Recoltarea, depozitarea şi conservarea porumbului în sistem individual

Creşterea accentuată a producţiei de porumb, introducerea în cultură a unor hibrizi foarte valoroşi, însă cu perioadă de vegetaţie diferită, extinderea recoltării mecanizate pe suprafeţe întinse, necesitatea eliberării din timp a suprafeţelor cultivate cu porumb în vederea pregătirii şi însămânţării terenurilor cu cereale de toamnă, precum şi alţi factori, imprimă orientări şi dimensiuni noi lucrărilor privind recoltarea, depozitarea, pregătirea, conservarea şi valorificarea producţiei de porumb.

Condiţiile de recoltare cunoscute, influenţate în mare măsură de conţinutul de apă al porumbului, impun o grijă deosebită la depozitare. Umiditatea medie anuală de peste 25% a porumbului predat unităţilor specializate în depozitarea şi conservarea producţiei de porumb nu mai reprezintă un fapt neobişnuit, iar cantităţi importante predate cu peste 30% umiditate în boabe, respectiv peste 45% umiditate la ciocălăi, au constituit în ultimele decenii situaţii concrete. Această umiditate excesivă a porumbului la recoltare are însă implicaţii în procesul de depozitare şi conservare, în sensul că reclamă fonduri mari de investiţii (pentru realizarea unor pătule speciale, a instalaţiilor de uscare, de aerare etc.), necesită forţă de muncă mare şi un consum ridicat de combustibil şi de energie electrică.

Din cauza proprietăţilor sale structurale, morfologice, fizice şi chimice, porumbul cu umiditate ridicată este mai puţin rezistent la păstrare decât cerealele păioase (cu excepţia orezului). Unii cercetători situează condiţiile de conservare a porumbului la acelaşi nivel cu cele ale seminţelor oleaginoase, a căror păstrare este dificilă. În comparaţie cu celelalte cereale, porumbul are un embrion mare, în care este concentrată o cantitate ridicată de grăsimi şi fermenţi, care la un conţinut ridicat de apă declanşează cu uşurinţă procesele biochimice din bob, produce intensificarea procesului de hidroliză, cu scăderea treptată a conţinutului de amidon şi grăsimi, proces care este însoţit de autoîncălzirea, încingerea şi deprecierea lotului depozitat de seminţe de porumb. Boabele de porumb cu umiditate ridicată constituie un mediu prielnic pentru înmulţirea mucegaiurilor, care pot dezvolta activitatea fermentativă chiar în condiţii de temperatură mai scăzută decât la celelalte cereale. Ţinând seama de aceste particularităţi ale porumbului, se impune aplicarea unor măsuri tehnice care să prevină pierderile prin depreciere şi să asigure o conservare corespunzătoare a recoltei de porumb. Măsura cea mai indicată pentru evitarea pierderilor este recoltarea porumbului la coacerea deplină, când umiditatea boabelor este de 25-28%. La întârzierea recoltării, când umiditatea boabelor de pe ştiuleţi scade sub 16-18% se înregistrează pierderi mari, mai ales când strâgerea producţiei se face mecanizat.

La recoltarea porumbului este necesar să se elimine din lot impurităţile formate din pănuşi, mătase, frunze, fracţiuni de tulpină, impurităţi minerale etc. La porumbul depozitat sub formă de ştiuleţi, impurităţile se aglomerează în diferite zone ale lotului, împiedică circulaţia aerului din spaţiile respective şi favorizează pătarea, mucegăirea şi deprecierea porumbului. La aceste efecte contribuie şi faptul că impurităţile respective au un grad ridicat de higroscopicitate, din care cauză absorb cu uşurinţă umiditatea din atmosferă şi o transmit boabelor de porumb, periclitând conservarea lor. În legătură cu această problemă, sunt semnificative analizele efectuate asupra unor cantităţi de porumb ştiuleţi, păstrate în condiţii de umiditate a aerului de peste 80%, la care s-au constatat următoarele valori de umiditate ale componentelor lotului: boabe 21,3%; ciocălăi 29,02%; pănuşe 33,5%; mătase 37,33%. O altă problemă care trebuie avută în vedere la recoltarea, transportul, batozarea şi depozitarea mecanizată a porumbului o constituie evitarea vătămării boabelor prin cojire, fisurare sau spargerea acestora. La porumbul traumatizat, procesul de respiraţie se accentuează ca urmare a accesului cu uşurinţă la compuşii bobului, a oxigenului şi microorganismelor, care favorizează procesul de descompunere a substanţelor chimice. Pentru evitarea vătămării boabelor, este necesar ca organele maşinilor de recoltare şi batozare să fie reglate în mod corespunzător, iar în procesul de manipulare mecanică să se evite pe cât posibil transportoarele cu racleţi sau cele elicoidale (snekuri).

Pentru diminuarea procentului de spărturi existente în loturile de porumb boabe, rezultate bune se obţin la trecerea acestora prin utilaje prevăzute cu organe de cernere, ale căror site de sortare au orificii dreptunghiulare cu lăţimea de 5 mm. Se pot folosi şi alte site, în funcţie de mărimea boabelor şi a spărturilor. Pentru conservarea în bune condiţii a porumbului ştiuleţi, depozitarea acestuia se face în diferite tipuri de spaţii, dintre care cele mai indicate sunt pătulele şi arioaiele înguste. În urma unor studii îndelungate efectuate în sectorul de valorificare a cerealelor, a rezultat că pentru judeţele din nordul şi în zona colinară - unde umiditatea porumbului şi a atmosferei sunt în general ridicate - lăţimea spaţiilor pentru depozitarea porumbului ştiuleţi nu trebuie să depăşească 1,5 m, iar în restul ţării pătulele şi arioaiele se pot face cu lăţimea de până la 2 m. Este necesar ca aceste depozite să fie orientate cu axul longitudinal paralel cu direcţia vântului dominant, să aibă un spaţiu liber între sol şi baza lotului şi între acoperiş şi suprafaţa lotului.

