Coriandrul este o plantă medicinală anuală care se cultivă pentru fructele sale, care conțin ulei volatil în procent de 0,15-0,17%. Acest ulei este folosit cu bune rezultate în industria parfumurilor, pentru prepararea unor băuturi, în cofetării, în industria farmaceutică etc., deoarece acest ulei volatil conține ca element principal coriandrolul.
Fructele de coriandru mai conțin și până la 14% ulei gras și circa 15% substanțe proteice, care măresc valoarea nutritivă a deșeurilor ce rezultă din distilarea uleiului esențial. Planta verde emană un miros neplăcut, de ploșniță. Fructele mature, strivite, emană o aromă placută, datorită uleiului volatil care se găsește în cele patru canale ale fructului.
Relațiile plantă-factori de vegetație
Față de căldură coriandrul are cerințe moderate, germinând la o temperatură de 5-6 grade Celsius și suportând temperaturi după răsărire de minus 3, 5 și chiar 10 grade Celsius. Pentru creșterea conținutului de ulei volatil este necesar ca pe timpul înfloritului și coacerii să avem temperaturi ridicate și zile însorite. Cele mai mari cerințe pentru apă se înregistrează în perioada formării tulpinilor până la începutul înfloritului. Solurile cele mai indicate pentru coriandru sunt solurile fertile, cu textură mijlocie, având un pH de 6,8-7,5. În România, coriandrul se poate cultiva cu rezultate foarte bune în sudul și sud-estul țării, pe terenuri mai ușoare, fertile, ferite de vânturi, în silvostepa din Moldova și Transilvania și în Câmpia de Vest.
Rotația
Coriandrul nu are cerințe deosebite în ceea ce privește planta premergătoare.
Cele mai bune premergătoare sunt cele care se recoltează timpuriu și care lasă terenul curat de buruieni în eventualitatea când se seamănă toamna. Dacă semănatul se face clasic, în primăvară, coriandrul este puțin pretențios la planta premergătoare, condiția obligatorie fiind uniformitatea arăturii executate în toamnă. La rândul său, cultura de coriandru este o bună premergătoare pentru culturile ce se seamănă toamna, cu predilecție pentru cerealele păioase.
Fertilizarea
În general, coriandrul nu solicită cantități mari de îngrășăminte.
Cu toate acestea, pentru a obține producții eficiente economic este necesar a administra culturii cantități de îngrășăminte moderate și echilibrate.
Astfel, pentru îngrășămintele pe bază de azot sunt necesare cantități de circa 150-200 kilograme, aplicate de preferință în două etape: înainte de semănat și la prima prașilă mecanică.
Îngrășămintele cu fosfor se vor aplica înainte de semănat în doză de 80-120 de kilograme la hectar.
În cazul îngrășămintelor cu potasiu, acestea se vor aplica numai atunci când cartarea agrochimică a solei cultivate necesită aplicarea de potasiu, dar, în general, pentru coriandru nu se aplică îngrășăminte cu potasiu datorită bunei aprovizionări a solurilor din România cu acest element.
Lucrările solului
În funcție de data semănatului, lucrările solului sunt diferențiate. Astfel, dacă se seamănă în toamnă, terenul poate fi pregătit prin treceri succesive cu grapa cu discuri.
Dacă se seamănă în mod clasic în primăvară, imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare, se va face o lucrare cu grapa cu discuri, după care se va executa o arătură de toamnă la 25-28 cm.
În primăvară, arătura se va discui înainte de semănat, urmărind realizarea unei bune uniformități a arăturii, fără denivelări și fără bulgări. În acest fel se va asigura un bun pat germinativ pentru semințele de coriandru ce urmează a fi semănate.
Sămânța și semănatul
Coriandrul se seamănă primăvara cât mai timpuriu, practic chiar în ferestrele iernii. S-au obținut rezultate bune când coriandrul a fost semănat și toamna, în perioada sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie.
Prin această metodă de semănat toamna producția a fost mai mare cu 30-50% decât în cazul semânatului clasic la sfârșitul iernii, deoarece până la venirea iernii plantele formează 10 frunze, care datorită rezistenței la ger transmise genetic pot face față gerurilor din iarnă.
Coriandrul se seamănă între rânduri, la distanță de 50 cm.
Cantitatea de sămânță folosită la semănat este de 10-12 kilograme la hectar, iar adâncimea de semănat este de 3-4 cm.
Dacă se seamănă în toamnă, cantitatea de sămânță pentru semănat crește la 18-20 kilograme la hectar.
Lucrările de îngrijire
Coriandrul semănat primăvara răsare după un interval de 14-20 de zile. Până la răsărirea plantelor de coriandru, în cazul formării unei cruste, aceasta se va distruge cu ajutorul grapei stelare.
Buruienile apărute în cultură pot fi combătute pe cale chimică, folosind erbicidele recomandate de specialiștii agronomi din zonă, în doza specifică acestei culturi. Aplicarea erbicidelor se va face primăvara timpuriu, atunci când temperatura exterioară permite aplicarea acestora. De asemenea, buruienile se pot combate și prin mijloace mecanice, două prașile mecanice și una manuală fiind suficiente pentru a avea un lan curat de buruieni.
În cazul când coriandrul a fost semănat toamna, cultura se grăpează de-a curmezișul rândurilor în primăvară, când umiditatea solului o permite.
O măsură foarte importantă pentru creșterea însemnată a producției o constituie amplasarea de stupi lângă lanurile de coriandru, doi stupi la hectar asigurând o bună polenizare.
Recoltarea
Coriandrul se recoltează direct din lan cu combinele de mare capacitate, la care se fac reglajele specifice pentru recoltarea de semințe mici. Această operațiune este foarte importantă, deoarece semințele pierdute din combină pot deveni un pericol real de îmburuienare pentru cultura următoare. Momentul începerii recoltatului este atunci când 80-90% din fructe sunt coapte.
Păstrarea semințelor se face în magazii bine uscate sau în silozuri, iar umiditatea semințelor nu trebuie să treacă de 11-12%.
Victor Vătămanu
