Lucerna este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind cunoscută încă din antichitate. În România, a început să fie cultivată mult mai târziu, în jurul anului 1800.
Zonarea culturii
Lucerna se caracterizează prin putere mare de acomodare la condițiile ecologice variabile. Producțiile cele mai mari se obțin însă în zonele temperate, pe soluri profunde, bine drenate și bine aprovizionate în elemente nutritive. Se comportă bine pe cernoziomuri, pe soluri aluvionare și pe soluri brune permeabile, cu un pH al solului peste 6,2. Pe solurile acide, este obligatorie amendarea acestora în vederea cultivării cu lucernă.
În zonele de câmpie, cu precipitații medii anuale mai mici de 550 mm, se recomandă ca lucerna să fie cultivată în cultură pură. În schimb, în zonele colinare, cu precipitații mai mari de 550 mm, este de preferat ca lucerna să se cultive în amestec cu gramineele perene.
În regim irigat, lucerna realizează producții maxime când se cultivă în amestec cu golomatul.
Cele mai cunoscute soiuri de lucernă aflate în cultură sunt: Triumph, Adonis, Selena, Topaz, Sigma și Magnat.
Când se cultivă în amestex cu golomatul, cele mai indicate soiuri sunt soiurile intensive Olimp și Goliat.
Amplasarea culturii
Bune premergătoare pentru lucernă sunt considerate plantele anuale furajere (care eliberează terenul până la mijlocul lunii august), cerealele de toamnă, cartofii timpurii, mazărea, precum și alte culturi, cu condiția să elibereze terenul până la mijlocul toamnei.
Când lucerna se seamănă la începutul toamnei (1-15 septembrie), premergătoarele cele mai bune sunt culturile anuale furajere, cerealele de toamnă și primăvară și cartofii timpurii.
Lucerna poate să revină pe același teren după un interval egal cu perioada ei de cultură (3-4 ani).
Aplicarea îngrășămintelor și a amendamentelor
Pentru valorificarea eficientă a gunoiului de grajd, se recomandă ca lucerna să urmeze în rotație în anul al doilea sau al treilea după administrarea acestuia.
Cantitatea optimă de gunoi de grajd este de 30-40 de tone la hectar în regim neirigat și 60-80 de tone la hectar în condiții de irigare. Gunoiul bine fermentat se poate administra și direct, doza anuală optimă fiind de 20-25 tone la hectar. În eventualitatea că există posibilități de administrare de îngrășământ organic lichid, este necesară diluarea prealabilă a acestuia cu 3-4 părți apă, norma la hectar fiind de 500-1.000 de hectolitri. În cultura directă, epoca optimă de administrare este pe parcursul sezonului rece.
Lucerna este foarte sensibilă față de aprovizionarea solului cu fosfor mobil. Pentru a fi cultivat cu lucernă, solul trebuie să conțină 10-11 miligrame de fosfor la 100 de grame de sol.
Deoarece sunt multe suprafețe (în special la producătorii individuali) unde lipsesc datele de cartare agrochimică, se recomandă următoarele doze:
-în regim irigat se aplică 80-100 de kilograme de fosfor pe cernoziomuri și soluri aluvionare; 100-120 de kilograme de fosfor pe sorile brune cu un pH peste 6,2;
-în regim neirigat se aplică 50-60 de kilograme de fosfor la hectar, pe cernoziomuri și soluri aluvionare, și 70-80 de kilograme de fosfor la hectar pe soluri brune.
Pe solurile slab aprovizionate cu materie organică, lucerna semănată în cultură pură valorifică eficient îngrășămintele azotate. În acest caz, dozele de 30-50 de kilograme de azot la hectar, aplicate înainte de semănat, în anul I sau în următorii ani, pot fi valorificate eficient.
În situația în care lucerna se cultivă în amestec cu graminee perene, în anul I de vegetație, pe cernoziomuri și soluri aluvionare, se aplică 40-50 de kilograme la hectar în cultura neirigată și 50-60 de kilograme la hectar în cultura irigată.
