Provocări pe piața de îngrășăminte chimice

​În cadrul conferințelor tehnice organizate în această perioadă de FAPPR în mai multe regiuni agricole din țară, au susținut prezentări și reprezentanți ai partenerilor organizației de fermieri. Ofelia Nalbant, director general LAT Nitrogen România, a vorbit despre provocările și evoluția pieței de îngrășăminte chimice. Pentru început a făcut o scurtă prezentare a LAT Nitrogen, precizând faptul că grupul din care compania face parte, respectiv Agrofert, este al doilea cel mai mare producător de îngrășăminte chimice pe bază de azot la nivel european și al doilea cel mai mare furnizor global de AdBlue. Compania are cca 2.000 de angajați în Europa și 7 unități de producție. LAT Nitrogen are o vastă rețea comercială și depozite în Europa de Vest, Centrală și de Est. 

​În România marfa ajunge prin porturile Orșova, Giurgiu și Brăila, de unde se descarcă, însăcuiește și distribuie către depozitele proprii Lat Nitrogen, aflate în Vinga (Arad), Periam (Timiș), Șimian (Mehedinți), Ișalnița (Dolj), Deveselu (Olt) și Giurgiu.
„Suntem de 20 de ani pe piață și cu siguranță fermierii au văzut sigla companiei pe sacii de îngrășăminte chimice. Înainte compania se numea Borealis, iar în 2023 și-a schimbat denumirea în urma achiziției de către Agrofert.”
„Un subiect „arzător” este prețul îngrășămintelor. Am exemplificat într-un grafic modul în care evoluează prețul îngrășămintelor chimice versus prețul cerealelor. Variația indexului prețului îngrășămintelor este mult mai amplă și momentul în care prețul îngrășămintelor chimice crește nu este neapărat același cu cel al prețului cerealelor. O să încerc să explic, măcar puțin, cauzele care duc la aceste diferențe de amplitudine și de moment.
În primul rând prețul la îngrășămintele chimice este influențat de prețul gazului și al energiei electrice. 80% din costul de producție vine de aici. În momentul în care prețul gazului și al energiei crește imediat crește fulminant prețul îngrășămintelor, spre deosebire de prețul cerealelor care se modifică mai încet.
Când avem preț bun la cereale cumpărăm îngrășăminte ca să avem producții mai mari.
Când obținem producții mari de cereale și prețul scade nu se mai cumpără îngrășăminte chimice și prețul acestora scade. Între cele două variații, între prețul cerealelor și prețul îngrășămintelor, vom avea întotdeauna o diferență, cum spun eu, de fus orar.
Un al element care contribuie la formarea prețului îngrășămintelor este distribuția acestora. Jumătate din cantitatea de îngrășăminte chimice care se produce la nivel mondial este transportată pe întreg globul între locul de producție și locul de consum, în timp ce cca. 80% din toate cerealele care se produc pe glob se consumă aproape de locul în care se produc. Prețul îngrășămintelor este mult mai „sensibil” la tot ce se întâmplă pe planetă (blocaje etc.).
Un alt aspect este sensibilitatea prețurilor, atât la îngrășăminte cât și la cereale, ce este dată de intersubiectivitate. Realitatea intersubiectivă este povestea pe care o credem cu toții, chiar dacă nu ne cunoaștem între noi, cum este de pildă faptul că știm cât este cursul dolarului astăzi. Asta este o realitate intersubiectivă și la fel se întâmplă cu prețurile. Atât de sensibilă este piața îngrășămintelor. În momentul în care pe glob se întâmplă ceva, o să vedem efectul în prețul îngrășămintelor.

​Prețurile mari la îngrășămintele chimice au dus la o scădere puternică a consumului de fertilizanți și nu doar în România sau în Europa, ci pe tot globul. Toți fermierii din lume au scăzut ratele de aplicare ale îngrășămintelor. De ce? Pentru că au devenit, din păcate, nesustenabile în producția agricolă. În aceste condiții avem o scădere de 20% în consumul de îngrășăminte pe bază de azot.
Producătorii europeni de îngrășăminte folosesc gazul în procesul de producție, iar acesta costă 40 euro/MWh. În Rusia gazul costă 6 dolari/MWh. Este o concurență neloială. Mai mult decât atât, îngrășămintele din Rusia contribuie la pușculița de război prin colectarea taxelor de export de 10%, care însumează cca 600 milioane de euro.
Trebuie să existe soluții care să protejeze piața europeană. Europa ar putea pune o taxă la importurile de îngrășăminte rusești și cu banii colectați ar putea ajuta fermierii în încercarea grea de a concura cu cerealele care vin din Ucraina.
Revenind la situația prețurilor la îngrășămintele chimice, în acest moment (12 noiembrie) observăm o scădere a acestora. Însă iarna abia începe și prețul gazului va crește.
În general recomandăm fermierilor să cumpere îngrășămintele chimice etapizat. Și când o fac să citească cu atenție caracteristicile fizice și chimice ale produselor. Toate aceste lucruri, alături de respectarea unor principii simple precum: aplic ce trebuie, în cantitatea care trebuie, în momentul în care trebuie și în maniera care trebuie, va face ca plantele să primească în mod optim nutrienții de care are nevoie.”

​Neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050
„Producătorii de îngrășăminte chimice se confrunta cu o mare provocare.
Trebuie să captăm dioxidul de carbon rezultat în urma procesului de fabricare astfel încât să nu se adauge gazelor cu efect de seră. Prin această captare îngrășămintele devin „albastre”. Dar folosim în continuare combustibili fosili și soluția ca să fim complet „verzi” este să utilizăm doar energie regenerabilă. Până în 2040 trebuie să reducem emisiile de dioxid de carbon cu 70% și până în 2050 acestea să devină zero. Cum se face acest lucrul? Cu o infuzie de 85 de miliarde de euro.
Eu sper că, datorită faptului că oamenii au capacitatea de a crea, inventa, de a îmbunătăți, vom găsi soluții viabile, prin care costurile și efectele asociate drumului albastru sau drumului verde să fie cu adevărat sustenabile. Și ca să înțelegeți mai bine costurile vă prezint aceste date: 1 tonă de amoniac gri costă astăzi între 350 și 500 de dolari; 1 tonă de amoniac albastru costă între 450 și 600 de dolari și o tonă de amoniac verde costă între 650 și 1.250 de dolari”, a precizat Ofelia Nalbant, director general LAT Nitrogen România.
 
Ana Ioniță