Interviu cu ministrul Agriculturii, Dacian Cioloș
Domnule ministru, puteți face o scurtă retrospectivă a anului 2007, în care, după cum știm, au existat multe probleme. Ce ar fi trebuit să se facă și nu a fost făcut la timp?
Sigur, eu o să vorbesc din punctul de vedere al administrației agricole, pentru că, am mai spus-o și alte ocazii, cred că în câmp agricultorii știu cel mai bine ce este de făcut și nu au nevoie de lecții, nici din partea ministerului, nici din partea altcuiva. Din punctul de vedere al administrației agricole, 2007 a fost un an dificil, primul în care a trebuit să aplicăm noi reguli după intrarea în Uniunea Europeană. Probabil că ne-am împotmolit puțin la un moment dat cu funcționarea Agențiilor de Plăți și acest lucru a întârziat ajungerea subvențiilor la agricultori. Cred că, pe de altă parte, datorită experienței acumulate anul trecut, vom reuși în 2008 și în anii următori să facem ca unele lucruri să meargă mai repede. Din acest punct de vedere, a existat un efort la nivelul Ministerului Agriculturii.
A urmat apoi seceta, care ne-a obligat să găsim soluții pentru a nu pune în pericol producția agricolă pentru 2008. Din fericire, s-a găsit acea soluție cu subvenția la hectar, de circa 500 RON, care sper că a fost binevenită. S-a întârziat puțin și cu pregătirea programului de dezvoltare rurală și lansarea lui, dar prefer să îmi asum întârzierea demarării lui cu o lună-două, dar să fie negociat cât mai bine cu Comisia Europeană, pentru a avea o plajă cât mai largă de posibilități de finanțare pe tipuri de proiect. Concluzionând, anul 2007 a fost de două ori mai dificil, pentru că am avut de înfruntat seceta și apoi pentru că a fost primul an după aderare, când a trebuit să ne obișnuim cu reguli noi.
Care ar fi pentru dumneavoastră, ca ministru, prioritatea numărul unu pentru anul 2008?
Pentru mine și pentru noi, la minister, prioritatea numărul unu pentru 2008 este ameliorarea funcționării instituțiilor ministerului, pentru a face ca fondurile care vin de la Uniunea Europeană să ajungă cât mai rapid și mai puțin birocratic la beneficiari. Mă refer la APIA și deci la subvenția care vine pentru plata pe hectar și subvențiile din bugetul național, precum și la APDRP, care va gestiona fondurile pentru dezvoltarea rurală și pescuit. Mai avem de lucru la ameliorarea modului de lucru al acestor agenții, mai ales la nivel local, acolo unde se realizează contactul cu beneficiarii, pentru a evita aglomerația la centrele locale atunci când se depun cereri. Încercăm să reducem pe cât posibil birocrația și să îmbunătățim serviciile de consultanță agricolă. Dacă pentru programul SAPARD aveam 150 de milioane pe an, acum, pentru Programul de Dezvoltare Rurală, o să avem în jur de un miliard de euro. Ne așteptăm ca numărul beneficiarilor să fie mult mai mare și atunci activitatea de consultanță agricolă trebuie să fie mult mai performantă. Nu ne putem limita doar la consultanța privată, care este concentrată pe anumite tipuri de proiecte, mai mari, și aici ne gândim la crearea Camerelor Agricole.
De ce sumă dispuneți în urma aprobării bugetului ministerului?
În privința bugetului, ajungem în anul 2008 la 2,75-2,8% din PIB. O sumă exactă nu i-ar spune foarte mult unui agricultor. Dar este o sumă mai mare cu 15% față de anul trecut, aici fiind incluse și fondurile europene. Așa cum a fost construit bugetul, am mers pe cât posibil la nivelul maxim al subvențiilor, cum au fost negociate cu Uniunea Europeană. Pentru zootehnie și sectorul vegetal, am atras sume noi, în baza legii, care ne permit să finanțăm prin ajutor de stat diferite tipuri de investiții. Mai avem fonduri și pentru cercetarea agricolă, ceea ce nu s-a întâmplat în anii trecuți, și sperăm ca legea cercetării să treacă prin Parlament cât mai repede. Ne preocupă, de asemenea, și cofinanțarea Programului de Dezvoltare Rurală, pentru a putea avansa plățile directe, atât suma pentru 2007, cât și suma pentru 2008. Sper să ne organizăm în așa fel încât să plătim subvenția la hectar pentru 2008 în acest an, și nu în 2009.