Pe celelalte tipuri de sol dozele eficiente economic sunt de 60-80 de kilograme la hectar în condiții de neirigare și 70-90 de kilograme la hectar în regim irigat.
În următorii ani de vegetație, dozele de azot sunt următoarele: 70-80 de kilograme la hectar pe cernoziomuri și soluri aluvionare în regim neirigat și 80-100 de kilograme la hectar în condiții de irigare.
Aplicarea îngrășămintelor pe bază de azot se face în preajma semănatului, în anul I și la desprimăvărare, înainte de pornirea în vegetație în anii următori.
Dozele de azot se pot fracționa: 60% la semănat sau desprimăvărare și 40% după recoltarea coasei I, dar nu mai devreme de 7-8 zile după recoltare.
Îngrășământul potasic este necesar numai pentru solurile care conțin mai puțin de 16 miligrame de potasiu mobil la 100 de grame de sol. Pe aceste soluri, în lipsa datelor de cartare agrochimică, se aplică anual 70-100 de kilograme de potasiu.
Amendamentele calcaroase sunt necesare pe soluri cu un pH mai mic de 6,0, pe care se administrează 6-7 tone la hectar carbonat de calciu, o dată la 6-8 ani.
Lucrările solului
Lucerna nu se numără printre plantele foarte exigente față de nivelul adâncimii arăturii; în schimb, reclamă un pat germinativ bine mărunțit, care să pună sămânța în contact perfect cu solul, pentru favorizarea unei răsăriri rapide și dezvoltarea normală a plantelor în primele faze de dezvoltare.
Dacă semănatul se face primăvara, arătura se va efectua din toamnă la 22-25 cm adâncime. După cerealele păioase, se recomandă mai întâi o lucrare de dezmiriștire, realizată cu grapa cu discuri înclinată corespunzător, după care se execută arătura.
Pregătirea patului germinativ în primăvară se face în preajma semănatului, cu combinatorul sau cu agregatul de grape cu colți, prevăzut în spate cu bare metalice. Când semănatul se face la sfârșitul verii sau începutul toamnei, este indicat ca pregătirea solului să se efectueze în exclusivitate cu grapa cu discuri, care poate mobiliza solul pe adâncimea de 10-14 cm sau prin lucrări repetate cu grapele cu discuri, ultima lucrare făcându-se în agregat cu tăvălugul, înainte de semănat. Dacă solul este prea uscat, înainte de a se ara se recomandă aplicarea unei udări de 40-50 mm.
Sămânța și semănatul
Epoca de semănat – în condiții de neirigare, semănatul se face în perioada imediată deprimăvărării, 1-15 martie, în zonele de câmpie, iar în zonele colinare – 5-25 martie. În regim irigat, semănatul trebuie să se facă la sfârșitul verii sau la începutul toamnei (25 august-5 septembrie), când de la semănat la intrarea în iarnă se acumulează 800-1.000 de grade Celsius active.
Adâncimea de semănat este de 1,5-2 cm, când semănatul se face primăvara și 2-2,5 cm când se însămânțează la începutul toamnei. În al doilea caz, după semănat, este indicată o lucrare cu tăvălugul inelar (valabilă și în cazul semănării în primăverile relativ secetoase). Norma de sămânță este de 20-22 de kilograme la hectar în cultura pură, iar în amestec cu golomatul, cantitatea de sămânță este de 17-18 de kilograme la hectar de lucernă și 6-7 kilograme la hectar de golomat. Trebuie avut în vedere ca amestecul de sămânță să fie foarte bine omogenizat.
Lucrările de întreținere a culturii
Combaterea buruienilor se face prin lupta integrată de combatere, unde un rol important îl au măsurile agrotehnice, care se referă la alegerea plantei premergătoare și la aplicarea corectă a lucrărilor solului. Pentru combaterea pe cale chimică a buruienilor, pentru lucerna în cultură pură se pot folosi erbicidele recomandate de specialiștii agronomi, care se pot aplica înainte de semănat și care se încorporează cu discul la 10 cm, dacă este cazul.
