În ultimii ani, în agricultura din România se cultivă cu preponderență câteva culturi (grâu, rapiță, porumb, floarea-soarelui), fără a se ține seama de rolul și de importanța asolamentului. Cum toată lumea se pricepe la agricultură, desigur că fiecare producător agricol individual cultivă terenul așa cum se pricepe, uneori mai bine, alteori mai rău, dar producțiile obținute nu reușesc să acopere în totalitate investițiile făcute pentru a cultiva pământul. De fapt, nu se respectă o regulă de bază a agriculturii, respectiv folosirea asolamentului. Dar ce este asolamentul?
Repartiția diferitelor plante pe tarlale și sole, în cadrul unei asociații agricole, se numește asolament, iar succesiunea lor în timp, în ciclul stabilit, se numește rotație. Asolamentul se referă, așadar, la distribuția culturilor în spațiu, iar rotația la succesiunea lor în timp. În cele mai dese cazuri, aceste două noțiuni se suprapun și din această cauză s-a convenit ca ele să se unească. S-a ajuns la folosirea verigii de asolament de 4, de 5 sau de mai mulți ani. S-a adăugat la cuvântul asolament și ciclul rotației. Pentru simplificare, se spune asolament, cuprinzând în această noțiune și rotația.
Asolamentul cuprinde repartiția și succesiunea culturilor, dar și sistemul de lucrări, sistemul de îngrășare și de îngrijire care se aplică la fiecare cultură.
Se mai acceptă și următoarea definiție a asolamentului: asolamentul este succesiunea culturilor de câmp și spațiu, însoțită de un sistem corespunzător de lucrări și îngrășăminte care asigură creșterea fertilității solului și sporirea cantitativă și calitativă a recoltei.
Prin aplicarea asolamentului, apa acumulată în sol este folosită mai rațional, deoarece consumul de apă al plantelor cultivate este diferit, unele plante având un consum specific mai mare, altele mai mic (unele epuizează rezerva de apă din sol, altele nu). Este necesar ca după o plantă cu un consum mare de apă să urmeze alta, cu un consum mai mic, sau a doua plantă să urmeze după un interval de timp mai îndelungat, pentru ca rezervele de apă din sol să se refacă.
Grâul de toamnă nu poate urma după lucernă în regiunile mai secetoase, deoarece lucerna consumă cantități mari de apă și lasă solul uscat. După lucernă, poate urma porumbul, care se seamănă în primăvară, la jumătatea lunii aprilie, iar până atunci, o parte din rezervele de apă se refac.
Ceea ce se întâmplă cu apa, se întâmplă și cu substanțele hrănitoare, și anume: unele plante agricole secătuiesc solul de macroelemente ( ex.: sfecla de zahăr, sorgul etc.), iar altele îl îmbogățesc cu azot (cazul leguminoaselor). Unele plante au un consum mare de azot și fosfor (cerealele), altele au o mare nevoie de potasiu (sfecla și cartoful). Leguminoasele au nevoie de cantități mari de calciu, iar după plantele mari consumatoare de azot, este bine să urmeze plante regeneratoare de azot.
Totodată, nu toate plantele își extrag apa și elementele nutritive de la aceeași adâncime a solului. Lucerna, de pildă, își extrage apa și elementele nutritive de la o adâncime foarte mare (până la 10 metri), iar celelalte leguminoase, dintr-un strat mai superficial (până la 1 metru și mai mult). Lucerna și alte leguminoase cu înrădăcinare adâncă, pe lângă avantajul că acumulează azot atmosferic, au și un alt avantaj, tot așa de important, și anume: aduc din profunzime și depun în rădăcinile din stratul arabil al solului calciu, fosfor și alte elementee nutritive, pe care le folosesc plantele cultivate ce le urmează.
Pe lângă aceasta, rădăcinile groase ale lucernei, sparcetei, lupinului pătrund foarte adânc în sol, perforând straturile mai puțin permeabile din adâncime.
Perforarea straturilor impermeabile din adâncime este mult ușurată în condiții de irigare, deoarece apa care umezește straturile impermeabile din sol înlesnește pătrunderea în adâncime a rădăcinilor lucernei și sparcetei. După desțelenire, rădăcinile se descompun și rămân numeroase canale prin care apa în exces din straturile superioare se poate scurge în adâncime.
Sunt plante care lasă puține resturi vegetale din care să se formeze humus. Sfecla și inul lasă în sol puțină materie organică, iar cerealele și mai ales unele leguminoase lasă în sol cantități mai mari de materie organică. Ele asigură regenerarea humusului consumat, cele mai bune rezultate obținute fiind date de leguminoase și de plantele anuale cu rădăcini fasciculate. O succesiune de plante cultivate mențin constant conținutul de humus din sol prin rotație: porumb, grâu, trifoi roșu.
Îngrășămintele chimice, dar mai ales cele organice aplicate permanent, reușesc să mențină conținutul de materie organică la un nivel foarte ridicat. Gunoiul de grajd se poate aplica direct la o serie de culturi, cum ar fi: cartof, sfeclă de zahăr, porumb, cânepă, sau se poate aplica la cultura anterioară pentru culturile de orzoaică, mei, mazăre.
În cadrul asolamentului însă, gunoiul de grajd aplicat direct pentru plantele din prima categorie va contribui la menținerea conținutului de materie organică din sol fără a influența defavorabil plantele din a doua categorie.
Modul de cultivare a unor plante are efect defavorabil asupra structurii solului și prin aceasta micșorează fertilitatea.
