Catalin Lapuste, director general Belcrin Development
Pesta Porcină Clasică este boala care ne împiedică să exportăm, din cauza numeroaselor focare ce au apărut în trecut. Este o boală ce nu afectează omul, însă decimează efectivele de suine. România nu este singura țară afectată de PPC: Bulgaria are focare (unul descoperit chiar recent), Germania – aici izolarea se face pe regiuni, iar în momentul focarului se închid livrările doar dintr-o anumită regiune, restul țării, respectiv comerțul intracomunitar, nefiind afectat.
Crescătorul român de porc și-a permis un zâmbet când a citit primele rânduri ale știrii că de la 1 ianuarie 2010 va putea exporta carne proaspătă, însă a fost nevoit să și-l rețină spre final, când a înțeles că de fapt el rămâne doar un subiect pasiv, colateral. De fapt, prima zi a anului 2010 va permite exportarea produselor din carne de porc obținute numai în sistem lohn, ceea ce înseamnă ca materia primă – carnea – folosită la procesare să provină din piața UE și nu din cea autohtonă. S-a putut înțelege de la autorități că acesta este primul pas în vederea ridicării totale a interdicției de a exporta, însă producătorii români năzuiesc speranța că acest pas nu va fi prea mare. În caz contrar, mecanismul firesc de piață îi va afecta și mai tare, procesatorii autohtoni preferând achiziționarea carcasei din import pentru a-și deservi piețele externe de preparate.
Subvenționarea directă va înceta la finele anului curent din cauza necesității respectării principiilor concurenței loiale la nivelul pieței UE, însă despre ce concurență loială poate fi vorba când România nu are dreptul să exporte carne produsă local?!
Cu o producție oricum mult subdimensionată față de necesarul de consum, sectorul de creștere a porcului riscă o depreciere severă, mai ales în situația în care principalul beneficiar, industria de procesare, este tentat de piața potențială a exportului, piață ce poate fi accesată numai prin prelucrarea carcasei din import.
