nodurilor, în dreptul cărora scoarța este mortificată. Cea mai gravă formă de atac se manifestă pe ciorchinii tineri în anii în care se înregistrează precipitații abundente. Mana pe boabe poate să apară imediat ce acestea s-au format – „rot gris“ sau stadiul cu putregai cenușiu, și până în faza de pârguire – „rot brown“ sau stadiul cu putregai brun, când boabele devin pieloase, brune, se zbârcesc și cad.
Peste iarnă, ciuperca rezistă sub formă de oospori în țesuturile frunzelor mozaicate rămase pe suprafața solului. Primăvara, la sfârșitul lunii martie, când se înregistrează temperaturi de 10 grade Celsius, au loc primele infecții. Mana se dezvoltă intens pe organele tinere aflate în faza optimă de creștere. S-a observat că în cazul acestei boli există o corelație între ritmul de creștere a lăstarilor, umiditatea ridicată și evoluția agentului patogen.
–Combaterea bolii
În viile aflate pe rod, se recomandă aplicarea tratamentelor la avertizare, în ultimele 3-4 zile ale fazei de incubație a patogenului, în scopul prevenirii infecțiilor ce s-ar putea produce.
Primul tratament care se aplică corespunde fazei de incubație a primei contaminări secundare. Numai în situația când se creează condiții optime pentru contaminarea primară, când se formează primele focare de infecție, primul tratament este util încă din faza de incubație a contaminării. Tratamentele ulterioare se aplică în cursul fazelor de incubație a contaminărilor secundare. Se recomandă ca la aplicarea acestor tratamente să se țină cont de: suprafața organelor neprotejate, remanența fungicidului utilizat anterior, precum și de condițiile climatice care au favorizat contaminarea.
În școlile de vițe altoite și în plantațiile tinere de viță-de-vie se recomandă aplicarea tratamentelor pentru combaterea manei la acoperire încă din faza în care este posibilă contaminarea plantelor și până la încetarea creșterii lăstarilor.
Pentru reducerea atacului de mană se pot efectua tratamente cu produsele: Acrobat MZ 90/600 WP – 2,0 kg/ha, Alcupral 50 PU – 3,0 kg/ha, Antracol 70 WP, Curzate F – 2,5 kg/ha, Dithane M – 45, Manzate 75 DF – 0,2% Kocide 2000 – 1,5 kg/ha.
Făinarea viței-de-vie (Uncinula necator)
Făinarea sau oidium-ul viței-de-vie este o boală originară din America de Nord, care în țara noastră produce pagube importante în plantațiile viticole.
–Simptomatologie
Atacul produs de făinare se manifestă din primăvară până toamna târziu, pe frunze, lăstari ierbacei, ciorchini și boabe.
Pe frunzele atacate se observă un miceliu albicios-arahnoideu, cu aspect pulverulent, care se întinde și formează pete pe ambele suprafețe ale limbului. Sub această pâslă de miceliu, țesuturile se brunifică sau se înroșesc puțin. Atacul pe ciorchini are ca efect brunificarea lor, iar ulterior, în condiții de secetă, aceștia se usucă. Principalele forme de iernare sunt, în primul rând, miceliul de rezistență în scoarță și în mugurii lăstarilor infestați, iar în al doilea rând, cleistoteciile. Cercetările efectuate în Europa demonstrează rolul redus pe care îl au ascosporii în infecțiile de primăvară.
În România, ascosporii ajung la maturitate spre toamnă, iar cei care nu se degradează până în primăvară își pierd viabilitatea.
Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate, în jur de 20-25 de grade Celsius.
După producerea infecțiilor, evoluția bolii se realizează la o temperatură de 18-25 de grade Celsius și o umiditate relativă moderată a aerului de 50-80%. În aceste condiții, atacul pe ciorchini și boabe produce pagube deosebit de mari.
Ciuperca se răspândește prin conidii în perioada de vegetație a viței-de-vie.
