Asistăm de ceva vreme la o campanie de denigrare, foarte eficientă prin agresivitate, a plantelor modificate genetic (PMG) și a produselor care conțin sau constau în PMG. Cred că se poate vorbi de PMG sub cel puțin cinci aspecte: științific, legal sau juridic, economic, agronomic și moral sau etic.
Mazărea de primăvară reprezintă una dintre culturile agricole care asigură producții ridicate în majoritatea regiunilor țării atunci când este cultivată conform unei tehnologii de cultură performante.
Mazărea se utilizează sub formă de boabe în hrana oamenilor, atât în stare verde, cât și ajunsă la maturitate.
De asemenea, mazărea este folosită și în hrana animalelor, datorită conținutului ridicat de substanțe proteice. În paralel, vrejii de mazăre se folosesc în hrana animalelor, în special pentru ovine.
Un furaj de mare importanță în hrana animalelor sub formă de fân sau nutreț verde se realizează prin înființarea de borceaguri, practic combinația dintre mazăre și o cereală de primăvară fiind cea cunoscută formă de obținere a borceagului de primăvară.
Mazărea de primăvară constituie o foarte bună premergătoare pentru plantele agricole care se pretrează pentru înființarea unei a doua culturi (porumbul), fie pentru furaj, fie boabe.
Mazărea constituie cea mai bună premergătoare pentru grâul de toamnă și alte culturi care se seamănă în toamnă, datorită faptului că dupa mazăre solul rămâne îmbogățit cu azot, într-o stare de fertilitate deosebită, iar recoltarea timpurie permite executarea tuturor lucrărilor specifice tehnologiei de cultură pentru culturile amintite.
În ultima perioadă suprafețele destinate culturii de mazăre s-au redus drastic, lăsând loc altor culturi leguminoase, de exemplu soia. Este necesar ca suprafețele cultivate cu mazăre să crească an de an datorită importanței sale ca amelioratoare a fertilității solului, a unei tehnologii relativ simple de cultivare și a unei cantități relativ mari de proteine pe care o asigură la unitatea de suprafață.
Relațiile plantă-factori de vegetație
Mazărea are „cerințe“ moderate față de factorul temperatură, germinând la 1-2 grade Celsius (soiurile cu bobul mare) sau 2-3 grade Celsius (soiurile de grădină cu bobul zbârcit). Plantuțele de mazăre suportă temperaturi mai scazute, de – 5, – 6 grade Celsius, dezvoltarea normală începând de la temperatura aerului de 4-5 grade Celsius. „Pretențiile“ termice se măresc la 14-15 grade Celsius în perioada de creștere și la 18-20 grade Celsius în perioada de fructificare.
„Cerințe“ moderate are însă mazărea de primăvară față de umiditatea din sol. Cele mai mari „pretenții“ pentru apă se înregistrează în perioada de înflorire și fructificare, când coeficientul de transpirație al plantei crește până la 1.500. În zonele secetoase, este necesar ca în lunile iunie și mai să se înregistreze precipitații de cel puțin 125-140 mm.
Excesul de apă în timpul vegetației poate deveni dăunător din cauza faptului că plantele căzute pe pământ sunt expuse atacului diferitelor boli, frunzele de la bază se îngălbenesc, perioada de vegetație se prelungește, se înregistrează o mare neuniformitate a coacerii și a mărimii boabelor.
Cele mai dăunătoare ploi sunt cele căzute în perioada recoltării, deoarece prin alternanță de ploi mici și insolație puternică, în timpul coacerii, multe păstăi plesnesc și duc astfel la pierderi însemnate de recoltă.
Solurile preferate ale culturii de mazăre sunt solurile mijlocii, luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, bogate în humus, calciu și fosfor și cu capacitate mare de reținere a apei. Aceste cerințe se regăsesc pe solurile cernoziomice și pe solurile aluviale.
Zonele cele mai favorabile pentru cultura de mazăre se regăsesc în Câmpia de Vest a țării, unde precipitațiile sunt bine repartizate, iar temperatura de 20 de grade Celsius permite o fructificare și maturizare normală a plantelor de mazăre. De asemenea, zone favorabile se întâlnesc și în Câmpia de Sud, în Câmpia Transilvaniei și Crișurilor și în partea de nord-est a României.
Semănată foarte devreme și vegetând la temperaturi destul de joase, mazărea folosește foarte bine apa din sol acumulată pe parcursul iernii.
Planta premergătoare
Cele mai mari producții de mazăre de primăvară s-au obținut când mazărea a urmat după plante care lasă terenul curat de buruieni. Diferențele de producție de la un an la altul, dar și în cadrul aceleiași sole sunt date de nivelul de îmburuienare al plantei premergătoare.