Cu toate astea, sunt totuși unele rămâneri în urmă în ceea ce privește plățile către agricultori, către crescătorii de animale. Cum stăm la acest capitol, întrucât în acest sector sunt rămâneri în urmă chiar din octombrie, noiembrie?
În a doua jumătate a lunii decembrie, din păcate, s-au stopat plățile. A fost o problemă de concordață cu Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost și sfârșit de an. Cred că suntem unul dintre primele ministere care în acest an a reușit să obțină de la Ministerul Economiei și Finanțelor o deschidere de plăți semnificativă, pentru că este vorba de 7.000 de miliarde de lei vechi. Pentru plățile la furnizori, pentru cupoane, cu ceea ce am deschis deja la plată, putem ajunge până la 98% din suma totală alocată, deci aproape tot ceea ce s-a depus la Agenția de Plăți până la sfârșitul anului trecut va fi plătit. Apoi pentru zootehnie, am făcut aceea mărire a primei pe cap de animal, s-a făcut plata primei tranșe, iar pentru tranșa a doua am informat crescătorii că o să facem plățile la începutul anului. Avem alocate sumele.
Vizavi de rapiditatea plății pentru animal, sigur a existat o întârziere. Acesta este riscul când faci funcțional pentru prima dată un sistem, dar aici cred că baza de date pentru identificarea animalelor a fost problema. Dincolo de ameliorarea activității Agenției de Plăți, când va exista o seriozitate mai mare din partea crescătorilor de animale și din partea medicilor veterinari de circumscripții în modul cum fac înregistrarea animalelor, atunci și plata se va face mai repede.
În ceea ce privește clauza de salvgardare, presiunea Comisiei a fost mare, pentru că cei de la Uniune au vrut să fie siguri că banii se duc acolo unde trebuie, la beneficiari, și atunci Agențiile de Plăți trebuie să facă controale. Cu cât controalele se fac mai repede, pentru că baza de date este bine pusă la punct, cu atât putem face și plata mai repede. O să încercăm să găsim pentru 2008 un dispozitiv prin care să implicăm asociațiile de crescători de animale în derularea subvențiilor și sperăm ca lucrurile să meargă mai repede. În ce privește necesarul de bani pentru modernizări și achiziții de echipamente în ferme, sper ca în primăvară să lansăm Programul pentru dezvoltare rurală, în cadrul căruia vor fi alocate fonduri pentru achiziția de echipamente necesare fermelor.
În cadrul APIA, dar și în APDRP, activitatea s-a ameliorat față de 2006, când și-au început activitatea. Sigur, mai sunt și probleme de organizare, pentru că în unele județe numărul fermierilor este mai mare, iar agențiile au același personal ca și în județele unde sunt mai puțini fermieri. Aici va trebui să facem o corelare a resurselor umane. Apoi, i-am atenționat pe colegii de la Agenția de Plăți că trebuie să se obișnuiască din ce în ce mai mult cu faptul că directorii de Agenții de Plăți sau Direcții Agricole nu sunt șefii agriculturii din județ, ci sunt șefii unei administrații agricole care trebuie să asigure serviciul public agricultorilor. Trebuie să ne obișnuim ca în administrația agricolă să ne organizăm în așa fel încât structurile sale să fie într-adevăr în serviciul agricultorilor.
Mă gândesc foarte serios ca până în primavară, când vom lansa Programul de dezvoltare rurală, să creăm pe lângă fiecare Oficiu județan de Agenție de Plăți un fel de consiliu consultativ, format din reprezentanți ai asociațiilor agricultorilor din județul respectiv. Astfel de discuții pe care le avem la minister să poată avea loc în fiecare județ cel puțin o dată pe lună, iar problemele inerente ale administrației locale să poată să fi rezolvate pe loc, prin dialog. La nivelul fiecărui județ avem un consiliu al administrației agricole, care este condus de directorul Direcției Agricole, care reunește o dată pe lună toți directorii instituțiilor subordonate Ministerului Agriculturii, și această structură s-ar putea întâlni cu reprezentanții agricultorilor cel puțin o dată pe lună, pentru a discuta probleme specifice județului respectiv, care apar în funcționarea administrației agricole.
