Rolul gunoiului de grajd în fertilizarea cartofului – 15 Martie 2019

În urma aplicării gunoiului de grajd, capacitatea de reținere a apei pe solurile nisipoase a crescut cu circa 20%, iar permeabilitatea pentru apă și aer pe solurile argiloase a crescut cu 30-40%. Pe lângă aceste efecte favorabile, se pot reduce cantitățile de îngrășăminte chimice, care, dincolo de costul lor ridicat, pot produce și fenomene de poluare. Efectul favorabil al gunoiului de grajd crește mai ales pe terenurile irigate, unde, pe lângă creșterea gradului de valorificare a îngrășămintelor, contribuie mult la îmbunătățirea și menținerea însușirilor hidrofizice ale solului. S-a constatat că uneori pe solurile cu un conținut ridicat de humus (peste 5%), prin aplicarea gunoiului de grajd, s-a redus producția. Efectul gunoiului de grajd asupra producției depinde mult de cantitatea, calitatea, gradul de fermentare, momentul de aplicare și modul de încorporare în sol, de condițiile climatice și inclusiv de cantitatea de îngrășăminte chimice care se aplică suplimentar. La cultura cartofului se preferă gunoiul de grajd descompus (fermentat) celui proaspăt, incomplet descompus, care va deveni activ prea târziu, în perioada de vegetație, și poate avea o serie de efecte nedorite asupra tuberculilor de cartof, ca: reducerea conținutului de substanță uscată, eventual imprimarea unui miros și gust neplăcute. Întârzierea posibilă a maturizării tuberculilor cauzează scăderea rezistenței acestora la vătămare și o serie de probleme de păstrare. Gunoiul proaspăt poate cauza uscarea bilonului după plantare. Se pot identifica atât avantaje, cât și unele probleme legate de utilizarea gunoiului de grajd ca îngrășământ la cultura cartofului.

Avantajele folosirii gunoiului de grajd:

– este un produs natural lipsit de aport energetic industrial;
– în doze raționale, nu poluează mediul înconjurător și nici produsele agricole;
– are un însemnat aport de macro și microelemente;
– conține o serie de bacterii și hormoni, absolut necesare microfaunei și microflorei solului;
– îmbunătățește structura solului și însușirile fizice ale acestuia în relația cu apa, aerul și temperatura;
– reduce efectul de tasare și de compactare al solului;
– amplifică efectul îngrășămintelor chimice etc.

Probleme legate de folosirea gunoiului de grajd:

– are volum mare, care este costisitor de manipulat și transportat;
– necesită multe manipulări și transporturi până ajunge de la locul de formare la locul de fermentare și de administrare;

– în general, sectorul zootehnic este departe de locul de administrare a gunoiului și este legat frecvent cu drumuri de slabă calitate, ceea ce mărește cheltuielile de transport;

– depozitarea gunoiului, până în momentul utilizării, ocupă suprafețe destul de mari de teren și are nevoie de amenajări speciale;
– nu întotdeauna se găsește în cantități suficiente, solicitate de cultura cartofului;

– trebuie administrat toamna, în perioade cu vârfuri mari de muncă (recoltat, semănat, arat, transporturi etc.), când și mijloacele de transport sunt utilizate la maximum;
– până la administrare se pierd cantități însemnate de azot;
– nu se poate aplica fazial;

– dacă nu este bine fermentat, constituie o sursă însemnată și periculoasă de infestare a terenului cu semințe de buruieni.

Conținutul gunoiului de grajd în elemente fertilizante

Folosirea gunoiului de grajd la cartof este indicată numai după fermentarea corespunzătoare pe platformă. Gunoiul bine fermentat este omogen, nu se disting componentele, nu are miros înțepător, nu emană amoniac cu efect de ardere, iar elementele nutritive sunt accesibile plantelor. Conținutul gunoiului de grajd în elemente nutritive este determinat de proveniență, modul și calitatea furajării animalelor, gradul de fermentație și de o serie de alți factori. Din acest motiv, datele în ceea ce privește conținutul în elemente nutritive și materie organică prezentate de diferiți autori sunt foarte variate. Conținutul în elemente nutritive al gunoiului variază foarte mult și în funcție de specia de animale de la care provine.