Lucrările dese contribuie la stricarea structurii solului. După plantele semănate în rânduri: porumb, sfeclă, floarea-soarelui, cartofi și altele, cu numeroase lucrări de îngrijire care distrug agregatele, trebuie să urmeze plante semănate des: cereale, leguminoase etc., care refac în parte structura deteriorată.
Leguminoasele perene în amestec cu graminee perene refac rapid structura solului, lăsând o proporție mai mare de agregate stabile și deci o proporție mai mare de spații necapilare și interglanulare. Asolamentul dă posibilitatea de a lupta și
SC Agro Chirnogi folosește tehnologie nouă pentru obținerea celor mai bune rezultate în producție. Agro Chirnogi utilizează produsele firmei Chemtura, fiind și distribuitor pentru fertilizantul foliar Route și adjuvantul Elastiq. Acestea sunt două produse folosite cu rezultate foarte bune de Agro Chirnogi la cultura de rapiță.
Route este un fertilizant foliar lichid, cu utilizare în culturile de cereale, porumb, rapiță, gazon și leguminoase. Îmbunătățește înrădăcinarea, crește vigoarea plantelor și producția. La cultura de rapiță, se aplică în cantitate de 0,8 l/ha de la patru frunze adevărate, apoi la un interval cuprins între două și șase frunze adevărate.
Elastiq este adjuvant pentru protejarea silicvelor și păstăilor. Asigură o peliculă uniformă, elastică și adezivă, în condiții climatice diverse, susține maturarea naturală a semințelor, reduce pierderile de producție dinainte și din timpul recoltării, previne formarea samulastrei de rapiță. Este un produs care se aplică înainte de recoltare la culturile de rapiță, soia, mazăre, pentru a preveni scuturarea și pierderile de producție la recoltare. Se aplică în doze de 0,8-1 l/ha cu 2-4 săptămâni înainte de recoltare.
Pentru mai multe detalii legate de sporul de producție obținut în urma tratării culturilor cu aceste produse și modalitatea de achiziționare a acestora, societatea Agro Chirnogi vă stă la dispoziție, prin dl Raji El-Khalil, la numărul de telefon 0745.002.000.
împotriva buruienilor. Dintre cerealele de toamnă, cea care luptă cel mai bine cu buruienile este secara. Ea crește viguros și repede, rădăcinile sunt mai ramificate ca la grâu și ovăz și au putere mare de pătrundere în sol și de solubilizare pentru elementele nutritive. Secara înfrățește mult, are talie înaltă și pune stăpânire pe teren, producând substanțe toxice pentru unele buruieni, și astfel în primăvară apar puține buruieni în cultura de secară. Dintre cerealele de primăvară, meiul luptă cu mai puțin succes împotriva buruienilor, deoarece el se seamănă târziu, crește încet în primele faze de vegetație, iar buruienile cresc repede și înăbușă plantele de mei.
Sunt apoi plante cu frunze numeroase, dese, care umbresc buruienile, cum ar fi: hrișca, floarea-soarelui, cânepa, care au frunze late, spre deosebire de in, care are frunze subțiri și puține și care nu poate lupta prin umbrire împotriva buruienilor.
Epoca de recoltare are un rol însemnat în combaterea buruienilor, deoarece plantele recoltate mai devreme nu le dau posibilitatea buruienilor să crească sau semințelor lor să ajungă la maturitate.
Există și buruieni parazite, care se înmulțesc considerabil de mult dacă se cultivă an de an aceeași plantă pe același loc (ex. atacul de lupoaie la floarea-soarelui, tutun și alte plante).
În general, trebuie să se alterneze culturile care îmburuienează solul cu cele care au rolul de a curăța solul de buruieni, cum ar fi plantele prășitoare.
Astăzi, se fac eforturi de a combate buruienile prin metode tradiționale, combinate și cu efectul gamei de erbicide specifice fiecărei culturi. De asemenea, asolamentul permite combaterea bolilor criptogamice și a paraziților vegetali și animali. Rugina brună la grâu, de pildă, se transmite prin plantele tinere de grâu care au răsărit imediat după recoltarea lui.
Prin aceste plante bolnave se transmite rugina grâului semănat în toamnă, dacă semănătura se face pe aceeași solă.
La fel se trasmite și tăciunele porumbului, dacă porumbul este cultivat consecutiv. Agenții bolilor criptogamice care se propagă prin intermediul solului pot fi împiedicați să atace plantele cultivate dacă microorganismele din sol au o activitate intensă. Gunoiul de grajd, îngrășămintele verzi, amendamentele, îngrășămintele chimice, lucrările solului creează condiții favorabile pentru activitatea microorganismelor din sol și care reduce foarte mult atacul ciupercilor care provoacă îngenuncherea tulpinilor de grâu și orz, pătarea cenușie a frunzelor de porumb, putregaiul plantelor de sfeclă de zahăr etc.
Sunt și plante care nu pot urma după ele înșile, cum ar fi cazul trifoiului, inului etc., deoarece formează în sol, în primul an, compuși toxici, care devin vătămători pentru plante în al doilea an de cultură. Combaterea paraziților animali, în condiții de monocultură, prin metode chimice, nu au dat rezultate satisfăcătoare. Asolamentul rămâne până în prezent mijlocul principal de a înlătura efectele dăunătoare ale nematozilor și ale altor paraziți specifici fiecărei specii agricole.
Victor Vătămanu
