Quality Crops: Leguminoasele pentru boabe în sistemul no till

​În momentul în care se introduce tehnologia no till, primul lucru care trebuie avut în vedere este un plan pe termen lung, măcar pe 10 ani. Optica acestui sistem este diferită: este vorba despre profitabilitate, dacă este mai mare decât la sistemul convențional, nu doar strict despre producție.

---

Leguminoasele lasă terenul afânat
”Rotația culturilor trebuie planificată nu doar din perspectiva combaterii buruienilor, ci și a dimensiunii resturilor vegetale pe care plantele le lasă, precum și a volumului de sol explorat de rădăcini. Sunt plante care generează resturi vegetale multe (porumbul, cerealele paioase) sau mai puține, cum este soia. De aceea, precum și pentru faptul că lasă terenul afânat, se poate semăna ușor direct în miriște. Soia, dar și alte leguminoase pentru boabe (mazăre, năut, linte, bob ș.a.), sunt bune plante premergătoare, fiind o verigă importantă în rotațiile folosite în cadrul sistemului no-till. Dacă ne gândim la rădăcini, este important să se facă o rotație a sistemelor radiculare, ca de exemplu: după grâu, care pătrunde mai superficial în sol, să urmeze floarea-soarelui care are un sistem radicular profund și care face o afânare naturală a solului.
Un aspect foarte important de luat în considerare este tipul de sol, spre exemplu pe solurile grele, cu conținut mare de argilă, pretabilitatea nu este cea mai bună pentru că pot apărea dificultăți în a valorifica la maxim avantajele sistemului no till.
Ulterior, managementul culturii se face ca la o cultură înființată în sistem clasic. Dar, dacă ne uităm doar la nivelul producțiilor, care la început este mai mic decât în sistemul clasic, plecăm cu o abordare greșită din start. Se urmărește profitabilitatea prin reducerea costurilor”, explică Mihai Popovici de la Quality Crops.
 
Compania a început promovarea acestei tehnologii în România cu mai bine de 7 ani în urmă, când s-au înființat loturile experimentale pentru culturi de toamnă (grâu) și primăvară (porumb, soia, năut, floarea soarelui). Loturile au fost înființate în Teleorman și monitorizate pentru o perioadă de 5 ani de specialiști ai Institutului Național de Pedologie. S-au luat în fiecare an probe din profilurile de sol, s-au făcut analize și s-a constat o ușoară îmbunătățire a conținutului de materie organică (mai ales la orizontul de suprafață) datorită prezenței resturilor vegetale în straturile superficiale. De asemenea, se cunoaște că în cadrul sistemului de no-till se intensifică activitatea microbiană, aspect confirmat în cadrului solelor lucrate în acest sistem și de fermierii parteneri (Iasi, Braila, Teleorman). Dar, în privința structurii solului, care nu se schimbă așa ușor, nu este suficientă o perioadă de 5 ani, spune Mihai Popovici.
”Din lotul experimental pe care noi l-am avut la Teleorman, cu leguminoasele pentru boabe în asolament, s-a constat o ușoară scădere a gradului de compactare după 5 ani. Acesta este încă un motiv pentru care trebuie gândit pe termen lung, însă sunt foarte puțini fermieri care înțeleg complexitatea sistemului. Trebuie alocat timp pentru asta. Eu am propus, pentru fermierii care vor să înceapă, să lucreze în acest sistem 5-10% din suprafața de exloatare a fermei mai întâi.
Nu se începe pe 50% din suprafață de prima dată pentru că există o perioadă de tranziție și nimeni nu știe de la început cum vor evolua lucrurile. Pe lângă acest aspect, dacă te uiți doar la producții, pleci din start cu o abordare eronată”, a mai punctat el.
Încluderea leguminoaselor ca verigă a sistemului no-till este mai mult decât benefică, nu pentru că ele s-ar preta mai bine în acest sistem, ci pentru că semănatul culturilor postmergătoare se face mult mai ușor după leguminoase.
Acesta este secretul, unul dintre avantajele majore în sistemul no-till. Totuși, se pune întrebarea: am posibilitatea să introduc soia sau altă leguminoasă pentru boabe în rotație? Răspunsul ar fi că, în primul rând, trebuie să fie într-o zonă de favorabiliate pentru dezvoltarea corespunzătoare a culturii, pentru ca ulterior să se analizeze posibilitatea de aplicare a sitemului no-till.
În viitor, fermierul va fi obligat să ia în calcul această abordare pentru că va fi nevoit să aibă un impact cât mai redus asupra mediului.
Sunt ferme mari, precum cea de la Cocora, unde se lucrează peste 3000 ha no-till (grâu, porumb, soia), cu rezultate foarte bune chiar și neirigat.
 
Scarificarea naturală
La început, când se promova introducerea acestui sistem, se recomanda și o scarificare adâncă, chiar și până la 70 cm funcție de tipul de sol, la un interval de 4-5 ani. Însă asta depinde de la o fermă la alta și de ce își propune fermierul pe un orizont mai lung de timp. Totuși, se poate face această “scarificare” și natural, cu ajutorul plantelor cu un sistemul radicular mai profund.
 
Așadar, pentru introducerea acestui sistem, în primul rând se va lua în considerare un plan pe termen lung, evident cu focus pe reducerea costurilor și profitabilitate, nu pe cea mai ridicată producție la hectar.
Al doilea aspect important este rotația și includerea leguminoaselor pentru boabe, în funcție de pretabilitatea fiecăreia pentru zona în care este amplasată ferma. Apoi, se ia în considerare managementul resturilor vegetale care, în cazul leguminoaselor pentru boabe, este mai ușor de făcut. Năutul se pretează foarte bine în no-till, fiind la polul opus față de soia în ceea ce privește nevoia de apă.
”Noi am lucrat soia, mazăre și năut în sistem de semănat direct. Cred că s-ar mai preta lintea și bobul, încercate deja în Franța. Însă, cheia succesului integrării leguminoaselor pentru boabe în rotație, este stimularea cererii pentru ele, care trebuie să vină de la procesatori sau traderi. Acest aspect, piața instabilă, plus lipsa produselor omologate de protecție a plantelor sunt principalele două piedici în extinderea lor în cultură”, este de părere Mihai Popovici.

​Roxana DRĂGHICI