După cum se tot constată, bolile cronice ale agriculturii pleacă de la subfinanțare, dar și de la structura organizatorică prea des schimbătoare a acesteia. De la insuficiența banilor alocați la neglijarea continuității unor programe realiste și eficiente.
Este un adevăr de necontestat că stabilitatea în funcție a unor specialiști valoroși, politici, dar și strategii agricole pe termen mediu – judicios concepute, ar contribui la redresarea acestui sector vital al economiei. Soluțiile pompieristice dispuse fără consultarea specialiștilor au demonstrat că nu dau rezultate.
Este fără putință de tăgadă că toate sectoarele din agricultură sunt importante, însă se impune ca prioritatea redresării acestora să fie atributul unor factori de decizie pricepuți, și mai ales cu dăruire, care știu să folosească banul în scopul propus.
În acest sens, să ne referim, de exemplu, la sectorul îmbunătățiri funciare: – în ultimii 20 de ani, acest sector a trecut prin numeroase reorganizări instituționale și de patrimoniu, beneficiind, pentru reabilitarea sa, an de an, de resurse bugetare și credite externe considerabile. Cu ce efecte?
– și astăzi suntem la discreția capriciilor vremii, căci din suprafața de 3,2 milioane de hectare amenajată pentru irigat, la nivelul anului 1990, se poate conta în prezent doar pe circa 8 mii de hectare, și asta cu condiția ca asociațiile de profil să aibă lichidități pentru plata energiei electrice, necesară pompării apei.
Subvențiile anuale de tot felul, dirijate de multe ori pe criterii subiective, au trecut ca ploaia de vară, fără efecte notabile pentru agricultura performantă. În prezent, țăranul practică preponderent o agricultură de subzistență. O dată cu integrarea României în Uniunea Europeană, am beneficiat, ce-i drept, de diverse alocații și subvenții, derulate prin APIA, APDRP, SAPARD etc. Acestea au ajuns, în unele cazuri, tardiv sau în procent mic la beneficiarii direcți, fie din motive birocratice, fie din vina unui program de evidență computerizat inadecvat. Astfel, s-au pierdut timp prețios și mai ales mulți banii, atât de necesari în momente-cheie pentru agricultori.
În acest sens, se poate discuta și despre dificultatea accesării unor importante resurse financiare din Fondul European pentru Pescuit prin AM-POP – se pare numai din cauze organizatorice, deși factorii de decizie din cadrul Comisiei Europene și-au manifestat disponibilitatea de a ne acorda un sprijin material și logistic generos, pentru implementarea acestui program.
Nutrim convingerea că noul ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dl Mihai Dumitru, care are o experiență deosebită în derularea programelor de dezvoltare rurală și a managementului proiectelor cu finanțare UE, să dispună soluții urgente în vederea consolidării și eficientizării structurilor din subordine, ce au responsabilități în absorbția fondurilor europene, inclusiv a AM-POP.
Sunt totuși semnale pozitive în acest sens, date de titularul portofoliului Agriculturii:
– în cadrul agendei externe, a participat la reuniunea Consiliului miniștrilor agriculturii din UE, de la Bruxelles, unde s-a discutat, printre altele, despre viitorul PAC după anul 2013, dar și despre relațiile dintre furnizori și comercianți pentru eficientizarea filierelor agroalimentare în UE; teme de un interes major pentru țara noastră.
– s-a primit recent decizia privind acordarea ajutorului de stat pentru procesarea produselor agricole și forestiere, parte a Măsurii 123. Această înlesnire va conduce la creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere, inclusiv la crearea de noi locuri de muncă în acest domeniu.
– ministrul negociază cu oficialii Comisiei Europene înlocuirea rentei viagere cu o nouă formă de ajutor de stat. Această măsură ar conduce la intrarea în circuitul productiv a unor noi suprafețe preluate de la cei care nu au posibilitatea să le lucreze.
– s-a stabilit ca restanțele la subvențiile aferente anului 2009 să fie achitate celor îndreptățiți în cel mai scurt timp.
La timpuri noi, oameni noi! Să dea bunul Dumnezeu să fie bine!
Simona MUNTEANU
