Lector univ. dr. Cristina Cristescu, Universitatea din Pitești
Putregaiul cenușiu al strugurilor (Botryotinia fuckeliana)
Atacul ciupercii se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase, când se pot înregistra pagube deosebit de mari. De asemenea, s-au observat atacuri puternice de putregai cenușiu în serele destinate forțarii vițelor altoite, precum și în pepinierele viticole.
–Simptomatologia bolii
În serele de forțat vițe-de-vie, butașii altoiți prezintă la nivelul scoarței un puf cenușiu, alcătuit din conidioforii și conidiile ciupercii. Scoarța este putrezită și pe suprafață apar numeroși scleroți.
Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna pe boabe, după ce în celule se acumulează suficient zahăr. Ca urmare a atacului, pielița se brunifică, se desprinde ușor de pulpă și întreaga boabă putrezită se acoperă cu un puf cenișiu. Boala se răspândește cu rapiditate și cuprinde întregul ciorchine, care putrezește în totalitate. În unele regiuni din Franța (Champagne, Bordeaux), dar și pe valea Rinului, ciuperca produce așa-numitul „putregai nobil“. În urma infecțiilor târzii și în toamnele uscate, miceliul ciupercii consumă o cantitate de apă din boabe, ceea ce duce la creșterea cantității de zahăr în țesuturi.
Pielița boabelor se stafidește, capătă o culoare vineție, iar ciuperca nu mai fructifică.
Mustul obținut are o aromă deosebit de plăcută, iar concentrația ridicată în zahăr duce la obținerea vinurilor licoroase, tari și de o calitate deosebită. Acest mucegai nobil care este dorit de viticultori, are și efecte negative, și anume reducerea producției cu peste 40%. În unele toamne secetoase, pe colinele expuse insolației se constată același fenomen și în podgoriile din țara noastră. Astfel, se pot obține vinuri licoroase din soiurile Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească. Pe organele atacate, ciuperca formează microscleroți, sub forma cărora iernează. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 22 și 24 grade Celsius, iar perioada de incubație este extrem de scurtă (aproximativ 2 zile).
Astfel se explică pagubele foarte mari pe care le produce această ciupercă în toamnele ploioase și călduroase.
Temperatura la care începe dezvoltarea ciupercii este de 1-2 grade Celsius. În plus, se pot produce pagube importante și în cazul strugurilor depozitați. Plantațiile amplasate în văi umede, unde nu circulă curenți de aer, au mult de suferit de pe urma atacului de putregai cenușiu, în special în toamnele călduroase și bogate în precipitații.
Soiurile de viță-de-vie cu boabe dese și pielița subțire sunt mai sensibile la această boală decât cele cu boabe rare și pielița groasă. Foarte sensibile sunt soiurile: Fetească albă, Riesling italian, Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Galbenă de Odobești, Regina viilor. Mai rezistente la atacul acestei ciuperci s-au dovedit soiurile Cabernet Sauvignon și Coarnă neagră.
–Profilaxie și terapie
Se recomandă ca în toamnele ploioase plantațiile de viță-de-vie să fie culese mai de timpuriu, înainte ca putregaiul să producă pagube. În situația în care concentrația în zahăr a boabelor este încă mică, iar condițiile climatice favorizează infecțiile și evoluția bolii se vor aplica tratamente chimice cu Dithane M-45, în concentrație de 0,2%, Dithane Neotec 75 WG în concentrație de 0,2%.
Putregaiul alb al rădăcinilor (Rossellinia necatrix)
Această boală se manifestă pe rădăcinile viței-de-vie. Plantele atacate în pepinieră sau în plantații se dezvoltă necorespunzător, frunzele se îngălbenesc, lăstarii nu se lignifică, iar plantele mor în câțiva ani. Uneori, în condiții de umiditate ridicată, ciuperca atacă și lemnul, iar acesta capătă un aspect spongios, buretos și o colorație brună. Pentru combaterea acestei boli se recomandă efectuarea de tratamente fitosanitare cu produse specifice.
Septorioza viței-de-vie (Septoria ampelina)
Boala apare pe frunzele de viță-de-vie bine dezvoltate, sub forma unor pete mici, deseori mărginite de nervuri, de culoare brună-cafenie și cu dimensiuni cuprinse între 0,5 și 3 mm. În cazul unui atac puternic, întreaga suprafață foliară apare acoperită de aceste pete care micșorează mult procesul de fotosinteză. În dreptul petelor apar formațiuni punctiforme, negre, care reprezintă picnidiile cu picnospori.
Petele confluează, se măresc, iar restul țesuturilor frunzei se îngălbenesc. Ca urmare a atacului, plantele își pierd foliajul prematur.
Pentru combatere se recomandă aplicarea de tratamente cu produse care să îndeplinească cerințele în vigoare referitoare la toxicitate.
Putregaiul alb al strugurilor (Conyothirium diplodiella)
Atacul cel mai caracteristic se manifestă pe ciorchini și boabe. Întotdeauna sunt parazitate boabele situate în partea superioară a ciorchinelui, după ce acestea au atins un anumit grad de dezvoltare și au început să acumuleze zahăr.
La început boabele atacate prezintă simptome de „opăreală“ și se brunifică ușor, capătă o culoare vineție, pentru ca mai târziu să se zbârcească și să ia un aspect brobonat din cauza formării picnidiilor, al căror osteol iese spre exterior.
Nicoleta Burtan
