Drd. ing. Gabriela Covaciu, SC Obi – filiala Pitești
Tehnologia de cultură a bujorului
Bujorul este o specie floricolă cunoscută și apreciată de foarte mult timp datorită bogăției de culoare și de formă pe care o conferă grădinilor în perioada mai-iunie, la care se adaugă coloritul verde al tufei, care persistă până la venirea toamnei. În plus, planta este foarte apreciată și ca floare tăiată.
Specii de bujor
Paeonia officinalis atinge înălțimea de 70 cm, prezintă frunze mari, rădăcini groase, cu muguri în zona coletului și înflorire în luna mai.
Paeonia lactiflora poate atinge înălțimea de 1 m, prezintă mai mulți muguri pe tulpinile florale, iar florile sunt de culori diferite, în funcție de soiul cultivat.
Exigențe ecologice
Temperatura este factorul care joacă un rol esențial în procesul de înflorire a plantei.
Este obligatoriu ca planta să treacă printr-o perioadă cu temperaturi reduse pentru ca mugurii floriferi formați la sfârșitul sezonului cald să iasă din starea de repaus. Bujorul are cerințe mari și în ceea ce privește lumina și apa pe tot parcursul veri. Planta preferă solurile bine drenate, profunde și cu un pH de 6.
Înmulțirea
Bujorul se înmulțește în mod obișnuit prin divizare tufei. Acest proces are loc în luna septembrie. Astfel, în această perioadă se scot plantele-mamă, care se împart în mai multe diviziuni, care trebuie să cuprindă fiecare câte 2-3 rădăcini groase. Se recomandă ca această lucrare de înmulțire să se efectueze la o perioadă de aproximativ 10 ani.
Pregătirea terenului se realizează prin aplicarea unei lucrări de desfundat, la adâncimea de 40 cm, precum și a unei fertilizări cu gunoi de grajd (30 t/ha), dar și a unei cantități de 200-300 kg de îngrășăminte pe bază de fosfor și potasiu.
Lucrări de îngijire a culturii
Udările se recomandă să se efectuze atât primăvara, cu scopul de a favorize creșterea plantei, în perioada premergătoare înfloririi, cât și după aceasta, ultima având un rol important în formarea mugurilor floriferi ai anului următor.
Alte lucrări de îngrijire a plantei vizează aplicarea fertilizărilor atât primăvara, cât și după înflorire, în special a celor pe bază de potasiu, precum și mulcirea solului, pentru menținerea acestuia liber de buruieni.
Combaterea bolilor și a dăunătorilor
Pătarea brună a frunzelor apare în special în primăverile răcoroase. Ea se observă prin apariția unor pete de culoare roșie, care ulterior se usucă. Pentru combatere se recomandă ca toamna resturile rezultate după tăierea plantei să se ardă.
Se pot aplica și tratamente fitosanitare cu Captadin, în concentrație de 0,3%.
Mucegaiul cenușiu este favorizat de umiditatea mare. La început apar niște pete de culoare brună la baza lăstarilor tineri, care ulterior se extind pe frunze și flori. Pentru combaterea acestei boli se recomandă aplicarea unor tratamente fitosanitare cu Topsin 0,1%, Rovral 0,1%.
Rugina bujorului apare în special din cauza umidității în exces. Boala se observă prin apariția unor pete circulare de culoare galbenă pe frunze și tulpini. Pentru combatere se aplică stropiri cu zeamă bordeleză 0,1%.
Pătarea inelară se manifestă prin apariția unor pete de culoare galbenă. Combaterea se realizează prin distrugerea plantelor atacate. Tripsul este un dăunător care provoacă pagube importante plantei.
Principalele simptome produse de acesta se referă la: decolorarea și deformarea florilor, necrozarea lăstarilor. Pentru combatere se aplică tratamente cu Sinoratox 0,1%, Zolone 0,2%.
Păianjenul roșu se combate prin aplicarea unor tratamente cu Omite 0,1%, Zolone 0,2%. Atacul acestui dăunător se recunoaște prin apariția unor pete roșietice pe frunze.
Recoltarea florilor se face zilnic, când planta este în faza de buton floral. Se recomandă ca tăierea florilor să se execute deasupra celei de-a doua frunze.
Nicoleta Burtan
