În anul agricol 2007-2008 s-a obținut o producție de grâu mult superioară celei din anii anteriori, fapt pentru care toți producătorii agricoli particulari au fost multumiți în ceea ce privește consumul propriu și posibilitatea de a valorifica surplusul de grâu. Având cantități mai mari de grâu ca până acum, o parte din fermieri sunt tentați de a semăna în această toamnă sămânță din producția proprie, neținând cont de recomandările specialiștilor agronomi de a cultiva numai sămânță certificată, sămânță tratată și de bună calitate. Pornind de la aceste idei, am considerat interesant de a prezenta din cadrul tehnologiei specifice de cultură veriga “sămânță și semănat”, pentru că în această toamnă ne vom confrunta cu aceste probleme mai acut decât până acum.
Sămânța de grâu care este destinată semănatului trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să aparțină soiului recomandat în zonă, să aibă masa a 1.000 de boabe mare, să aibă puritate ridicată, să aibă capacitate germinativă mare și să fie tratată cu substanțe insecto-fungicide recomandate de către specialiștii laboratorului de protecția plantelor de la nivelul fiecărui județ.
Tratarea semințelor de grâu înainte de semănat asigură combaterea malurii, a fuzariozei și, de asemenea, protejează cultura de grâu împotriva unor infecții din sol. Tratamentul seminței se face obligatoriu înainte cu 2-3 zile de semănat, un interval mai mare ducând la alterarea capacității germinative a semințelor.
De asemenea, sunt de mare perspectivă folosirea și tratarea semințelor de grâu de toamnă cu microelemente, acestea aducând un plus important de producție.
În prezent, se studiază obținerea unui preparat complex, format din fungicid, insecticid și microelemente.
În ceea ce privește data semănatului la grâul de toamnă, s-a stabilit, în urma cercetărilor făcute în stațiuni de cercetare, că semănatul trebuie să înceapă când temperatura medie a aerului este de 13-15 grade Celsius și să se termine când aceasta ajunge la 8-9 grade Celsius.
Înainte de a intra în iarnă, plăntuțele de grâu trebuie să vegeteze timp de 40-50 de zile, la temperaturi mai mari de 5 grade Celsius. Aceasta asigură acumularea în nodul de înfrățire de zaharuri, o înrădăcinare și o înfrățire bune și o creștere normală a părții aeriene a plăntuței de grâu. Trebuie avut în vedere faptul că la intrarea în iarnă plantele de grâu trebuie să fie înfrățite și să aibă 2-3 frați. Pentru formarea acestor frați viabili este necesară o sumă a gradelor termice după cum urmează: 120-130 grade Celsius pentru răsărit, 220-230 grade Celsius de la răsărit la începutul înfrățirii și 210-230 grade Celsius de la începutul înfrățirii și până la formarea fraților. De menționat faptul că această fază vegetativă se realizează numai în condiții de umiditate normală a solului, cu apa asigurată fie din ploi, fie prin irigare. În condițiile anului agricol 2008-2009, când rezerva de apă din sol este redusă la minimum, este posibil ca data semănatului să întârzie până la refacerea rezervei minime de apă din sol.
Ca date orientative de semănat amintim: pentru sudul și sud-estul țării: 1-20 octombrie; pentru Câmpia Banatului: 1-20 octombrie; pentru vestul țării: 25 septembrie-15 octombrie; pentru nord: 20 septembrie-10 octombrie; pentru est: 1-20 octombrie; centrul și zona de dealuri a Transilvaniei: 1-20 octombrie.
Dacă se seamănă prea timpuriu, scăderea de producții se explică astfel: plantele cresc prea mult în toamnă, înaintează prea mult în vegetație și devin mai sensibile la temperaturile scăzute; temperaturile mari de la începutul vegetației determină formarea nodului de înfrățire mai spre suprafață, iar din această cauză plantele de grâu sunt mai expuse acțiunii negative a gerului; temperaturile ridicate de la începutul vegetației determină tulburări fiziologice la tinerele plante, tulburări care în primăvară duc la stagnarea creșterii, reducerea taliei, îngălbenirea plantelor și apoi pieirea lor. De asemenea, întârzierea semănatului poate avea efecte negative asupra producției de grâu, prin faptul că la intrarea în iarnă plantele de grâu sunt firave, slab înfrățite și slab înrădăcinate, neadaptate pentru parcurgerea condițiilor nefavorabile din timpul iernii.
