Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU
Secțiunea I: Politica Agricolă Comună și prioritățile viitorului buget comunitar Secțiunea a II-a: Principiile și obiectivele PAC după 2013 Secțiunea a III-a: Propuneri privind orientările PAC după 2013 Așa cum am promis în numărul din luna februarie al revistei, revenim cu cea de-a III-a secțiune, cu privire la „Propuneri privind orientările PAC după 2013”.
Secțiunea a III-a
Propuneri privind orientările PAC după 2013 Recentele reforme ale PAC, care au drept scop garantarea că ansamblul agriculturii europene răspunde preocupărilor societății în materie de securitate și durabilitate a producției, rămân valabile și vor trebui menținute și pe viitor.
Mai mult, măsurile introduse cu scopul încurajării agricultorilor de a furniza servicii publice suplimentare, în cadrul rolului lor, precum și pentru gestionarea terenului, trebuiesc menținute și consolidate.
Totodată, cu toate că recentele reforme ale PAC au făcut din agricultura UE un sector mai mult orientat către piață, ele nu sunt în măsură să amelioreze veniturile agricultorilor, cunoscut fiind faptul că scăderea veniturilor a fost de 12,3% în anul 2009. Veniturile agricultorilor, cu plățile directe incluse, nu corespund decât unei proporții de 50% din salariul mediu al celorlalte sectoare ale economiei. Din păcate, veniturile agricultorilor au atins un minimum istoric, motivul principal fiind scăderea prețurilor pe termen lung, pe care agricultorii le-au încasat în urma livrării produsele lor. Însă pentru a nu mai deveni dependenți de bugetul european destinat agriculturii, producătorii ar trebui să obțină o remunerare corespunzătoare din partea pieței. Aceasta înseamnă că PAC după 2013 ar trebui să dețină măsuri destinate ameliorării competitivității agricultorilor și cooperativelor lor pentru a le permite astfel să obțină o parte din venitul lor actual, mai mare pe lanțul de valorificare a alimentelor.
Agricultorii se vor confrunta cu importante provocări pe parcursul anilor ce vor veni:
-piața comunitară totdeauna mai deschisă către importuri, cu toate că extremele climatice din întreaga lume conduc la o volatilitate din ce în ce mai mare a prețurilor în UE. În aceste condiții, agricultorilor europeni le va fi din ce în ce mai greu să supraviețuiescă crizelor de pe piață;
-necesitatea exploatării potențialului agricol european pentru a atenua schimbările climatice și a crește securitatea energetică prin producția de resurse regenerabile, precum și prin tehnologia de reținere a carbonului vor fi esențiale;
-cererea mondială, în creștere, combinată cu efectele produse de schimbările climatice asupra aprovizionării cu alimente vor trece problemele legate de securitatea alimentară pe primul plan în politicile guvernamentale din întreaga lume.
Este necesar să avem, mai mult ca niciodată, o PAC puternică, în contextul noilor provocări care vor apărea.
Principalele modificări aduse PAC după 2013 trebuie să vizeze, în consecință, următoarele:
-garantarea securității și stabilității alimentare și consolidarea rolului economic de producător al agricultorilor;
-să permită agricultorilor să obțină un venit echitabil de pe piață și să continue să furnizeze servicii rurale, apreciate de societate.
Aceste obiective necesită modificări în patru domenii principale:
-funcționare îmbunătățită și mult mai stabilă a piețelor;
-consolidarea poziției agricultorilor în interiorul lanțului alimentar;
-măsuri destinate ameliorării poziției competitive a agricultorilor și ajutoare care să scoată în evidență noile provocări, în special schimbările climatice;
-avantaje care să motiveze agricultorii să presteze, în continuare, servicii rurale apreciate de societate.
Este foarte important ca modificările aduse PAC după 2013 să ducă la consolidarea naturii comune a politicii. Toate renaționalizările aduse prin PAC sunt inacceptabile.
Solidaritatea financiară este esențială pentru a garanta că PAC rămâne o politică comună care nu conține instrumente de distorsionare a concurenței.
Solidaritatea financiară trebuie să conducă la un tratament just și echitabil al tuturor agricultorilor, ținând cont de condițiile în care aceștia își desfășoară activitățile.
Noile reforme ale PAC care contribuie la consolidarea agriculturii, la valorificarea mediului și a vieții rurale, în general, pentru a furniza servicii publice, rămân în continuare de o importanță majoră.
Este necesar să se consolideze și să se îmbunătățească măsurile din primul pilon, atât timp cât noile provocări identificate mai sus sunt, în principal, legate de modul de funcționare a piețelor agricole și de rolul economic al producției agricole.
Cei doi piloni ai PAC ar trebui menținuți, însă cu o anumită diferențiere, mai coerentă. Al doilea pilon al PAC ar trebui să aibă ca obiectiv sprijinirea agriculturii, ca furnizor de servicii publice, în cadrul funcțiunilor sale legate de mediu și de zona rurală. Ar fi înțelept să se ia în considerare deplasarea măsurilor destinate ameliorării competitivității (axa 1, din al doilea pilon) către primul pilon ca o măsură destinată ameliorării rolului producătorilor agricoli și pentru ca aceștia să atragă un venit mai mare de pe piață.