O bună premergătoare pentru mazăre o constitue cultura de porumb, după care urmează floarea-soarelui, sfecla de zahăr și alte prășitoare. Trebuie avut în vedere faptul că mazărea nu este rezistentă la diferitele tipuri de erbicide folosite pentru combaterea buruienilor și mai ales la reziduurile lăsate în sol de acestea.
Mazărea constituie însă cea mai bună premergătoare pentru grâu, având ca atuuri faptul că lasă solul bogat în azot simbiotic și eliberează terenul devreme, putându-se efectua fiecare verigă a tehnologiei de cultivare a grâului de toamnă.
Este interzis ca mazarea să fie cutivată după altă plantă leguminoasă sau după ea însăși, mai puțin de patru ani, deoarece determină fenomenul de „oboseală a solului“.
Datorită suprafețelor restrânse și epocii foarte timpurii de semănat, mazărea nu intră într-un sistem permanent de rotație a plantelor, ceea ce face ca, în general, solele cultivate cu mazăre să fie destinate semănării în toamnă cu grâu.
Fertilizarea culturii de mazăre
Mazărea are capacitate de valorificare foarte bună a compușilor mai greu solubili din sol. Datorită perioadei scurte de vegetație, mazarea de primăvară reacționează bine la fertilizarea cu fosfor și potasiu, administrate sub formă de îngrășăminte ușor solubile. Pentru obținerea a 100 de kilograme de mazăre, plantele extrag din sol o cantitate de 6,25 kilograme de azot, 1,5 kilograme de fosfor și 3,25 kilograme de potasiu.
Necesarul de azot se asigură prin intermediul bacteriilor fixatoare de azot, de aceea mazărea nu reacționează la aplicarea îngrășămintelor azotate.
Folosirea îngrășămintelor cu azot devine dăunătoare culturii de mazăre atunci când planta premergătoare a fost o prășitoare sau altă plantă îngrașata cu gunoi de grajd. În acest caz, azotul are influență negativă asupra activității bacteriilor fixatoare de azot.
Sporurile cele mai mari de producție se înregistrează la aplicarea îngrășămintelor fosfatice pe terenurile zonelor secetoase, unde fosforul este mai puțin accesibil plantelor din cauza insuficienței apei.
Îngrășămintele pe bază de fosfor favorizează activitatea și îmbunătățirea condițiilor de viață ale bacteriilor fixatoare de azot, care au nevoie, pentru bună lor dezvoltare, de cantități mari de fosfor.
Îngrășămintele cu potasiu sunt mai puțin aplicate deoarece rolul acestora este preluat de mazăre de la planta premergatoare; totuși, aplicarea directă de îngrășăminte pe bază de potasiu a indicat tendința de creștere a producției de boabe de mazăre.
O importanță deosebită prezintă aplicarea microelementului molibden, care ajută la fixarea azotului de către bacteriile simbiotice, practic prezența molibdenului activează bacteriile fixatoare de azot.
Molibdenul se poate administra în sol, extraradicular, pe frunze, sau prin tratarea semințelor. De asemenea, îngrășămintele pe bază de bor și mangan asigură un spor important de producție.
Ca doze de îngrășăminte orientative, funcție de starea de fertilitate a solului, amintim: azot, numai în cazul aplicării de îngrășăminte complexe cu participare minimă de azot, fosfor – doze de 200-300 de kilograme la hectar, sub formă de superfosfat, iar molibden – extraradicular, în faza de înflorire, 100 g/ha sau la tratarea seminței – 50 g la 2 litri de apă pentru 100 kg de semințe.
Lucrările solului
Pentru cultura de mazăre, arătura de toamnă se va executa cât mai devreme și se va menține curată de buruieni până la venirea iernii, prin lucrări cu grapa cu discuri, asigurând astfel și mărunțirea și nivelarea arăturii. Acest sistem de lucrări este necesar a se executa din toamnă, pentru că în primăvară devreme arătura denivelată se zvântă neuniform, ceea ce impiedică trecerea la pregătirea solului în vederea semănatului. Aceasta duce la întârzierea semănatului, cu consecințe negative asupra nivelului de producție al mazării de primăvară.
Aratura de toamnă se poate executa la adâncimea de 20-25 cm; mărirea adâncimii de arat nu a asigurat obținerea unui plus de producție.
