Solul – o resursă vitală

Ion Cioroianu, prim-vicepreședinte al Asociației Fermierilor din România, a vorbit în cadrul unui eveniment - cu temă principală îmbunătățirea calității solului despre un proiect la care a luat parte și al cărui scop a fost reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole.

​„Proiectul la care am luat parte până anul acesta se numește „Controlul integrat al Poluării cu Nutrienți”, a fost inițiat de Ministerul Mediului și susținut cu fonduri de la Banca Mondială. În cadrul acestui proiect extraordinar am instruit 10.000 de fermieri din toate regiunile țării cu privire la fertilizarea corespunzătoare cu azot, evitarea excesului sau administrarea nutrienților atunci când nu este permis sau pe timp nefavorabil.
Deși fermierii cu suprafețe agricole mari respectă tehnologia, cei care lucrează suprafețe mici și mijlocii, care nu au cunoștințele necesare, nu respectă regulile. Plantele, spre deosebire de animale și oameni, au un consum specific. În condițiile în care aplici mai mult, ele nu consumă mai mult iar surplusul de nutrienți ajunge în stratul freatic și poluează apa. Nitrații ajung în apa freatică unde pot rezista chiar și 50 de ani. Din păcate, în România încă se înregistrează cazuri de methemoglobinemie (boala albastră a sugarului) pentru că nou-născuții sunt hrăniți cu lapte preparat cu apă din surse poluate cu nutrienți. Sunt județe la noi în țară care au ape poluate. În Vâlcea sunt 78 de comune, în Olt cca 60, în Galați în zona legumicolă Matca la fel. Fie că vrem sau nu, în regiunile intens legumicole și zootehnice există riscul poluării apei din pânza freatică cu nitrați proveniți în urma acestor activități. Nitrații pot ajunge și în apele de suprafață, cum sunt râurile, pârâurile sau lacurile, iar un semn care indică prezența nitraților este apariția algelor. Am fost în Germania și nu am văzut lacuri cu apă de culoare verde cum vedem la noi.
Sunt foarte mulți care exploatează terenuri și nu știu prea multe despre sol – asta poate pentru că nu sunt de profesie ingineri agricoli, dar și pentru că nici instituțiile statului nu îi atenționează.
Nu se vorbește mai deloc despre pH-ul solului. Acesta este procentul de hidrogen din sol și în funcție de concentrația sa solul poate să fie acid, neutru sau alcalin. Acest pH are o importanță covârșitoare în viața solului. La un pH acid, macro și microelementele necesare dezvoltării plantelor sunt absorbite doar în procent de 30, maximum 50%. Restul ajunge în pânza freatică.
Dacă se administrează materii organice nedescompuse în primă fază se acidifiază solul deoarece bacteriile care descompun acele resturi consumă inițial azot din sol, sărăcindu-l. Efectul materiilor organice rezultate din putrezirea resturilor vegetale se vede abia din anul 2 și 3. Acidifierea solului se produce și ca urmare a distribuirii de îngrășăminte chimice și care, de regulă, au în medie un pH de 4,5. Oricum ar fi prin practicile noastre acidifiem solurile. Dacă nu facem amendarea solurilor ne putem trezi că, în 30 de ani sau poate în mai puțin, solurile noastre nu vor mai produce. Sunt zone în lume unde sunt astfel de probleme.
Personal am propus ca la nivel național să se facă un program de amendare a solurilor. Fertilitatea solului este o bogăție națională. Humusul înseamnă bogăție iar noi îl neglijăm. Conținutul de materie organică a scăzut foarte mult din cauza exploatării excesive a solurilor și din cauza faptului că nu s-a pus la loc nimic, adică resturile vegetale nu au fost lăsate pe teren, ci au fost împachetate și alteori au fost arse. În aceste condiții nu s-a mai putut crea acel humus care este partea organică a solului.
Consider ca ar trebui să fie obligatorie cartarea agrochimică a solurilor. În lipsa acestei analize fertilizarea nu este corespunzătoare pentru că nu știi ce ai în sol, nu cunoști gradul de aprovizionare cu nutrienți șmdp.
Nu putem face agricultură fără un sol fertil, sănătos și care să ne garanteze viitoarele producții”, a mai susținut reprezentantul organizației fermierilor.
 
Ana Ioniță