La spaţiile de depozitare a căror lăţime depăşeşte dimensiunile amintite, în şoproane, platforme etc., unde se depozitează porumbul ştiuleţi, este necesar să se amenajeze canale de aerare în interiorul lotului, în care, prin intemediul unor ventilatoare, se insuflă aer sub presiune, această măsură fiind deosebit de eficace în procesul de conservare a porumbului ştiuleţi. Foarte important este că la încărcarea porumbului în pătule să se ţină seama de însuşirile calitative ale acestuia, depozitându-se separat loturile sticloase - destinate pentru mălai - şi separate cele pentru furaj, amidon etc., iar în cadrul fiecăreia din aceste categorii să se facă o compartimentare pe grupe de umidităţi. În mod obligatoriu, în timpul depozitării trebuie eliminaţi din lot ştiuleţii atacaţi de boli, mucegăiţi, neajunşi la maturitate, incomplet acoperiţi de boabe, precum şi mătasea, pănuşile, resturile de plante şi alte impurităţi. Pentru asigurarea conservării şi urgentarea uscării naturale a porumbului ştiuleţi se recomandă ca depozitarea să se facă simultan în toate spaţiile, la început în strat subţire şi succesiv, pe măsura reducerii umidităţii, să se mărească grosimea straturilor.

Pe parcursul păstrării porumbului este necesar să se facă prefirarea acestuia, operaţiune care constă în schimbarea poziţiei ştiuleţilor în depozit şi aerisirea lor, cu care ocazie se elimină din lot şi ştiuleţii cu defecţiuni. Prefirarea se face ori de câte ori este necesar, periodicitatea acestei lucrări fiind în funcţie de umiditatea lotului şi temperatura atmosferică din perioada păstrării. O problemă dificilă în operaţiunile cu porumbul ştiuleţi o constituie manipularea acestuia, lucrare care necesită un număr ridicat de forţă de muncă, eforturi fizice mari şi imobilizarea mijloacelor de transport. Pentru evitarea acestor neajunsuri, specialiştii agronomi au organizat şi organizează periodic consfătuiri, în cadrul cărora s-a dezbătut importanţa mecanizării încărcării porumbului ştiuleţi. În condiţiile actuale din România, cel mai avantajos mod de depozitare şi conservare a porumbului este sub formă de ştiuleţi. Cu toate acestea, pentru realizarea cantităţilor de porumb boabe necesare în perioada imediat următoare strângerii producţiei, o parte din aceasta se recoltează şi se depozitează sub formă de boabe. Conservarea un timp mai îndelungat a porumbului boabe este dificilă, existând pericolul de depreciere, când conţinutul de umiditate al loturilor depozitate în silozuri depăşeşte 13-14 % şi în magazii 14-15%.

Pentru păstrarea temporară a porumbului boabe cu umiditate ridicată, s-a extins la baze şi silozuri conservarea prin aerare activă, metodă care are ca scop principal răcirea boabelor pentru prelungirea perioadei de conservare şi ca efect secundar o oarecare reducere a umidităţii, prin care se înregistrează şi economii de combustibil. În ultima perioadă, s-au elaborat şi alte metode de uscare cu consum redus de combustibil, sau fără consum de combustibil, dintre care amintim: uscarea intermitentă; uscarea la rece (folosirea curenţilor de aer la temperatura atmosferică) etc., care dau rezultate bune. Pentru uscarea artificială a porumbului s-au îmbunătăţit tehnologia şi regimul termic, iar în urma studiilor efectuate în ultimii ani s-au omologat uscătoare de mare capacitate, complet automatizate, realizate la un nivel tehnic superior şi care se extinde la unele silozuri şi unităţi de depozitare. În procesul de păstrare a porumbului ştiuleţi şi boabe, în afară de măsurile amintite, o importanţă deosebită o are valorificarea periodică şi sistematică a stării de conservare şi stabilirea duratei de păstrare fără pericol de depreciere. Pentru a veni în ajutorul specialiştilor care activează în sectoarele ce se ocupă de stocarea cerealelor, s-au elaborat metode de prognosticare şi avertizare cu privire la stabilitatea în conservare a porumbului. Astfel, au apărut diagramele pentru determinarea duratei de păstrare a porumbului boabe şi ştiuleţi fără pericol de depreciere. Aceste diagrame se bazează pe corelaţia care există între temperatura şi umiditatea porumbului. În scopul soluţionării problemelor multiple şi complexe pe care le ridică recoltarea, depozitarea şi conservarea porumbului, unităţile de cercetare-dezvoltare din România au extins studiile asupra fazelor care urmează recoltării.

În acest scop, sunt puse în aplicare programe de cercetări care, printre altele, prevăd: îmbunătăţirea zonării hibrizilor în vederea reducerii umidităţii boabelor pe cale naturală înainte de recoltare; stabilirea momentului optim de recoltare în funcţie de umiditatea porumbului; studiul metodelor de păstrare şi a tipurilor de spaţii pentru depozitare; elaborarea tehnologiilor pentru uscarea naturală şi artificială cu consum redus de combustibil şi energie; îmbunătăţirea tehnologiei de curăţire şi manipulare a porumbului.

Victor VĂTĂMANU