Când vin banii pe suprafață de la Uniunea Europeană și care este aportul de la bugetul național pe unitatea de suprafață și respectiv pe cap de animal?
Sper să începem plățile aferente anului 2007 în luna februarie. Colegii de la Agenția de Plăți sunt pregătiți în așa fel încât să termine controalele la sfârșitul lunii ianuarie, probabil că o să rămână un număr mic de ferme care o să fie controlate în martie-aprilie, pentru că sunt în zone unde zăpada este foarte mare și nu se pot identifica exact suprafețele. Plățile se vor face ulterior, din a doua jumătate a lunii februarie.
Vor fi bani pentru investiții în ferme, unități de procesare, infrastructură rurală, pentru dezvoltarea de mici afaceri în mediul rural – altele decât agricultura.
De data aceasta vom avea instrumente specifice pentru instalarea tinerilor fermieri. Atunci când un tânăr își cumpară o fermă sau un teren pentru că vrea să-și înființeze o fermă, îi vom putea aloca bani pentru o așa-numită fermă de semisubzistență.
Este vorba de acele gospodării mici, de la care proprietarul vrea să ajungă în câțiva ani la o fermă. În acel moment, fermierul va primi o sumă mai mare dacă își face un plan evolutiv pe o perioadă de 4-5 ani. Vom veni în Parlament și cu această măsură financiară pentru ca agricultorii, cel puțin cei cu ferme mici, să își poată plăti și o firmă de consultanță sau chiar oficiul județean de consultanță să îi ajute nu numai în elaborarea proiectului, dar și la punerea lui în practică. Fermierul va putea plăti aceste servicii și din fonduri europene. Vor fi alocate sume importante pentru formarea profesională, pentru cei care doresc să cultive pământul într-un mod eficient. În acest sens, este important ca din când în când, o dată pe lună, câte o zi-două, să meargă la cursuri în sat sau în orașul cel mai apropiat, să învețe lucruri noi.
Ce alte forme de sprijin vor exista anul acesta pentru agricultori, în afară de banii care vor veni de la Uniunea Europeană?
Unul dintre avantajele aderării la Uniunea Europeană este acela că putem avea o anumită predictibilitate și stabilitate vizavi de fondurile de sprijin, iar agricultorul își va putea face niște calcule mai precise.
Nu vor exista modificări majore în formele de sprijin pentru 2008. Ele sunt similare anului 2007, cu diferența că pentru acest an am încercat să mergem, acolo unde s-a putut, pe nivelul maxim sau apropiat de suma maximă negociată cu Uniunea Europeană, atât pentru zootehnie, cât și pentru sectorul vegetal pentru plata complementară. În plus, față de acest sprijin pe cap de animal sau formă de sprijin pentru calitatea genetică a animalelor ori pentru creșterea calității produselor zootehnice, inclusiv a laptelui, pe lângă formele de sprijin obișnuite, vom încerca să venim cu forme de sprijin care să se adreseze strict fermelor asociative, pentru a crește cantitatea de produse agricole care intră pe piață.
Cu ce argumentele ați convins factorii de decizie de la Bruxelles să nu aplice clauza de salvgardare pentru agricultura românească?
Argumentele au fost de ordin tehnic, în primul rând pentru că au fost acele rapoarte realizate de auditorul extern, care a arătat că sistemul este suficient de performant ca să se asigure plata subvențiilor respectând normele comunitare și apoi a fost angajamentul că nu vom începe plățile masive până când nu terminăm activitatea de control în teren. Acesta a fost un element esențial în decizia pe care a luat-o Comisia.
Pornesc de la premisa că a existat o lipsă de încredere a Comisiei în administrația națională, în capacitatea acesteia de a respecta anumite obligații și atribuții. În măsura în care s-a convins că nu doar spunem, ci și facem, Comisia Europeană și-a recâștigat în parte încrederea în noi. Consider că acest lucru a contat foarte mult în decizia care a fost luată.
Cum apreciați pregătirea infrastructurii agriculturii românești, în special în perioada de preaderare, prin programele PHARE și SAPARD? Dar perspectiva dezvoltării acesteia, când în perioada 2008-2013 va putea beneficia de fonduri comunitare de peste 13 miliarde de euro?