Modularea, între cele două piloane, ar trebui eliminată, iar bugetul celor doi piloni ar trebui stabilit împreună pe perioada perspectivei financiare multianuale.
Cu privire la plățile directe, statele membre aplică încă plățile după perioada istorică, însă acestea trebuie să se apropie cât mai mult de plățile decuplate, în primul rând în interiorul statelor membre și apoi la nivel comunitar. Ar fi înțelept să se ajusteze o parte din plățile directe pentru a se ține cont de condițiile diferite de producție, pe bază de criterii europene comune, cu condiția ca toate plățile să rămână finanțate 100% prin intermediul bugetului UE. Având în vedere faptul că scopul plăților directe din primul pilon este de a le permite agricultorilor să furnizeze o serie de servicii publice legate de producție (securitatea aprovizionării, producția durabilă, locurile de muncă, prosperitatea economică a zonelor rurale) toate ajustările viitoare ale instrumentelor privind plățile directe trebuie să țină cont de necesitatea de a garanta agricultorilor că își pot desfășura activitatea și că aceste ajutoare nu ajung la proprietarii de teren agricol, ci la administratorii acestora.
Măsurile actuale legate de zonele defavorizate sau de zonele montane, care sunt introduse în Bilanțul de Sănătate, în cadrul art. 68, trebuie să fie integrate în politica generală destinată menținerii producției în zonele cu risc de abandon al terenului agricol. În final, pentru a evita distorsiunea concurenței, limita actuală a plăților cuplate introduse în Bilanțul de Sănătate trebuie să fie în continuare păstrată.
Este important ca toate modificările aduse PAC să treacă testul „simplificării” în care sunt implicați agricultorii. Cea mai mare parte a „simplificărilor”, care au fost făcute până în prezent, au fost realizate în avantajul organelor administrative, mai mult decât în favoarea agricultorilor.
A fost propusă de către agricultori prezentarea unei singure cereri de plată, atât pentru primul, cât și pentru al doilea pilon, la fiecare 5 ani. Aceasta le-ar permite agricultorilor să întocmească un plan economic coerent al exploatației, ținând cont de plățile pentru durabilitate și pentru furnizarea serviciilor publice.
Agricultorii care din diferite motive modifică planul sunt obligați să notifice aceste schimbări.
Trebuie să existe o mai mare coerență între diferitele politici comunitare. Următoarele aspecte au o importanță crucială pentru agricultură:
-Politica comercială: normele și constrângerile dure și costisitoare ale UE plasează agricultorii într-o poziție competitivă dezavantajoasă în raport cu importurile și în contextul actual al schimburilor de pe piața mondială.
Consumatorii europeni trebuie să aibă garanția că normele privind siguranța alimentară impuse agricultorilor de către UE vor fi aplicate și importurilor.
UE trebuie să obțină garanții în negocierea acordurilor comerciale, ca toate concesiunile acordate dosarului agricol să fie asociate cu exigențele pe care trebuie să le respecte importurile, în materie de norme de mediu și de bunăstare a animalelor, echivalent cu normele aplicate în UE.
-Schimbările climatice, mediu și cercetare: este general admis că marea majoritate a provocărilor din următoarele decenii vor consta în garantarea unei securități durabile în aprovizionarea cu alimente a populației la nivel mondial. Această provocare trebuie considerată ca fiind una prioritară în cadrul politicilor comunitare în materie de schimbări climatice, de mediu și de cercetare.
Propuneri specifice care privesc cele patru domenii prioritare:
i) Măsuri de piață destinate îmbunătățirii și stabilizării funcționării acesteia.
Pe perioada crizei din 2009, din nefericire, autoritățile nu au dispus de instrumente necesare gestionării crizei, ceea ce, trebuie să recunoaștem, a fost destul de grav. În numeroase sectoare de activitate, agricultorii s-au aflat în situații critice.
Măsurile de regularizare a pieței și „filetele de securitate” încă existente ar trebui menținute, dar având în vedere volatilitatea tot mai mare a prețurilor și piețelor, noi măsuri vor fi necesare pentru a da garanția că producătorii pot supraviețui crizelor, oferind totodată o mai mare stabilitate prețurilor pentru consumatori.