În timpul vegetației, se poate folosi cu succes erbicidul Pivot, în doză de 0,75 litri la hectar, când planta de lucernă are 3-5 frunze trifoliate, iar buruienile sunt în fază de rozetă. În acest caz, lucerna poate fi dată în consumul animalelor după 45 de zile. Cuscuta se poate combate tot cu același erbicid, dar în doză de 1 litru la hectar, când filamentele de cuscută sunt mici, sau după recoltarea primei coase, la 4-5 zile.
Combaterea bolilor și a dăunătorilor
Semințele contaminate, sporii transportați de vânt și rezerva de patogeni din sol determină infecțiile primare ale culturilor de lucernă.
Pentru prevenirea atacului agenților patogeni se utilizează, în special, metode agroculturale. Pentru reducerea atacului de boli foliare se vor respecta următoarele recomandări: alegerea corectă a terenului și prelucrarea acestuia, pentru evitarea infecțiilor primare; cosirea timpurie a solelor în cazul unor infecții puternice; utilizarea la semănat a semințelor libere de patogeni; cultivarea de soiuri tolerante sau rezistente la atacul agenților patogeni.
În ceea ce privește combaterea dăunătorilor, dacă semănatul s-a făcut primăvara, este suficient ca semințele să fie tratate cu substanțe indicate de către Laboratorul de protecția plantelor, prin specialiștii din zonă, caz în care se interzice recoltarea înainte de începerea înflorii plantelor. Dacă se seamănă la începutul toamnei, nu se mai tratează sămânța, deoarece ciclul biologic al dăunătorilor nu permite o hrănire intensă în această perioadă.
În cazul unui atac puternic de larva gărgăriței sau a omizilor defoliatoare, masa vegetală se va recolta cât mai repede posibil.
Irigarea culturii de lucernă
Când semănatul se face la începutul toamnei, în zona de câmpie, se aplică 250-300 de metri cubi la hectar de apă după semănat. Dacă seceta persistă, se repetă udarea la 14-16 zile. În vegetație se aplică norme de udare de 500-600 de metri cubi la hectar, ori de câte ori este nevoie. După recoltare, norma de udare se aplică după 7-8 zile, știut fiind faptul că după cosire există la lucernă o perioadă critică pentru aer.
Recoltarea și conservarea
Modul de recoltare a plantelor condiționează nivelul producției, calitatea furajului și perenitatea lucernei. În primul an de vegetație, se va recolta în intervalul cuprins între începutul și mijlocul fazei de înflorire. În anii următori, lucerna se recoltează pe parcursul fazei de îmbobocire, cu excepția coasei a II-a sau a III-a, care se recoltează la mijlocul fazei de înflorire. Amestecurile pe bază de lucernă se vor recolta la coasa I, la începutul fazei de burduf și mijlocul fazei de înspicare a gramineei, iar coasele următoare în faza de îmbobocire a lucernei, cu excepția coasei a III-a, care se va efectua la mijlocul fazei de înflorire. Când una dintre coase se recoltează mai devreme decât la epoca optimă, coasa următoare se va efectua mai târziu cu atâtea zile cu cât s-a grăbit efectuarea coasei precedente.
În toate situațiile prezentate mai sus, ultima coasă este bine să se efectueze în apropierea punctului termic de zero grade Celsius (prima decadă a lunii octombrie).
În ceea ce privește conservarea lucernei, este de menționat faptul că amestecurile de lucernă și graminee se pot însiloza fără conservanți, iar lucerna singură se va însiloza numai în prezența conservanților. Pentru recoltarea și utilizarea ca fân, perioada de uscare durează 3-5 zile, iar balotarea se face la umiditatea de 20-22%.
Victor Vătămanu
