Ciclu de producție la ovine se caracterizează prin anumite cerințe și aporturi nutriționale recomandate, de energie, azot și substanțe minerale.
Atât în sistemul de creștere extensiv (bazat pe pășune), cât și în sistemul de creștere intensiv, aporturile nutriționale sunt foarte rar egale cu cerințele.
Perioadele de excedent sunt urmate de faze de subalimentație, iar excedentele și deficitele nu au același efect asupra organismului. Excedentele în proteină sunt eliminate prin urină, iar deficitul de proteină determină diminuarea performanțelor, deoarece ovinele dispun de foarte puține proteine de rezervă.
Excedentul de energie, în schimb, se depozitează sub formă de grăsime, care se mobilizează atunci când sunt întâlnite cazuri de deficit de energie.
Astfel, secretul alimentației raționale a ovinelor constă în modul de gestionare a rezervelor corporale de grăsime, iar aceasta impune fermierului estimarea în fiecare fază fiziologică (la înțărcare, în timpul gestației, la fătare) a rezervelor de grăsime.
Creșterea ovinelor presupune, indiferent de tipul animalelor, sex, mediu de creștere, o urmărire și conduită atentă a oilor-mame și a mieilor, astfel încât să se asigure o mai bună folosire a nutrețurilor, o reducere a cheltuielilor de producție și să ofere pe piață produse care sunt bine valorificate.
Pregătirea pentru montă și monta În această perioadă, alimentația este bazată pe nutrețuri verzi din pășuni sau cultură, fân și nutrețuri concentrate (100-200 g/zi).
Prima perioadă de gestație
În prima perioadă de gestație alimentația este formată din nutrețuri grosiere preparate, suculente (2-3 kg/zi) și concentrate (100-200 g/zi).
Perioada gestației avansate
Această perioadă corespunde ultimelor două luni înainte de fătare, fiind caracterizată prin creșterea rapidă a fetusului. În această perioadă, alimentația influențează atât greutatea mieilor la fătate, cât și producția de lapte din prima perioadă a lactației. Necesarul unui nivel necorespunzător de proteină determină o greutate mică la fătare și o viabilitate scăzută a mielor. Deficitul de furaje din perioada de gestație duce la scindarea substanțelor corporale, determinând toxoza de gestație, iar la fetuși sunt influențate negativ formarea foliculilor secundari și producția ulterioară de lână. Recomandările pentru această perioadă sunt: 1,5-2 kg/zi nutrețuri grosiere, 1-2 kg/zi nutrețuri suculente, 200-300 g/zi nutrețuri concentrate. Structura rației trebuie să urmărească asigurarea unui nivel optim de Ca, P, sare și caroten.
Lactația
În această perioadă, o rație complexă în primele două luni de lactație poate fi formată din 1,5 kg/zi fân, maximum 4 kg nutrețuri suculente și 300-400 g nutrețuri concentrate. Rația se administrează în două tainuri în prima parte a gestației și trei tainuri în gestația avansată și în perioada lactației. Adăpatul se face de două ori pe zi. O dată cu ieșirea la pășune sau administrarea de masă verde, structura lactației se schimbă, începând cu reducerea nutrețurilor suculente și concentrate, în schimb se administrează nutrețuri fibroase dimineața, înaintea ieșirii la pășune, și seara. Cantitatea de concentrate din rație se stabilește în funcție de calitatea pășunii sau a masei verzi administrate.
Claudia Iștoc