A fost examinată o serie de noi instrumente de piață, printre care se găsesc următoarele:
-Realizarea de achiziții publice în perioada în care prețul produselor agricole este scăzut, măsură care are drept scop să ofere garanția existenței stocurilor necesare asigurării securității alimentare. Achizițiile în stocurile publice de intervenție trebuiesc menținute în sectoarele relevante (de exemplu, în sectorul de producere a cerealelor);
-Regularizarea prețului sau a cantității prin intermediul organizațiilor de producători (extinderea tipului de măsuri existente în sectorul de fructe și legume);
-Permisiunea dată organizațiilor producătorilor și organizațiilor interprofesionale ale acestora de a contribui la stabilitatea pieței, prin încheierea acordurilor sectoriale;
-Crearea unui fond de stabilitate destinat susținerii agricultorilor în perioadele în care prețul este scăzut (acest fond va avea administrare publică și va fi finanțat prin instituirea unei taxe, în cazul în care prețul depășește un anumit nivel);
-Constituirea unui fond de asigurări care să protejeze agricultorul împotriva: disfuncționalităților pieței (asigurarea venitului), schimbărilor climatice și bolilor (măsurile introduse în Bilanțul de Sănătate cu privire la asigurare trebuie să fie examinate pentru a vedea dacă este necesară extinderea acestora pentru tot spațiul UE sau acestea trebuiesc amendate);
-Încurajarea statelor membre de a ameliora măsurile fiscale aplicate agricultorilor. ii) Consolidarea poziției agricultorilor pe întreg lanțul alimentar Dacă se dorește ca agricultorii să atragă o parte mult mai mare a veniturilor lor de pe piață, este esențial să se consolideze poziția acestora pe lanțul alimentar. Se propun următoarele măsuri:
-Consolidarea cooperativelor și a organizațiilor producătorilor (de exemplu, prin adoptarea unui cod de conduită pe întreg lanțul alimentar, prin încurajarea promovării grupurilor de agricultori sau consolidarea cooperativelor, în vederea îmbunătățirii activităților de procesare și de comercializare);
-Modificarea politicii concurenței pentru a le permite cooperativelor sau organizațiilor producătorilor să fuzioneze (celor care sunt în statul membru sau de o manieră transfrontalieră);
-Revizuirea actualei politici comunitare de promovare, care să permită găsirea de debușee pentru produsele europene, în special pe piețele terțe. Noile măsuri, cum sunt cele referitoare la susținerea exporturilor, în conformitate cu regulile OMC, vor trebui examinate;
-Consolidarea politicii de calitate și etichetaj, care să cuprindă și protejarea indicațiilor geografice, trebuie susținută în continuare;
-Măsuri care să permită furnizarea de informații agricultorilor cu privire la piață, o mai bună transparență a pieței, în special în ceea ce privește marjele de pe lanțul de valorificare a alimentelor sunt de susținut;
-Numirea unui mediator european însărcinat să arbitreze conflictele pe întreg lanțul alimentar reprezintă o altă măsură benefică. iii) Susținerea agricultorilor și a cooperativelor în vederea ameliorării poziției lor competitive și scoaterea în evidență a noilor provocări, respectiv schimbările climatice.
Ameliorarea competitivității agricultorilor va fi necesară pentru a le permite să atragă o mare parte din venitul lor de pe piață, în special în contextul provocărilor viitoare.
-Măsurile existente destinate susținerii agricultorilor pentru a deveni mai competitivi trebuie îmbunătățite;
-Având în vedere previziunile legate de cererea mondială de alimente, care se va dubla până în anul 2050, prioritatea politicii de cercetare și de dezvoltare a UE trebuie să aibă în vedere găsirea soluțiilor de menținere a creșterii productivității agricole, în condițiile schimbărilor climatice, a constrângerilor foarte mari referitoare la resursele de apă;
-Măsurile recent introduse în Bilanțul de Sănătate, cu scopul de a susține agricultorii pentru a se adapta la schimbările climatice și pentru atenuarea efectelor lor (inclusiv măsuri referitoare la utilizarea și gestionarea apei), ar trebui dezvoltate și pe viitor. Va fi foarte importantă susținerea transferului de cunoștințe, în materie de cercetare și inovare, până la nivelul exploatațiilor agricole;
-Este necesar ca agricultorii și cooperativele lor să garanteze că vor contribui la reducerea emisiilor de gaze și la securitatea energetică, prin maximizarea producției de resurse regenerabile (energie, fibre, produse chimice) și, de asemenea, la captarea carbonului;
-Agricultorii se vor confrunta cu un cost ridicat al carburanților, îngrășămintelor și produselor fitosanitare, pe măsură ce industria adoptă măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
De asemenea, se va constata o cerere din ce în ce mai mare de achiziționare a compensărilor de carbon. De aceea agricultorii vor trebui încurajați să comercializeze creditele de carbon, pentru a fi sustinuți astfel să compenseze costurile de producție, care vor fi destul de mari. iv) Mai multe stimulente pentru agricultori, pentru a le permite să presteze servicii rurale apreciate de societate.
Furnizarea de servicii publice de către agricultori, cum ar fi administrarea terenului (spre exemplu: protejarea și întreținerea habitatelor naturale, biodiversitatea, peisagistica), dincolo de rolul lor de producători, ar trebui tratate ca activități antreprenoriale și remunerate în consecință.
În prezent, atât agricultorii, cât și silvicultorii nu-și pot amortiza cheltuielile reprezentate de prestările de servicii publice, neexistând, de altfel, nici un stimulent financiar care să le permită executarea de lucrări suplimentare pentru întreținerea zonelor rurale.
