Sorgul poate deveni o cultură alternativă importantă pentru fermele neirigate, în contextul schimbărilor climatice și al modificării rotațiilor culturilor din Bărăgan, consideră Costin Telehuz, fermier și președinte al ACCPT Ialomița.
Acesta a vorbit, în cadrul unui eveniment organizat de Forumul APPR în ferma familiei Blagu din Gârbovi, județul Ialomița, despre adaptarea fermierilor la noile condiții climatice și despre locul pe care sorgul îl poate ocupa în structura culturilor.
Potrivit fermierului, experiența cultivatorilor trebuie valorificată printr-o comunicare mai bună între agricultori, astfel încât aceștia să poată afla ce tehnologii și culturi funcționează în condiții diferite.
„Sorgul poate să fie o cultură alternativă și de luat în seamă în condiții de neirigat. Probabil va apărea și o piață mai bună pentru această producție, pentru că vedem că au apărut nișe și în cazul porumbului. Poate va crește și cererea de sorg pentru consumul uman, iar această nișă poate da speranță culturii.”
În opinia sa, sorgul nu concurează neapărat cu porumbul din punct de vedere economic, ci mai degrabă cu cerealele păioase, având potențialul de a contribui la stabilitatea veniturilor exploatației. „Sorgul, nefiind o cultură prezentă pe bursă, pare că concurează în rotație cu porumbul, dar financiar, în fermă, concurează mai degrabă cu orzul și cu grâul. Este una dintre culturile simple care ar trebui să asigure predictibilitate și linearitate în veniturile fermei. Nu este una dintre culturile care să poată deveni o <lovitură> într-un an bun.”
Modificările climatice au început să se reflecte și în structura culturilor din fermele românești.
„În ferme se observă schimbări în structura culturilor, iar la porumb se vede o scădere a suprafețelor.
Porumbul s-a refugiat în zonele irigate și în arealele unde pluviometria a rămas, în medie, mai bună. În Bărăgan, trecerea la o altă rotație este deja un fapt.
Vedem suprafețe mari însămânțate din toamnă, iar cantitatea totală de cereale se menține datorită creșterii suprafețelor de grâu și orz”, a spus Costin Telehuz.
Potrivit acestuia extinderea culturii de orz ar putea reprezenta inclusiv o oportunitate pentru dezvoltarea ulterioară a sorgului, în condițiile în care România începe să aibă un rol tot mai important pe această piață.
O altă direcție de adaptare la schimbările climatice este reducerea lucrărilor solului și trecerea către tehnologii care contribuie la conservarea apei.
„Avem câțiva ani buni de experiență și consider că este mult mai indicat să facem astfel de schimbări în fermele neirigate.
Să renunțăm la lucrările solului și să încercăm să trecem către echipamente și tehnici care să le reducă, nu doar pentru economia de motorină, care nici ea nu mai este de ignorat, ci mai ales pentru conservarea apei în sol”, a precizat fermierul.
Costin Telehuz a subliniat că reducerea lucrărilor poate fi importantă și din perspectiva deficitului de forță de muncă, în special în fermele de dimensiuni mari.
„În momentul acesta nu pare fezabil să revenim la tehnicile agricole pe care le foloseam în trecut și nu cred că ferma noastră ar supraviețui dacă ar trebui să facem o întoarcere la acele tehnici. Asta nu înseamnă că fermele care continuă să lucreze astfel fac un lucru greșit, atâta timp cât își permit. Fiecare trebuie să devină mai bun la ceea ce face deja”, a afirmat acesta.
Fermierul a explicat că și sistemele de irigații presupun costuri importante pentru exploatații, nu doar prin consumul de energie, ci și prin amortizare și costurile financiare.
„Noi irigăm în fermă, iar irigatul vine cu niște costuri mari. Nu mă refer neapărat la costul energiei, cât la costul amortizării și al dobânzilor, care, din păcate, sunt mari pe fondul inflației.
Am făcut tranziția la agricultura regenerativă și pot să spun, după câțiva ani buni de experiență, că acest model de agricultură este cu atât mai fezabil în fermele care nu dispun de sisteme de irigații”, a declarat Costin Telehuz.
Fermierii au nevoie de mai multă comunicare
Președintele ACCPT Ialomița consideră că schimbul de experiență dintre agricultori și rolul asociațiilor profesionale sunt esențiale pentru adaptarea sectorului.
„Recomand comunicarea între noi, în breaslă, să ne arătăm realizările, dar și greșelile.
Este foarte important să spunem unde am greșit, ce am încercat să facem și ce nu ne-a ieșit.
Susțin cu tărie rolul asociațiilor în acest demers. Avem nevoie de piețe, dar și piețele le aflăm și le popularizăm tot discutând între noi.
Avem oportunitatea să auzim lucruri noi discutând față în față și trebuie să susținem în continuare aceste întâlniri”, a concluzionat fermierul.
Ana Ioniță