Gradul de valorificare al gunoiului de grajd

Efectele gunoiului de grajd asupra structurii solului și efectele fertilizante ale acestuia se manifestă de-a lungul mai multor ani. Descompunerea gunoiului în sol depinde de proveniența acestuia, de textura solului și de condițiile climatice. Mineralizarea gunoiului de grajd pe solurile mai grele are loc mai lent și efectul se manifestă pe o durată mai lungă, în timp ce pe solurile ușoare se mineralizează mai repede, efectul însă este mai scurt. Efectul gunoiului de grajd este considerat pe o durată de 4-5 ani pe solurile mijlocii și de 3 ani pe cele ușoare. Frecvent, în condiții de rotație și asolament raționale, s-a constat efectul gunoiului chiar după 6-8 ani. În cazul fertilizării și cu gunoi de grajd, dozele de îngrășăminte chimice pot fi reduse corespunzător cu aportul de elemente nutritive din gunoi. Atenție! La aplicarea îngrășămintelor chimice, pentru fiecare element chimic (N, P, K) se scade cantitatea de kilogram substanță activă pentru fiecare tonă de gunoi administrat.

Stabilirea cantităților de gunoi de grajd

În practică este frecventă aplicarea gunoiului de grajd, fără a lua în considerare conținutul în elemente nutritive ale acestuia. În general, pe solurile mai grele se folosesc cantități de 25-35 tone/hectar, iar pe solurile ușoare – 20-30 tone/hectar. Literatura olandeză de specialitate indică pentru cartof cantități de 15-20 tone/hectar (în Olanda, majoritatea solurilor fiind ușoare, nisipoase). Stabilirea dozelor de gunoi de grajd pe criteriul asigurării necesarului de elemente nutritive, de obicei, consideră azotul principalul element nutritiv. Bazat pe acest principiu, cantitățile de gunoi de grajd se stabilesc pe baza indicelui de azot, a conținutului de argilă, luând în considerare planta de cultură și efectul remanent al gunoiului. Pentru cultura de cartof există norme de aplicare a gunoiului de grajd semifermentat (tone/hectar), în funcție de conținutul de argilă și de cantitatea de gunoi de grajd aplicată, în funcție de indicele de azot, teorii emise de către Z. Borlan și colaboratorii.

Perioada și modul de aplicare ale gunoiului de grajd

Gunoiul de grajd în forma în care se aplică, indiferent de gradul de fermentație, nu constituie un îngrășământ eficient decât după ce parcurge un lung proces de mineralizare și de transformare în condiții favorabile de temperatură, umiditate și aerație în sol, în prezența microorganismelor. Din acest motiv, fertilizarea cu îngrășăminte organice trebuie făcută numai toamna, cât mai devreme, cu mult înainte de venirea înghețurilor, astfel încât procesele de mineralizare să se desfășoare în condiții corespunzătoare. Altfel, elementele nutritive conținute de îngrășământ nu se valorifică în anul de cultură, dar mai ales de la începutul perioadei de vegetație, așa cum cere cartoful. Sunt situații, de exemplu, în zonele cu precipitații abundente, când la gunoiul slab fermentat, aplicat și încorporat vara după recoltarea cerealelor, se constată efecte favorabile. Dacă gunoiul de grajd se administrează toamna prea târziu, în timpul iernii sau primăvara și nu are timp să se mineralizeze până la plantat, aceste procese se vor desfășura în perioada de vegetație, cu consumarea unor cantități de nitrați din sol, producând carență de azot la începutul vegetației, ce poate întârzia dezvoltarea cartofului. Nu se recomandă aplicarea gunoiului de grajd primăvara, când, față de administrarea din toamnă sub arătura adâncă, pierderile de producție pot fi de 18-20%. Aplicarea gunoiului iarna, pe zăpadă sau pe teren înghețat (după arat), fără încorporare, tasează arătura și cauzează pierderi de elemente nutritive prin evaporare și/sau levigare. Este, de asemenea, contraindicată depozitarea în grămezi mici pe parcelă a gunoiului în timpul iernii.

