Inundațiile catastrofale ale anilor ’70 au determinat realizarea unor proiecte hidrotehnice de mare amploare pentru amenajarea principalelor cursuri de ape, ținându-se seama de cota maximă a viiturilor înregistrate până la acea dată și de nivelul tehnico-material al României. Acumulările complexe realizate pe principalele râuri și la Dunăre, acompaniate de îndiguiri și supraînălțări de diguri au stat ani buni pavăză în calea apelor, constituind în același timp și o sursă sigură de apă pentru irigații și pentru consumul casnic.
Aceste investiții proiectate ca un ansamblu unitar de mare întindere și complexitate tehnică au secătuit la acea vreme o parte din PIB-ul țării, dar au asigurat în același timp integritatea bunurilor și viața oamenilor, amortizându-se, prin evitarea pierderilor din agricultură și infrastructură, în numai câțiva ani. Păcat că aceste lucrări de importanță națională nu au fost finalizate și nici întreținute corespunzător în ultimii 20 de ani, deși (de la buget sau din alte surse) au fost direcționate în acest scop resurse semnificative.
Nepăsarea, cupiditatea oamenilor care au dezgolit munții de vegetația protectoare și abandonarea investițiilor la construcțiile hidrotehnice și-au arătat din plin „roadele” în ultimii ani, România fiind practic devastată de marile inundații din Banat, Transilvania, sudul Olteniei și al Moldovei. Nu s-a învățat nimic din tragicele evenimente consumate în 2004-2006 în localitățile din Banat, Rast, Vadul Roșca, Săucești-Tămași etc. În acest an a venit rândul Maramureșului, Bucovinei și al spațiului dintre Siret și Prut și, ca un blestem, am fost prinși iar nepregătiți, cu albii de râuri colmatate, cu acumulări și diguri (pentru care s-au deblocat fonduri) nerealizate sau nereabilitate. Se tot clamează lipsa fondurilor, dar poate ne explică cineva ce s-a întâmplat, de exemplu, cu milionul de euro alocat pentru protecția localităților Săucești-Tămași? Într-adevăr, Guvernul trebuie să aloce fonduri pentru acest gen de investiții, administrația locală, de asemenea, însă toate aceste organisme, prin pârghiile pe care le au la îndemână, trebuie să gestioneze drastic ce destinație iau aceste resurse și să procedeze fără menajamente în consecință.
Teledonurile sunt bune, iar Europa se dovedește generoasă cu situația noastră actuală, dar soluțiile sunt momentane, de aceea apreciez că a sosit momentul să finalizăm acumulările și îndiguirile pe râurile interioare, pentru că s-ar putea să vină iarăși ploile… și anul viitor!
A greși e omenește, a repeta greșeala este o mare și condamnabilă prostie!
De aceea nu trebuie să uite în special factorii de decizie că țin în mână destinul unui popor și viitorul unei țări. Ce fac cu ea și în ce stare o lasă urmașilor? Dacă sunt mistuiți de incertitudini, le recomandăm un pelerinaj prin mânăstirile și muzeele Bucovinei, chiar în această perioadă când drumurile și podurile sunt rupte de stihiile naturii, pentru o scurtă, dar instructivă lecție de responsabilitate și patriotism.
Simona Munteanu
