Momentul recoltării plantelor de porumb pentru siloz are loc în faza în care cultura produce maximum de principii nutritive, fază care nu coincide cu realizarea producției maxime, ea putând surveni într-un moment în care producția se află în creștere, iar calitatea furajului continuă să fie acceptabilă, chiar dacă a depășit punctul optim.
În cazul porumbului pentru siloz cultivat în sistem neirigat în ogor propriu, se înregistrează creșteri ale producției pe masură ce recoltarea se face cât mai târziu. Creșterea cea mai intensă are loc o dată cu începutul înspicatului și până la începutul fazei de ceară, când intensitatea fotosintezei are valori mari (340 de kilograme substanță uscată la hectar pe zi).
Producția de substanță uscată este maximă la începutul fazei de ceară în toate regiunile unde se practică însilozarea porumbului pentru furaj.
În ceea ce privește conținutul plantelor de porumb pentru siloz în proteină brută, acesta scade pe măsură ce se avansează în vegetație până la faza de lapte, după care rămâne relativ constant.
În condițiile în care factorul hidric se găsește în optim, activitatea fotosintetică este cea mai mare, începând de la mijlocul fazei în lapte și până la mijlocul fazei de ceară, când asimilația medie zilnică este de 300-400 de kilograme de substanță uscată la hectar.
Când porumbul ajunge în faza de ceară a boabelor, întreaga plantă de porumb are un conținut de substanță uscată de 30-33%.
Cercetările întreprinse în România, alături de rezultatele obținute în țările cultivatoare de porumb pentru siloz, au demonstrat clar că momentul optim de recoltare a porumbului pentru siloz este atunci când boabele se găsesc la începutul fazei de ceară, când frunzele de la baza plantei și pănușile sunt de culoare gălbuie, iar restul frunzelor sunt încă verzi.
În această fenofază de dezvoltare, conținutul de substanță uscată al plantei întregi este de aproximativ 30%, iar al boabelor de 40-50%.
În condiții favorabile de umiditate, este preferabilă întârzierea recoltatului față de epoca optimă cu o săptămână, decât recoltarea mai devreme cu o săptămână, deoarece la momentul optim de recoltare producția utilă maximă are și o valoare energetică ridicată.
În urma celor prezentate, putem considera că recoltarea porumbului pentru siloz este bine să înceapă cât mai aproape de debutul fazei de ceară, în funcție de posibilitățile de mecanizare a recoltării și însilozării, știut fiind faptul că de la mijlocul fazei de lapte și până la începutul fazei de ceară trec, în general, 8-10 zile.
Dacă porumbul pentru siloz este cultivat în condiții de neirigare, mai ales în anii secetoși, recoltarea trebuie să înceapă la mijlocul fazei de lapte și să se termine într-un timp cât mai scurt posibil, înainte ca plantele de porumb să se usuce prea mult.
O atenție deosebită se va acorda epocii de recoltare privitor la digestibilitatea componentelor plantei. Astfel, dacă porumbul pentru siloz este recoltat în limitele fazelor lapte-ceară, coeficienții de digestibilitate ai substanței uscate, ai plantei întregi, sunt relativ constanți.
Digestibilitatea știuleților este relativ scăzută la începutul fazei de lapte, deoarece proporția boabelor în raport cu restul știuletelui este scăzută, după care digestibilitatea crește pe măsură ce se avansează în vegetație.
Încărcătura energetică sau procentul de participare a știuleților la producția totală crește direct cu avansarea plantei în vegetație, ceea ce compensează ușoara scădere a coeficientului de digestibilitate a materiei organice din cauza diminuării conținutului în glucide solide și a descreșterii conținutului tulpinii și a frunzelor în celuloză.
Valoarea energetică a știuleților de porumb este foarte ridicată (peste o unitate nutritivă la un kilogram de substanță uscată) față de tulpini și frunze, care au o valoare energetică mult mai scăzută.
Digestibilitatea porumbului pentru siloz este dependentă de procentul de participare a știuleților la producția totală, aceasta fiind cu atât mai mare cu cât procentul de participare a știuleților este mai mare. În general, un procent de participare în plus a știuleților determină o creștere a digestibilitatii cu 0,584 puncte (în cazul când proporția de participare a știuleților în masa proaspătă este de minimum 30%).
