Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU
Sectiunea I: Politica Agricolă Comună și prioritățile viitorului buget comunitar. Sectiunea a II-a: Principiile și obiectivele PAC după 2013.
Sectiunea a III-a: Propuneri privind orientările PAC după 2013 (va fi prezentată în următorul număr al revistei Agrimedia).
Secțiunea I
Politica Agricolă Comună și prioritățile viitorului buget comunitar Comisia Europeană a prezentat o serie de priorități în materie de cheltuieli în cadrul bugetului comunitar, dintre care marea majoritate privesc direct agricultura și viitorul Politicii Agricole Comune.
Identificarea noilor provocări: securitatea aprovizionării cu alimente constituie o nouă provocare, foarte importantă, cu care se va confrunta nu numai Europa, ci toată lumea pe parcursul viitorilor ani.
Europa nu poate conta pe importuri, ci este obligată să exploateze la maximum întregul potențial agricol de care dispune, pentru a răspunde astfel cererii existente pe piața mondială.
Locurile de muncă și dezvoltarea sectorului: sectorul agroalimentar european are o cifră de afaceri de peste 1.300 de miliarde de euro, iar un angajat din 6 este dependent de producția agricolă. Aproximativ 30 de milioane de persoane lucrează în exploatațiile agricole europene, existând posibilitatea dezvoltării unei economii agricole înfloritoare care să permită asigurarea prosperității sectorului alimentar și a economiei rurale.
Schimbările climatice și securitatea energetică: agricultura are de jucat un rol esențial în atenuarea schimbărilor climatice și o contribuție însemnată la asigurarea securității energetice, prin producerea de resurse regenerabile, precum și prin captarea carbonului.
Pe teritoriul întregii UE trebuie garantată plusvaloarea: agricultorii au fost întotdeauna cei mai fervenți și mai constanți partizani ai construcției Uniunii Europene și cred cu tărie că PAC rămâne o politică comună în adevăratul sens al cuvântului. Provocările viitorului, cele mai importante, sunt legate de rolul economic al producției din agricultură, în contextul pieței unice; această problemă trebuie tratată printr-o politică comună, precum și prin solidaritate financiară. Într-o lume globalizată, Uniunea Europeană, care dispune de o piață comunitară, trebuie să acționeze în comun pentru garantarea securității aprovizionării cu alimente, pentru promovarea resurselor regenerabile, trebuie să lupte contra schimbărilor climatice sau trebuie să intensifice cercetările, pentru o bună dezvoltare a acesteia. În absența unei politici comune, statele membre nu vor putea acționa în consecință, chiar dacă sunt constrânse să o facă, ceea ce va reprezenta un eșec pentru Uniunea Europeană.
Toate reducerile de buget ale PAC vor produce perturbări sociale și economice considerabile și vor impiedica agricultura să identifice provocările cu care ar trebui să se confrunte în viitor.
Înainte de dezbaterile referitoare la viitorul buget comunitar, este important să înțelegem de ce veniturile agricultorilor sunt dependente de plățile directe și, chiar și când acestea se fac, veniturile lor sunt scăzute. Venitul agricol mediu în UE, cu toate plățile directe incluse, nu reprezintă decât jumătate din salariul mediu acordat restului sectoarelor economiei.
Există trei motive principale pentru aceasta:
-Piața produselor agricole nu funcționează corect. Exploatațiile agricole familiale, care sunt relativ de mărime mică, în comparație cu marile exploatații din țările exportatoare, reprezintă „inima” agriculturii europene. În consecință, 12 milioane de agricultori europeni se găsesc într-o poziție de negociere defavorizantă față de un „pumn” de furnizori, procesatori și distribuitori de produse și servicii foarte mari. Este motivul pentru care valoarea adăugată de agricultori în exploatațiile lor (spre exemplu, transformarea ierbii în lapte) este plățită la un preț inferior celui plătit pentru valoarea adăugată de către oricare alt partener de pe lanțul alimentar. Acest lucru este confirmat de recentul studiu al Comisiei Europene, intitulat „Concurența în lanțul de aprovizionare cu alimente”, care ne arată că prețul obținut de procesatori și distribuitori a crescut în fiecare an cu 1%, cu toate că prețul produselor agricole a cunoscut un declin de 2,7% în fiecare an;
-Politica comunitară dorește să deschidă piețele importurilor, pentru a respecta acordul de liber schimb convenit în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, motiv pentru care agricultorii europeni se vor confrunta cu o concurență din ce în ce mai acerbă venită din partea marilor exportatori mondiali și, de asemenea, cu o mare volatilitate a prețurilor. Conform Comisiei, plățile directe stabile destinate agricultorilor constituie maniera cea mai eficace de a oferi un plus de stabilitate.
Fără aceste plăți directe, UE ar trebui să facă apel la plățile anticiclice, așa cum se practică în SUA, contrare obiectivelor OMC și care spun că trebuie reduse subvențiile ce provoacă distorsionarea concurenței;
-UE a adoptat, ca răspuns al preocupărilor cetățenilor, un model agricol care garantează că toată producția obținută respectă criteriile stricte de securitate și de durabilitate (siguranța alimentelor, protejarea mediului, bunăstarea animalelor, biodiversitatea). În altă ordine de idei, și tot ca o preocupare a societății, autoritățile comunitare au decis că producătorii europeni nu au dreptul să folosească surse de ameliorare a producției utilizate de concurență (biotehnologii, hormoni, clone, accelerarea creșterii etc.). UE a ales, de asemenea, să adopte o politică pe termen lung, plasându-se astfel în fruntea eforturilor mondiale, care are drept scop garantarea unor practici agricole sigure și durabile. Dar aceasta înseamnă, în mare măsură, că este vorba de un tip de agricultură mai costisitor, care plasează agricultorii europeni într-o poziție dezavantajoasă din punct de vedere competitiv.
