România agricolă între provocări sistemice și oportunități de tranziție

Piața agricolă din România se află, în 2025, la o răscruce de drumuri. După un an marcat de instabilitate climatică, volatilitate a prețurilor și incertitudine legislativă la nivel european, fermierii români încearcă să navigheze printr-un peisaj tot mai complex. Agricultura românească, deși plină de potențial, este constrânsă de factori structurali nerezolvați și de o lipsă cronică de coerență în politicile publice.
Pe de o parte, vedem scăderi de suprafețe cultivate cu culturi tradiționale, cum este cazul pepenilor din sudul țării, care pierd teren în fața alternativelor mai profitabile, precum porumbul zaharat. Pe de altă parte, cultura mare rămâne fragilă, afectată de secetă pedologică în sud-est, de blocaje logistice și de scăderea cererii externe, în special din Orientul Mijlociu.
În paralel, fermierii români resimt presiunea costurilor de producție, în contextul reducerii subvențiilor și al incertitudinii legate de viitorul eco-schemelor. Tot mai mulți mici și mijlocii producători își reevaluează modelul economic, trecând la culturi cu valoare adăugată mare, la agricultură regenerativă sau la integrarea verticală în ferme mixte.
O tendință tot mai clară este polarizarea: fermele mari, bine capitalizate, investesc în tehnologii de precizie, automatizare și irigații moderne. În același timp, fermele mici se retrag sau devin dependente de piețele locale și de programe de sprijin care nu mai vin cu predictibilitatea necesară.
România are, totuși, o șansă reală de redresare agricolă, dacă își valorifică inteligent resursele. Proiectele de reabilitare a sistemelor de irigații, de digitalizare agricolă și de susținere a tinerilor fermieri trebuie accelerate.
Politicile agricole ar trebui să fie concepute nu doar pentru absorbția fondurilor europene, ci pentru reconstruirea unui model economic rural sustenabil.
În acest context, rolul presei agricole, al organizațiilor profesionale și al mediului academic este mai important ca oricând. Avem nevoie de informare aplicată, de analize tehnice riguroase și de dialog real între fermieri și factorii de decizie.
România agricolă poate deveni o forță regională în producția sustenabilă, dar are nevoie de coerență, viziune și curaj. Altfel, vom continua să pierdem nu doar suprafețe și productivitate, ci și încrederea celor care țin încă vie agricultura românească.
 
Simona Munteanu