În același timp, între digestibilitatea porumbului și conținutul plantelor de porumb furajer în celuloză brută există o corelație negativă, în sensul că fiecare procent de celuloză în plus determină o diminuare a digestibilității cu 1,28 puncte. Această corelație este valabilă numai pentru porumbul masă verde (fără știuleți), nu însă și pentru porumbul siloz.
Îngrășămintele aplicate în cultura porumbului pentru siloz nu influențează digestibilitatea substanței organice, dar determină creșterea digestibilității proteinei brute și scăderea coeficientului de digestibilitate a celulozei. Astfel, deși valoarea energetică a porumbului pentru siloz nefertilizat este egală cu a celui fertilizat în optim, conținutul în proteină digestibilă este net superior, fiind de cel puțin două ori mai mare.
De reținut este faptul că, în cazul rumegătoarelor, este necesară extinderea în rația furajeră a porumbului pentru siloz administrat sub formă de plantă întreagă și pentru restrângerea ponderii de participare a boabelor.
Nutrețurile combinate sunt totuși indispensabile în alcătuirea rației vacilor de mare productivitate, dar introducerea lor în furajare se face în cantități echilibrate și numai pe un fond substanțial de nutrețuri de volum de calitate.
Recoltarea porumbului pentru siloz se realizează cu ajutorul combinelor de capacități variabile. Pornind de la stadiul de vegetație și momentul recoltării, în procesul de recoltare și însilozare a porumbului pentru siloz se iau în considerare masa totală de recoltat și capacitatea zilnică de recoltare și însilozare.
Așa după cum am arătat anterior, producția maximă și indicii de calitate cei mai favorabili se obțin când recoltarea porumbului pentru siloz se face la începutul fazei de ceară și cu un interval de o săptămână înainte și una după începutul fazei de ceară a boabelor de porumb.
În condiții de neirigare, dacă se depășește cu o săptămână momentul recoltării, plantele își pierd suculența, conținutul în substanță uscată ajunge la 38-40% când tasarea este incompletă și se creează goluri de aer, care nu sunt favorabile fermentației lactice din interiorul silozului.
Pentru a evita contactul cu solul și pentru a nu amesteca porumbul pentru siloz cu pământ, masa de tăiere a combinei se reglează la înălțimea de 10-12 cm față de sol.
Masa recoltată trebuie tocată cu dimensiuni de 6-10 mm, maximum 15 mm, pentru ca știuleții să fie bine fragmentați și boabele sunt sparte, fapt care mărește considerabil gradul de digerare a boabelor.
Dacă nu se dispune de combine care să execute aceste lucrări, este de dorit ca recoltarea plantelor să se termine până la începutul fazei de ceară, deoarece în caz contrar digerarea boabelor se face incomplet.
Pentru a realiza un siloz de bună calitate, pe măsură ce silozul se umple cu masa tocată, se va tasa tot conținutul cu un tractor greu, pentru a scoate tot aerul din masa însilozată, creând astfel condiții ideale pentru fermentația lactică.
Deoarece porumbul este bogat în zaharuri solubile, el se conservă bine și fără conservanți. Pentru a reuși acest lucru, umplerea unui siloz nu trebuie să dureze mai mult de 5-8 zile, încărcarea lui se face cu depășirea cu 1-1,5 metri a părții superioare a pereților, în vederea înclinării în două pante, pentru ușurarea scurgerii apei provenite din ploi, care pot surveni pe parcursul însilozării sau după aceea.
În vederea asigurării unei tasări optime a stratului de la suprafața silozului, este de dorit ca acesta să fie construit din masa vegetală cu un conținut de umiditate mai mare decât restul silozului.
Pentru a împiedica fermentațiile nedorite în masa de siloz de la suprafață, este indicat se se împrăștie la suprafață sare de bucătărie, în cantitate de 0,7-1,0 kilograme pe metrul pătrat.
Pentru a fi protejate împotriva apei din precipitații, silozurile se acoperă cu folii de plastic cu grosimea de 0,15-0,20 mm, iar aceasta se fixează cu corpuri inerte nedegradabile (pneuri, baloți de paie etc.) pentru a nu fi îndepărtate de la suprafața silozului.
Victor Vătămanu