Este demn de menționat că soiurile de grâu cu capacitate mare de producție se seamănă într-un interval de 10-15 zile, fiecare zi pierdută la semanat însemnând pierderi de recoltă. Dacă producătorii agricoli particulari reușesc să semene grâul într-un interval optim de 8-10 zile, asigură în mod cert producții obținute în cele mai bune condiții de vegetație. Densitatea la semănat reprezintă o importantă componentă a producției, care se stabilește prin numărul de boabe germinabile pe metrul pătrat. În general, numărul de boabe germinabile care se seamănă pe metrul pătrat ar trebui să asigure 600-700 de spice recoltabile, ceea ce ar însemna folosirea a 400-600 de boabe germinabile la metrul pătrat.
Potențialul soiului de a forma un număr mare de spice pe metrul pătrat este puternic influențat de condițiile de răsărire și de condițiile care asigură realizarea formării a 2-3 frați viguroși, care să fructifice normal.
Între limitele de 400-600 de boabe germinabile, numărul de boabe germinabile este condiționat de umiditatea solului, de pregătirea patului germinativ, de epoca de semănat și de unele particularități ale soiurilor, cum ar fi capacitatea de înfrățire. Există posibilitatea ca în limitele demonstrate experimental pentru fiecare soi în parte să se stabilească, în funcție de condițiile concrete ale fiecărui an de cultură, cea mai corespunzătoare densitate.
De menționat că, în condiții de irigare, numărul de boabe germinabile pe metrul pătrat la grâul de toamnă nu crește față de terenul neirigat. Distanța între rânduri este de 12,5 cm, celelalte încercări de a mări sau a scădea această distanță nu au dat rezultate notabile. Deoarece în timpul vegetației se execută lucrări de îngrijire la cultura de grâu, sunt necesare mijloace mecanice terestre. De aceea, se impune lăsarea unor cărări, chiar de la semănat, prin acest sistem obținându-se mai multe avantaje, dintre care amintim: se intră în cultură numai cu tractorul pe cărările trasate, nu se distrug plante, nu mai este necesar jalonatul la unele lucrări (erbicidare, tratamente etc.), se economisește forță de muncă. Deși prin acest procedeu se pierde o suprafață de 4-6%, aceasta se compensează cu producția mai mare a rândurilor limită, care beneficiază de mai multă lumină și un spațiu de nutriție mai mare. Adâncimea de semănat este determinată de umiditatea solului, de textura solului și de zona în care se cultivă grâul.
Când condițiile de semănat sunt asigurate, adâncimea de semănat a grâului de toamnă nu trebuie să fie mai mare de 4-5 cm, adâncime la care grâul răsare repede, plantele se dezvoltă viguros și nodul de înfrățire are toate condițiile pentru a se forma la adâncimea specifică soiului.
Abaterea de la adâncimea specificată este necesară totuși în unele cazuri, și anume: când stratul umed al solului în care se așază sămânța este la o adâncime mai mare; când patul germinativ este foarte uscat și o plasare mai în față a semințelor ar determina, în cazul unei ploi mici, pornirea încolțirii, eventual răsărirea și mai apoi, în lipsa apei, plăntuțele să se usuce.
De asemenea, nu trebuie mărită adâncimea de semănat, indiferent de condițiile de umiditate, deoarece la adâncime prea mare se reduce capacitatea de înfrățire și în timpul iernii pier multe plăntuțe de grâu. În zonele cu ierni aspre, orientarea rândurilor perpendicular pe direcția vântului prezintă interes, deoarece impiedică antrenarea de către vânt a particulelor de sol și, în consecință, se dezvelește nodul de înfrățire, cu repercusiuni drastice asupra nivelului de producție.
Victor Vătămanu
