Prin patrimoniul genetic pe care îl vehiculează și care face obiectul unei reînnoiri anuale, semințele de porumb oferă un potential foarte important. Calitatea lor germinativă influențează rapiditatea și calitatea înființării culturilor. În fine, grație tratamentelor pe care le încorporează, ele asigură o protecție automată a bobului și a întregii plante împotriva atacurilor dăunătorilor externi (fungi, insecte, păsări). În Franța, toate categoriile de semințe de porumb sunt certificate înainte de comercializare.
Xavier Foueillassar – ARVALIS, Institutul sectorului vegetal
Un concentrat tehnologic și energetic
Care sunt așteptările producătorilor în privința semințelor de porumb pe care le cumpără?
– Potențial genetic variat și înnoit permanent, – Nivel energetic cât mai ridicat, care să asigure robustețea plantelor-embrion, – Asigurarea unei autoprotecții împotriva atacurilor externe, printr-o protecție fitosanitară adiacentă, – Un grad de transparență ridicat în ce privește lanțul de producție și procesare.
Cincizeci de ani de experientă
Pregătirea calității seminței are loc încă de pe loturile producătorilor. Buna cunoaștere a tehnologiilor de cultură asigură o producție brută de semințe (la ieșirea din câmp) de un nivel calitativ maxim.
Din momentul recoltării, unitatea seminceră preia sarcina păstrării acestei calități. În acest scop, ea asigură mijloace de lucru importante, ca, de pildă, uscarea în bene ventilate încă de la ieșirea din câmp a producției. După o triere strictă a știuleților, se trece la uscarea propriu-zisă, la temperaturi scăzute, apoi la curățarea semințelor recoltate de pe știuleți, eliminarea boabelor prea ușoare sau prea mici și, în fine, calibrarea acestora, pentru obținerea unor loturi omogene. Pe tot parcursul acestui proces de fabricație, controalele de germinare sunt realizate de laboratorul societății.
Acest tip de competență s-a îmbunătățit continuu din anii ’50, data apariției primilor hibrizi în Franța.
Calitatea germinativă este garantată
Capacitatea germinativă medie a semințelor produse în Franța este foarte ridicată: 96% din boabe germinează (în condiții optime de laborator, la 25-30°C) și produc plante viabile. Această valoare este cea care oferă potențialul bobului.
Ea nu constituie o previzionare perfectă a ratei de germinare din câmp, unde regimul termic, hidric, gradul de tasare a solului și adâncimea însămânțării sunt tot atâtea condiții care pot afecta această rată. În mod normal, pentru ca boabele să germineze, trebuie să treacă 5 zile, la temperatură constantă, de 25°C, și apoi minimum 10 zile, la o temperatură constantă de 12°C.
În condiții mai dificile, la temperaturi sub 10°C, geminarea este atât de lentă încât frigul poate antrena disfuncții încă din primele stadii de germinare. De asemenea, frecvența atacurilor dăunătorilor crește pe măsura duratei germinării. Tratamentele cu fungicide aplicate semințelor permit asigurarea unei protecții bune încă din primele stadii. Pentru a simula aceste condiții delicate, s-au pus la punct teste de vigoare, pentru a se determina loturile care prezintă riscul unei răsăriri slabe.
Vigoarea unui lot este dată de capacitatea semințelor de a germina corect și de a produce plante viabile și omogene ca înălțime, chiar și atunci când condițiile de germinare nu sunt favorabile. În cadrul testelor, sunt variați trei parametri: temperatura (între 8 și 10°C), cantitatea de apă din materialul de suport (de la 10% apă până la saturație) și natura materialului de suport (sol, nisip, pământ de răsadniță).
Toate semințele sunt bune, indiferent de clasa de calibrare
Cine nu și-a pus întrebarea în ce măsură influențează clasa de calibrare randamentul?
Nici unul dintre testele efectuate până acum nu a putut să demonstreze faptul că dimensiunea boabelor are vreo influență anume. Diferențele care apar se situează întotdeauna sub pragul de eroare experimentală.
Singurul efect indiscutabil privește ținuta plantelor în stadiul timpuriu de viață.
Plantele răsărite din boabele mari sunt mai „voluminoase” decât cele rezultate din boabe mici. Ele manifestă un ritm de creștere net superior, deoarece beneficiază de o rezervă energetică mai ridicată, furnizată de amidonul din bob.
Acest avantaj nu devine vizibil decât în perioada în care planta trăiește din rezervele bobului, adică până în stadiul de cinci frunze, în medie. Pe de altă parte, viteza de dezvoltare (ritmul de apariție a frunzelor) este identică la toate semințele, diferent de calibru.
Impuritățile sunt inevitabile, însă procentul acestora este foarte slab
Loturile de semințe pot conține două tipuri de impurități:
– impurități specifice: ele sunt formate din corpuri străine, precum boabele din alte specii, spărturile, pietrișul etc. Ele nu trebuie să depășească 2%, acest nivel fiind garantat prin cerficare; – impurități varietale: este vorba de boabe care rezultă fie din încrucișarea cu polenul provenit din afara câmpului (numite boabe denaturate), fie din polenizarea unei plante-femelă, castrate necorespunzător (așa-numitele autofecundări). Să reamintim faptul că nivelul de toleranță a castrării, la producția de semințe, este de 5 la mie. Din 1996, prezența fortuită a impurităților de toate tipurile în semințele produse în Franța se situează între 0,53 și 1,07%.
Calitatea semințelor: mijloc de realizare a ambițiilor noastre
Calitatea semințelor este rezultanta a doi factori: cadrul de reglementare stabilit de fiecare stat în parte și modul de organizare creat de administrația publică a acestora, precum și de actorii din sector, pentru a aplica respectivul cadru.
Franța dispune de un cadru de reglementare care impune omologarea oficială a semințelor înainte de comercializarea lor pe teritoriul național. Această obligativitate nu există în Chile sau în Statele Unite, unde omologarea oficială constă într-o garanție comercială (cu toate acestea, 60% din suprafețele de multiplicare sunt omologate).
Pe lângă mijloacele obligatorii, necesare respectării reglementărilor, modul de organizare din Franța, stabilit de administrație și de agenții economici din sector, este de așa natură încât îi permite acestei țări să meargă și mai departe cu regulile, situând astfel sectorul producției franceze printre cele dotate cu un sistem de control recunoscut a fi unul dintre cele mai bune. Practic, normele aplicate de întreprinderile și producătorii din această țară sunt, în general, superioare condițiilor de reglementare minime, atât în câmp, cât și în laborator. De exemplu, delegarea activităților de control actorilor din sector, sub supravegherea SOC (Serviciul Oficial de Control) a permis extinderea numărului de inspecții oficiale din câmp, de la 5 (nivelul reglementar minim) la 12 (practicat actualmente).
