Cunoașterea biologiei dăunătorilor, precum și a principalelor simptome produse de atacul acestora are o importanță majoră în identificarea dăunătorilor și în aplicarea tratamentelor corespunzătoare.
Lector univ. dr. Cristiana Cristescu, universitatea din Pitești
Acarianul roșu comun (Tetranychus urticae)
Acest dăunător este întâlnit pe toate continentele și produce pagube importante la foarte multe specii de plante cultivate sau din flora spontană.
–Descrierea dăunătorului
Femela are corpul de formă elipsoidală, prevăzut cu șapte rânduri de perișori pe spate. Lungimea corpului este de 0,50 mm, iar culoare este variabilă, de la verde până la roșu. Masculul este piriform, iar lungimea corpului este mai mică decât la femelă.
Larva are o formă elipsoidală și prezintă ochi roșii. Lungimea corpului este de 0,16 mm.
–Biologia dăunătorului
Acarianul roșu comun iernează ca femelă adultă în crăpăturile scoarței butucilor, în resturi vegetale, în frunze. Primăvara, respectiv la sfârșitul lunii aprilie, femelele părăsesc locul în care au hibernat și își încep activitatea. Ele ajung pe plante, unde încep să se hrănească și să depună ouă. O femelă depune aproximativ 40-60 de ouă.
Incubația durează o săptămână.
Dezvoltarea larvară se realizează vara, în două saptămâni, iar primăvara și toamna, în trei săptămâni. În plantațiile de viță-de-vie, în cursul unei perioade de vegetație se înregistrează 6-10 generații ale dăunătorului.
–Simptomatologia atacului
În plantațiile de viță-de-vie, atacul apare pe frunze, ca urmare a înțepării acestora.
El se manifestă sub forma unor pete decolorate, care la început au o culoare galbenă, iar ulterior roșie. Decolorarea începe de la baza limbului și poate cuprinde tot limbul foliar, ceea ce conduce la uscarea și căderea frunzelor.
În cazul unor atacuri puternice, sunt influențate: creșterile lăstarilor, formarea mugurilor de rod, precum și calitatea strugurilor.
Soiuri mai rezistente la atacul acarianului roșu sunt Afuz-Ali, Coarnă albă, iar soiuri mai sensibile Pinot gris, Riesling.
–Combaterea dăunătorului
Pentru combaterea acarianului roșu comun se recomandă aplicarea unor măsuri preventive, cum ar fi: arderea resturilor vegetale, lucrare care se efectuează toamna, precum și realizarea unor arături adânci, în scopul distrugerii formelor hibernante ale dăunătorului.
În sezonul cald, se vor aplica prașile în plantațiile de viță-de-vie, care au rolul de a distruge speciile de plante-gazdă ale dăunătorului.
Combaterea acestui dăunător se realizează prin aplicarea de tratamente cu produsele: Envidor 240 SC-0,4 l/ha, Nissorun 10 WP-0,5 kg/ha, Omite 570 EW-1 l/ha, Seizer 10 EC- 0,2 l/ha.
Acarianul galicol al viței-de-vie (Colomerus vitis)
Dăunătorul este întâlnit în toate zonele viticole din țara noastră, unde produce pagube importante, în special în verile secetoase și calde.
–Descrierea dăunătorului
Acarianul galicol al viței-de-vie în stadiul de adult are forma corpului alungită, iar pe abdomen prezintă 80 de spire chitinoase transversale. Culoarea corpului este gălbuie sau roșcată.
Dăunătorul prezintă două perechi de picioare și este lipsit de ochi.
–Biologia dăunătorului
Acest dăunător iernează ca adult sub scoarța butucilor de viță-de-vie, pe resturile vegetale căzute pe sol.
La sfârșitul lunii aprilie ajung pe partea inferioară a frunzelor de viță-de-vie și încep să se hănească.
Depunerea pontei are loc la sfârșitul lunii iunie. O femelă depune, în medie, 50-70 de ouă nefecundate, din care eclozează larvele femele.
Acarianul galicol al viței-de-vie dezvoltă
3-4 generații pe an.
–Simptomatologia atacului
Atacul produs de Eriophyes vitis se înregistrează pe partea inferioară a fruzelor. Acarienii înțeapă, sug seva și introduc în timpul hrănirii o substanță toxică, substanță care duce la hipertrofierea țesuturilor foliare și la apariția unor gale pe partea superioară a limbului.
În dreptul galelor apar niște pete pâsloase, de culoare alb-gălbuie la început, iar ulterior acestea se măresc și devin cafenii.
În cazul unor atacuri puternice, sunt afectați și mugurii, cârceii și chiar strugurii. Soiurile sensibile la acest dăunător sunt Riesling italian, Cabernet sauvignon, Pinot gris.
–Combaterea dăunătorului
Combaterea se realizează prin adunarea resturilor vegetale și distrugerea acestora, precum și prin aplicarea unor tratamente cu produse acaricide.
Acarianul galben al viței-de-vie (Eotetranychus carpini )
Acarianul galben al viței-de-vie este un dăunător care se întâlnește frecvent în multe țări din Europa, precum și în anumite zone din țara noastră, în special în Moldova.
–Descrierea dăunătorului
Femela are corpul de culoare galbenă, cu o lungime de 0,30 mm. Masculul are corpul îngustat posterior, iar lungimea lui este de 0,30 mm.
–Biologia dăunătorului
Acest acarian iernează în stadiul de femelă adultă sub resturile vegetale de pe sol sau sub scoarța butucilor de viță-de-vie.
Primăvara, femelele ajung pe muguri și pe frunze, unde încep să se hrănească.
O femelă poate depune 25-50 de ouă în aproximativ o lună. Acarianul galben al viței-de-vie prezintă 4-5 generații pe an.
–Simptomele atacului
Atacul produs de acest dăunător are loc primăvara devreme, pe mugurii foliari, ulterior pe partea inferioară a frunzelor.
Ca urmare a acestui atac, pe partea superioară a frunzelor apar pete de culoare galbenă-cenușie, la soiurile cu struguri albi, sau de culoare roșie, la cele cu struguri negrii.
Atacurile puternice duc la diminuarea producției.
Combaterea se realizează prin aplicarea unor măsuri preventive și curative.
Nicoleta Burtan