Soiurile de viței-de-vie cu pielița boabelor subțire, cu ciorchini cu boabe dese și albe manifestă o sensibilitate ridicată la făinare comparativ cu soiurile cu pielița groasă și boabe colorate.
–Profilaxia și terapia bolii
Pentru a reduce sursa de infecție din plantațiile viticole se recomandă ca lăstarii atacați să fie tăiați și distruși prin ardere. Butucii de viță-de-vie puternic infestați care constituie focare ale infecției trebuie scoși și distruși. O importanță deosebită în reducerea atacului de făinare o are aplicarea corectă a lucrărilor de întreținere: tăiat, legat, copilit, prășit, combaterea buruienilor, precum și aplicarea îngrășămintelor în complex, cu recomandarea de a se evita azotul în exces. Deseori, în natură s-au observat atacuri ale ciupercii hiperparazite Cicinnobolus cesatii, care distruge miceliul și conidiile agentului patogen.
Combaterea chimică a bolii se realizează prin folosirea substanțelor pe bază de sulf. Se recomandă ca tratamentele să se efectueze atât în scop preventiv, cât și curativ. Imediat supă dezgroparea viței-de-vie, înainte de pornirea în vegetație, se aplică o stropire a plantelor cu zeamă sulfocalcică 2%. După pornirea în vegetație, în momentul în care lăstarii au câțiva centimetri, se recomandă efectuarea unei prăfuiri a viței-de-vie cu sulf pulbere. Acest tratament are un rol major în prevenirea infecției cu făinare. A doua prăfuire se aplică înainte de fenofaza înfloritului viței-de-vie sau chiar în timpul acestei fenofaze: 50-60 kg/ha sulf. În situația în care tratamentul al doilea coincide cu stropitul al doilea cu zeamă bordeleză împotriva manei, se recomandă să se execute mai întâi stropirea și ulterior sulfurarea. Bune rezultate dau în acest caz și stropirile cu zeamă bordeleză 1% în amestec cu sulf muiabil 0,3%. A treia prăfuire se realizează pe ciorchini când bobițele de struguri sunt mari și se continuă până când acestea ajung în pârgă. Cantitatea necesară pentru acest tratament este de 60-70 Kg/ha sulf pulbere. Rezultate bune în combaterea făinării se obțin și prin efectuarea de tratamente curative cu o serie de fungicide sistemice și de contact. Pentru combaterea chimică a făinării se pot aplica tratamente cu produsele: Topsin 500 – 1,5 litri/hectar, Talendo – 0,225 litri/ha, Sulphur 80 WG – 3,0 kg/hectar, Postalon 90 SC – 0,8 litri/hectar, Orius 25 EW – 0,4 litri/hectar, Folicur Solo 250EW – 0,4 litri/hectar etc.
Antracnoza viței-de-vie (Elsinoe ampelina)
Boala se manifestă primăvara, înainte de apariția manei, când ciuperca atacă organele verzi ale viței-de-vie.
Atacul de antracnoză se manifestă pe frunze, prin apariția unor pete mici, colțuroase sau circulare, de câțiva milimetri diametru, în dreptul cărora țesuturile devin cenușii-brune, cu un halou marginal mai întunecat, țesuturile parazitate se sfâșie, iar frunzele se perforează. Pentru lăstari, boala este foarte gravă. Scoarța atacată are o culoare brună-cenușie, iar marginile acesteia prezintă o zonă vișinie-închisă, foarte evidentă la soiurile cu boabe negre. Lăstarii atacați nu mai cresc, au frunze îngălbenite și sunt fragili, rupându-se ușor în timpul lucrărilor „în verde“ care se aplică viței-de-vie. Pe boabe, atacul se manifestă sub forma unor pete care au un aspect asemănător cu cele de pe lăstari. Ca urmare, bobițele se usucă și se mumifiază pe timp secetos sau putrezesc pe timp umed. Pentru combaterea bolii se recomandă efectuarea de tratamente cu zeamă bordeleză, 0-0,25%, Orthocid 5.
Nicoleta Burtan