Agricultorii respectă alegerea societății europene, dar PAC, cu toate resursele bugetare care-i sunt destinate, trebuie să țină cont de impactul acestei alegeri făcute de societatea europeană asupra agricultorilor.
Acestea sunt principalele trei motive pentru care reducerea plăților directe din cadrul primului pilon ar avea consecințe devastatoare, nu numai pentru agricultori, dar în egală măsură și pentru o serie de servicii publice legate de producția agricolă și de zonele rurale, ar fi o măsură nefastă și pentru consumatori, dar și pentru societate, beneficiară în ansamblul său.
Efectele vor fi următoarele:
-bulversări sociale și structurale în zonele rurale;
-reducerea considerabilă a locurilor de muncă;
-creșterea presiunii asupra bugetului asigurărilor sociale;
-absența securității și stabilității alimentare pentru consumatorii europeni;
-agricultorii încă în activitate nu vor putea să respecte normele ridicate și foarte costisitoare care permit punerea în practică a metodelor de producție durabilă.
Plățile directe acordate exploatațiilor sunt deci esențiale și trebuiesc menținute.
Agricultorii sunt, înainte de toate, întreprinzători și cred că piața le va asigura cea mai mare parte a veniturilor.
Dar pentru a nu mai fi dependenți de bugetul european destinat agriculturii, producătorii ar trebui să obțină o remunerare corespunzătoare din partea pieței.
Aceasta înseamnă că PAC după 2013 ar trebui să elaboreze măsuri destinate ameliorării competitivității agricultorilor și cooperativelor lor, pentru a le permite astfel să obțină o parte echitabilă, mai mare, pe lanțul de valorificare a alimentelor.
Ajutorul acordat agricultorilor și cooperativelor lor va face din agricultură un sector dinamic și competatitiv, ceea ce va fi esențial pentru UE, pentru a garanta propria sa securitate alimentară și energetică și a putea răspunde pozitiv cererii mondiale, ținând cont de faptul că aceasta este în continuă creștere. De asemenea, UE trebuie să răspundă provocărilor viitoare legate de schimbările climatice.
Sectiunea a II-a
Principiile și obiectivele Politicii Agricole Comune după 2013 Viitoarea PAC trebuie să aibă la bază următoarele principii:
a) caracterul vital al rolului economic al agricultorilor ca furnizori de produse alimentare esențiale vieții, precum și rolul lor în realizarea obiectivelor societății la nivel teritorial, la nivelul mediului înconjurător și social, ceea ce face ca agricultura să fie distinctă celorlalte sectoare economice;
b) viitoarea PAC trebuie să recunoască faptul că agricultorii sunt întreprinzători și să le permită să obțină un nivel mult mai mare din venit de pe piață. Totodată, va trebui foarte clar recunoscut că agricultorii furnizează servicii pentru care nu sunt, în prezent, suficient de bine remunerați de către piață sau nu vor fi niciodată;
c) agricultura va trebui să joace rolul său deplin în consolidarea UE – politica agricolă trebuie să rămână în continuare o politică comună, cu reguli comune, pentru a garanta că nu există distorsiuni ale concurenței în cadrul pieței unice europene, ținând însă cont de diversitatea agriculturii europene;
d) solidaritatea financiară este necesară pentru consolidarea coeziunii și integrării economice și sociale pe întreg cuprinsul UE în toate cele 27 de state membre și să asigure un echilibru mai bun între zonele rurale și cele urbane.
Obiectivele noii PAC:
a) oferirea unui cadru stabil care să favorizeze dezvoltarea producției agricole, printr-o creștere a productivității și competitivității și o bună funcționare a pieței, pentru a garanta astfel independența strategică de aprovizionare a UE în toate sectoarele-cheie de producție, pentru a le garanta consumatorilor o aprovizionare cu produse alimentare sigură și stabilă și pentru a permite UE să răspundă favorabil cererii mondiale de produse agroalimentare, aflată în creștere;
b) conservarea marii diversități a producției de produse alimentare de înaltă calitate în diferitele zone rurale ale UE și asigurarea consumatorilor că vor fi complet informați cu privire la produsele alimentare cumpărate;
c) garanția că toată producția obținută va respecta măsurile de mediu (aer, sol, apă), de protejare a bunăstării animalelor și a biodiversității, urmărindu-se crearea de zone rurale atrăgătoare;
d) optimizarea contribuției agriculturii europene la oportunitățile economice și la crearea de locuri de muncă în zonele rurale de pe întreg cuprinsul UE;
e) încurajarea practicilor de amenajare a teritoriului care favorizează și protejează resursele și habitatele, ținând cont de condițiile regionale specifice;
f) susținerea agricultorilor în eforturile lor, care au drept scop atenuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;
g) asigurarea contribuției agriculturii UE la reducerea de emisii de gaze cu efect de seră (de CO2, de metan, de protoxid de azot) și diminuarea dependenței UE de energia importată, ca urmare a producției de resurse regenerabile nonalimentare utilizate;
h) asigurarea unui nivel de viață echitabil producătorilor agricoli pe termen lung, pentru ca astfel generațiile viitoare de tineri agricultori să fie atrase de profesiunile agricole.