Împrăștierea gunoiului de grajd pe teren se face cu 1-2 zile înainte de arătura de toamnă. Astfel, momentul fertilizării cu gunoi se asociază cu executarea arăturilor. Este foarte important ca după împrăștiere gunoiul să nu rămână neîncorporat mai mult timp la suprafața solului, în ploaie sau la soare, deoarece în acest caz se pierd cantități importante de elemente nutritive. Barada arată că pierderile din gunoiul de grajd neîncorporat sunt de 5% după 24 de ore și 10% după 3 zile. Același autor citează alte surse, conform cărora întârzierea încorporării gunoiului cu 3 zile a micșorat producția cu 22%, întârzierea de 9 zile – cu 30%, iar în cazul în care gunoiul a rămas peste iarnă neîncorporat, producția a scăzut cu 54%. Când gunoiul de grajd se folosește sub formă lichidă (Gulle), acestea se aplică toamna cât mai devreme, de preferat pe miriștea culturii premergătoare. În cazul când se utilizează urină, aceasta se administrează pe miriște, înainte de dezmiriștit și se încorporează cu grapa cu discuri. În cadrul asolamnetului, se recomandă ca gunoiul de grajd să se administreze la cartof numai dacă se poate aplica la timp și este fermentat corespunzător (1-2 ani). În cazul în care cultura premergătoare cartofului este o plantă furajeră a cărei producție rămâne în gospodărie, gunoiul se poate administra la această cultură. Astfel, crește producția de furaj în avantajul sectorului zootehnc, iar cartoful va beneficia în anul următor de masă mai mare de rădăcini (materie organică) în sol și de efectul remanent al gunoiului.

Adâncimea de încorporare a gunoiului de grajd

Aceasta nu trebuie să fie prea mare, pentru ca temperatura și lipsa aerului să nu frâneze procesele de descompunere și mineralizare. În zonele mai umede și mai reci, gunoiul de grajd se va încorpora la adâncimi mai mici (20-25 cm), iar în cele uscate și calde, mai ales pe solurile irigate, la adâncimi mai mari (25-30 cm sau mai mult). Este indicat ca pe solurile nisipoase, luto-nisipoase, nisipo-lutoase și chiar lutoase încorporarea să se facă mai adânc decât pe solurile argiloase.

Cerințe agrotehnice la fertilizarea cu gunoi de grajd:

Abaterea admisă de la norma reglată este de ± 15%; gradul de neuniformitate admis pe lățimea de lucru este de maximum 25%; particulele cu dimensiunile de 60 mm trebuie să reprezinte minimum 70%; nu se admit particule cu dimensiuni de peste 150 mm.

Date utile privind gunoiul de grajd

Cantitatea medie de gunoi obținută în 6 luni de la un animal adult: 4-5 tone la vite; 3-5 tone la cai; 0,8-1 tonă la porci; 0,4-0,5 tone la purcei. Cantitatea de gunoi obținut de la o vacă cu lapte este echivalentă celei obținute de la: 1,5 cai, 4 porci la îngrășat, 10 oi. Transformarea cantității (în greutate) de gunoi proaspăt se face prin înmulțire cu: 0,75 pentru gunoiul semidescompus (semifermentat); 0,5 pentru gunoiul bine descompus (fermentat); 0,25 pentru mraniță. Prin fermentație volumul gunoiului de grajd se reduce în medie cu 30-50%. Greutatea unui metru cub este aproximativ de: 300-400 kilograme la gunoiul proaspăt și afânat; 680-700 kilograme la gunoiul proaspăt și îndesat; 800 kilograme la gunoiul semidescompus; 900-1.120 kilograme la gunoiul bine descompus.

Victor VĂTĂMANU