Până acum, Programul SAPARD, dar mai ales Programul PHARE, a sprijinit mai mult alinierea administrației agricole la normele comunitare. Programul PHARE a creat, prin proiectele realizate, compatibilizarea unor infrastructuri din agricultura românească cu cele similare din Comunitatea Europeană, iar Programul SAPARD a fost cel care a sprijinit sectorul agricol productiv și agroalimentar. Ceea ce putem observa este că, în general, structurile, capacitățile marilor ferme, dar și unitățile de procesare cu capacități mari au beneficiat de Programul SAPARD pentru a se moderniza, pentru a-și alinia capacitățile de producție la normele europene. Acum există riscul unei concentrări îngrijorătoare a capacităților de producție în jurul a câtorva structuri foarte mari și de aceea cred că prin Programul de Dezvoltare Rurală va trebui să găsim instrumente cu ajutorul cărora să susținem capacitățile mijlocii de procesare și de producție agricolă, astfel încât să valorifice mai bine anumite resurse locale. Încercăm să concepem programele astfel încât să fie accesibile și unor structuri mici și mijloci. Multă lume spune că nu are rost să investim bani în ferme sau unități de procesare mici, pentru că sunt sortite pieirii, deoarece nu vor rezista pe piață.
Este foarte ușor să spui lucrul acesta când ai o structură foarte mare, cu o cifră de afaceri de milioane de euro pe lună sau pe an, dar pentru agricultura României eu, ca ministru, și noi, ca stat, avem obligația morală să găsim soluții pentru a le da o șansă și lor. Infrastructura noastră agricolă, agroalimentară a beneficiat de fonduri de preaderare, dar cu siguranță nu este suficient, pentru că ne interesează nu numai să producem, dar este important ca agricultura să fie un factor de dezvoltare a teritoriului rural. Concentrând toată producția și procesarea în jurul câtorva mari grupuri, cu siguranță tipul acesta de agricultură nu e un model care să ducă la o contribuție a agriculturii la dezvoltarea teritorială. Dezvoltarea armonioasă a agriculturii se adresează prioritar celor mulți.
Se poate spera ca prin absorbția fondurilor comunitare suprafața agricolă nelucrată în prezent, de peste 3 milioane de hectare, să fie diminuată în anii următori?
Nu știu dacă se va vedea efectul de la an la altul. Faptul că sunt terenuri nelucrate se datorează mai multor factori, unul este organizarea pieței produselor agricole, pentru că un fermier atât timp cât nu are siguranța că își va putea vinde produsul, nu ia în arendă o suprafață mai mare, deoarece riscul pe care și-l asumă este mai mare. Dacă reușim să organizăm acele grupuri de producători pentru comercializarea în comun a produselor, atunci fermierul are certitudinea că poate să vândă o cantitate mai mare și peste doi sau trei ani va fi mult mai încrezător să ia în arendă suprafețe mai mari.
Apoi există problema circulației terenurilor, a pieței funciare. Aici este problema cadastrului, care merge foarte greu, costă foarte mult și mulți oameni, atât timp cât nu au cadastrul realizat, punerea în posesie pe o anumită parcelă nu este clară, nu pot vinde terenul respectiv foarte ușor. Faptul că vin fonduri de la Uniunea Europeană de la un an la altul creează un anumit grad de stabilitate și de certitudine vizavi de nivelul subvențiilor, pe care sigur unii îl pot considera mic, alții suficient. Oricum, există o anumită stabilitate și o anumită predictibilitate și sper ca acestea să ducă la o creștere a suprafețelor cultivate, pentru că piața este destul de bună. Există pe piață o cerere mare de cereale, plante oleaginoase și furajere; trebuie doar organizată producția, astfel încât fermierul să realizeze un nivel al producției cu care să fie competitiv se piață.
Vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne răspunde la o parte din multiplele întrebări cu care se confruntă domeniul pe care îl coordonați. În concluzie, vă rugăm, domnule ministru, să adresați o urare dătătoare de speranță, acum la început de an, tuturor românilor.
Sper, în primul rând, ca 2008 să continue cu semnele bune cu care a început din punct de vedere meteorologic și apoi sper ca noi cu toții să fim în măsură să folosim toate oportunitățile pe care le avem pentru a beneficia de un an mai bun decât 2007, iar anul 2009 să fie și mai bun decât anul pe care îl pregătim acum.
Simona Munteanu