Arătura nivelată și bine marunțită asigură garanția unui răsărit rapid și uniform, ceea ce va duce la un lan compact și la obținerea de recolte pe măsura investiției făcute. Dacă în primăvară este necesar, se va lucra terenul cu grapa cu discuri pentru distrugerea buruienilor apărute și pentru nivelarea corectă a solei cultivate cu măzare.
Sămânța și semănatul
Pentru a fi semănată, sămânța de mazăre trebuie să fie sănătoasă, neatacată de gărgăriță, cu puritate de 93-99% și cu o capacitate de germinatie de cel putin 80%. În ziua semănatului, semințele de mazăre se tratează cu produsul bacterian Nitragin sau derivate ale acestuia.
Momentul semănatului este primăvara devreme, foarte timpuriu, o dată cu desprimăvărarea sau, altfel spus, atunci când se pot efectua în câmp principalele lucrâri ale solului, iar temperatura este în ușoară creștere, peste 1 grad Celsius, și rezervele de apă din sol permit încolțirea boabelor, permițând astfel vegetația mai bună a plantelor de mazăre la temperaturi mai scăzute.
Calendaristic, semănatul mazării de primăvară se realizează pe parcursul lunii martie, în primele 20 de zile în sudul țării, la jumătatea lunii în Banat și Câmpia Transilvaniei, iar în ultima parte a lunii, în Moldova și nordul țării.
Densitatea optimă de semănat la mazărea de primăvară este cuprinsă între 125 și 150 de boabe germinabile la hectar, în funcție de umiditatea solului la însămânțare.
Cantitatea de sămânță la hectar variază foarte mult, în funcție de masa semințelor și valoarea utilă a acestora. Diferența între cantități este dată de masa a 1.000 de boabe, care variază foarte mult de la un soi la altul. Cantitatea de sămânță folosită este cuprinsă între 225 și 300 de kilograme la hectar. Mazărea se seamănă cu ajutorul semănătorii pentru cereale, la distanța de 12,5 cm între rânduri și la adâncimea de 7-8 cm.
Lucrările de îngrijire
Cea mai importantă lucrare de îngrijire la mazărea de primăvară o constituie combaterea buruienilor, care se poate rezolva cu ajutorul gamei de erbicide existente la ora actuală pe piața românească.
O lucrare importantă o constitue plivitul manual, pentru eliminarea plantelor de mazăre furajeră, care se recunosc după culoarea florilor sau după inelul violaceu de la baza stipelelor.
Buruienile din cultura de mazăre pot duce la pierderi de 30-50 % din producția de boabe. Fiind foarte sensibilă la buruienile ce pot să apară în lan, este indicat ca erbicidul recomandat de specialiștii agronomi pentru a fi folosit să aibă o mare selectivitate pentru mazăre și să distrugă un areal destul de mare de specii de buruieni.
Epoca optimă de aplicare a erbicidelor este perioada dintre semănat și răsăritul mazării. Când erbicidele se aplică în timpul vegetației mazării, se poate aplica concomitent și microelementul molibden, asigurându-se astfel o bună fixare a azotului de câtre bacteriile nitrificatoare.
În timpul înfloritului, culturile de mazăre se tratează împotriva gărgăriței mazării cu produse organo-clorurate sau organo-fosforice, în doua etape: primul tratament se face când 4-5% din plante au înflorit, iar cel de-al doilea tratament se aplică la 10-12 zile după primul tratament.
Recoltarea
Datorită faptului că are o coacere neuniformă, de la bază spre vârful tulpinii, mazărea întâmpină unele greutăți la recoltare, din cauza fenomenului de scuturare ușoară a păstăilor maturizate și de faptul că tulpinile mature se culcă pe pământ sub greutatea recoltei. Momentul prielnic pentru recoltare este atunci când majoritatea plantelor s-au îngălbenit, două treimi din păstăi sunt galbene, iar boabele s-au întărit. În tehnologia de recoltare, la mazăre se disting două etape: prima o reprezintă smulgerea sau tăierea și uscarea plantelor, iar a doua, treieratul propriu-zis.
Smulgerea sau tăierea mazării se realizează mecanizat, cu ajutorul mașinii MRM – 2,2 sau MRM – 2,2 M, care taie și smulge din lanul de mazăre plantele, apoi le separă de restul lanului și apoi le așază într-o brazdă continuă, lată de aproximativ un metru.
După ce plantele se usucă pe teren, se face treieratul în mers, cu ajutorul combinei din dotare. În ultima perioadă au apărut combine de mare capacitate și cu o bună capacitate de a recolta lanul de mazăre la o singură trecere, reducând astfel la minimum cheltuielile cu recoltatul mecanizat al mazării de primăvară.
Victor Vătămanu
