Mușețelul sau romanița se cultivă, în general, pentru inflorescențele sale, care, în condițiile specifice din România, conțin 0,3-0,5% ulei volatil bogat în chamazulena (procentual până la 10%), care fac ca mușețelul să fie folosit pe scară largă în industria farmaceutică și medicală.
Mușețelul este considerat una dintre principalele plante medicinale, ale cărui efecte se cunosc încă din antichitate.
Mușețelul este o plantă anuală, originară din sudul și sud-estul Europei. În România, mușețelul crește în stare spontană pe locuri cultivate și necultivate, pe marginea drumurilor, pe pârloage, pe sărături etc.
În ultima perioadă, grație revigorării industriei farmaceutice, o parte din producătorii agricoli particulari au preferat să cultive mușețel datorită prețului oferit pentru inflorescențele sale, dar și introducerii într-un asolament de cultură.
Relațiile plantă-factori de vegetație
Față de factorul temperatură, mușețelul este puțin pretențios, el germinând la o temperatură de 6 grade Celsius.
Plantele de mușețel iernează bine, având rezistență la temperaturi scăzute, ceea ce asigură reluarea vegetației după geruri de -30 de grade Celsius.
De asemenea, mușețelul suportă bine secetele care se înregistrează în special în Câmpia Română și sud-estul țării, ceea ce conduce la concluzia că față de factorul apă mușețelul are solicitări moderate. Sunt însă dăunătoare ploile care se înregistrează în perioada recoltării mușețelului, deoarece distrug o mare parte din însușirile farmaceutice ale plantei. Față de sol, mușețelul nu are cerințe speciale, el putând fi cultivat pe o gamă diversă de soluri: ușoare, acide sau alcaline.
În România, mușețelul se cultivă cu rezultate bune în Câmpia de Sud și de Sud-Est, precum și în Câmpia de Vest și Nord-Vest.
De asemenea, mușețelul poate constitui o alternativă pentru valorificarea terenurilor sărăturate din țară, producțiile obținute asigurând o bună eficacitate economico-financiară.
Sămânța și semănatul
Sămânța de mușețel destinată însămânțării trebuie să provină din recolta anului însămânțării, să aibă o puritate de 99-100% și o capacitate germinativă de minimum 70%.
În mod obișnuit, capacitatea germinativă a semințelor de mușețel este de 60%, ceea ce conduce la mărirea cantității de sămânță pentru semănat.
Dacă sămânța de mușețel este păstrată o perioadă de un an, germinația scade cu circa 50%, de aici și condiția de a fi semănat în cadrul aceluiași an.
În ceea ce privește data semănatului, cele mai bune rezultate s-au obținut când mușețelul a fost semănat toamna, datorită faptului că imediat după răsărire planta formează o rozetă viguroasă de frunze, ceea ce îi permite să ierneze în condiții bune.
Primăvara, plantele de mușețel înfloresc timpuriu, ceea ce face să se asigure, pe toată perioada de vară, o producție foarte ridicată de inflorescențe.
Rezultatele cele mai bune s-au înregistrat când mușețelul este semănat cu cel puțin o lună și jumătate înainte de venirea înghețurilor.
Pentru a putea eșalona recoltarea înflorescențelor de mușețel este necesar ca semănatul să se facă la diferite epoci (respectiv toamna, înainte de venirea gerurilor, în pragul iernii, primăvara timpuriu) sau numai toamna, în două etape, la un interval de circa 4-8 zile.
Semănatul mușețelului se poate face cu semănătoarea de păioase, în rânduri, la distanța de 15 cm. Pentru semănatul unui hectar de mușețel sunt necesare circa 2-3 kilograme de semințe, iar adâncimea de semănat este de regulă redusă, de 0,5 cm, practic la suprafața solului.
Din cauza faptului că sămânța de mușețel este mică, pentru semănat se va face un amestec cu rumeguș (proporție 1:1) sau cu nisip fin (proporție 1:3-1:4).
De asemenea, este indicat ca la tuburile de semănat să existe role tăvălug în vederea tasării imediate după semănat și a punerii în contact cu solul a semințelor de mușețel. Dacă semănătorile nu sunt prevăzute cu asemenea dispozitive, se recomandă ca imediat după semănat semănătura să fie tăvălugită cu un tăvălug neted ușor, pentru a presa pământul peste semințele semănate.
Lucrările de îngrijire
Dacă până la răsărire se formează o crustă, aceasta se va distruge cu ajutorul grapei stelate.
Principala lucrare de îngrijire la mușețel o constituie combaterea buruienilor, care, dacă nu sunt eliminate, pot duce la pierderi mari de recoltă sau chiar la compromiterea suprafeței cultivate cu mușețel.
După răsărire, când se cunosc bine rândurile de plante de mușețel, se execută plivitul manual de buruieni. În vegetație sau înainte de semănat, se pot folosi și ierbicidele care sunt indicate de specialiștii agronomi din zona unde este semănat mușețelul.
Folosirea erbicidelor trebuie recomandată numai în cazuri extreme, deoarece acestea pot afecta însușirile farmaceutice ale inflorescențelor de mușețel.
Recoltarea și păstrarea
Deoarece plantele de mușețel înfloresc o perioadă de timp mai lungă, recoltatul se face în mai multe etape.
Momentul cel mai potrivit pentru recoltare este atunci când majoritatea inflorescențelor din lan au petalele florilor ligulate dispuse orizontal.
Inflorescențele abia deschise nu se recoltează, deoarece au un conținut mai redus de ulei volatil, nu se usucă ușor și se brunifică ușor.
Recoltarea se face numai pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Inflorescențele se rup cu o codiță de cel mult 2 cm, fie manual, fie cu ajutorul unor piepteni.
După recoltare, inflorescențele se pun imediat la uscat, la umbră, în poduri sau magazii, locuri care permit întoarcerea zilnică a inflorescențelor recoltate pentru a nu mucegăi. Uscatul durează circa 7-10 zile, în funcție de cantitatea ce se usucă și de umiditatea de la recoltare.
Dacă uscarea se face pe cale artificială, temperatura nu trebuie să depășească 30-35 de grade Celsius.
După uscare, are loc operațiunea de sortare, care se face cu ajutorul unor site cu diametrul de 2 mm, ocazie cu care se elimină praful și firimiturile de inflorescențe distruse.
Inflorescențele sortate și uscate se ambalează în diferite containere căptușite cu hârtie, după care se livrează unităților fitofarmaceutice.
Victor Vătămanu
