Drd. ing. Ionuț Bălan, SC Holagro Seeds
Dintre speciile legumicole cultivate în România, ardeiul ocupă un loc important datorită numeroaselor întrebuințări. Fructele de ardei se pot consuma în stare proaspătă, dar se pot folosi și la prepararea unei game largi de mâncăruri și conserve. Unele specii și varietăți de ardei au o valoare decorativă deosebită și pot fi cultivate în ghivece, în casă. Datorită numeroaselor varietăți, ardeiul prezintă importanță deosebită pentru îmbunătățirea consumului de legume și asigurarea unei nutriții corespunzătoare. Valoarea economică ridicată a ardeiului rezultă și din faptul că asigură venituri mari pentru cultivatori, prin valorificarea pe piața internă și externă.
Exigențe ecologice ale ardeiului
Ardeiul este o plantă pretențioasă față de factorii de vegetație. Astfel, temperatura minimă de germinare a semințelor este de 14-15 grade Celsius, iar temperatura optimă este de 25-28 grade Celsius. În cazul în care temperatura are valoarea minimă, germinarea semințelor are loc după 18-20 de zile, iar la o temperatură optimă în 9-11 zile. În privința apei, are cerințe destul de mari. Producții ridicate se obțin la o umiditate a solului de 65% din capacitatea de câmp pentru apă a solului. Temperatura apei de udare este foarte importantă, mai ales la cultura în sere. O temperatură de 25-27 grade Celsius a apei utilizate la irigare conduce la obținerea unor producții mari.
Asigurarea hranei este importantă pentru obținerea unor producții superioare din punct de vedere cantitativ. Astfel, pentru realizarea unei tone de fructe, ardeiul consumă 5,3 kg N; 1,4 kg P2O5; 7 kg K2O. Consumul de substanțe nutritive depinde de: natura solului, faza de vegetație, soiul cultivat și sistemul de cultură practicat.
Ardeiul reacționează foarte bine la fertilizarea cu îngrășăminte organice, aplicate atât la îngrășarea de bază, cât și în cursul perioadei de vegetație.
Această specie legumicolă necesită o bună aprovizionare a solului cu potasiu, deoarece influențează pozitiv calitatea recoltei. Solurile cele mai potrivite pentru ardei sunt cele ușoare, nisipo-lutoase, aluviale, cu reacție neutră sau ușor acidă (pH 6,8). Ardeiul are pretenții foarte ridicate față de aer, în special în sere, în perioada fructificării. Specia prezintă sensibilitate la curenții de aer reci.
Înființarea culturii
–Pregătirea terenului
Toamna se defrișează culturile, urmează apoi o fertilizare de bază, cu 50-70 tone/hectar gunoi de grajd descompus, 300-500 kg/hectar superfosfat și 150-200 kg/hectar sulfat de potasiu.
Mobilizarea adâncă a solului se face la 28-30 cm. Se recomandă efectuarea unui subsolaj la adâncimea de 40-50 cm, o dată la 3-4 ani. Primăvara, solul se mărunțește cu freza, se dezinfectează cu Lindatox 3 sau Galithion 20-25 kg/ha și se fertilizează cu 300 kg/ha Complex III.
Cu o săptămână înainte de plantare se recomandă erbicidarea terenului cu Treflan 4-6 litri/ha, care se va încorpora în sol.
–Producerea răsadurilor
Răsadurile destinate culturii în solarii se produc în spații încălzite. Pentru obținerea răsadurilor necesare plantării unui hectar se utilizează 400 de grame de semințe.
–Plantarea răsadurilor se face atunci când temperatura solului se menține la 14-15 grade Celsius pe adâncimea de 10 cm, calendaristic între 1 și 10 aprilie.
–Lucrări de îngrijire
După plantarea răsadurilor, se udă local fiecare plantă cu 0,5-1 litru apă pentru a nu răci solul, iar în timpul vegetației numărul de udări ajunge la 18-20.
O lucrare importantă este cea de completare a golurilor și de menținere a solului afânat, prin aplicarea a 4-5 prașile. Imediat după plantare, solarul se ține închis pentru acumulare de căldură.
Aerisirea se realizează numai între orele 10 și 16.
În cazul în care temperatura depășește valoarea de 27 grade Celsius, se intervine prin aerisiri.
Boli și dăunători
–Mana (Phytophthora capsici)
Mana este de obicei o boală produsă de excesul de umiditate a solului. Boala se manifestă sub forma unor pete negre-maronii, care apar la baza tulpinii.
Rădăcinile și coletul prezintă un putregai uscat de culoare brună, care duce la ofilirea și uscarea plantelor.
Boala poate fi controlată prin utilizarea unor hibrizi toleranți, eliminarea excesului de umiditate de la nivelul coletului și efectuarea de tratamente fitosanitare cu Ridomil, Winner M80 – 0,2%.
–Făinarea (Leveillula taurica)
Primele simptome ale bolii apar pe partea superioară a frunzelor de la baza plantelor, sub forma unor pete mici, gălbui, care ulterior se unesc, iar frunzele se răsucesc și cad. Combaterea făinării se face cu tratamente cu Sulphur 80 WG – 0,3%.
–Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)
Atacul acestei boli este favorizat de umiditatea ridicată și se manifestă sub forma unor pete maronii care se dezvoltă pe tulpină. Pentru evitarea apariției putregaiului cenușiu se recomandă: aerisiri repetate ale solariilor, defolierea frunzelor bazale. Combaterea chimică se poate realiza cu Ronilan – 0,1%, Rovral -0,1%.
–Putrezirea receptacolului
Se manifestă sub formă de pete maronii, adâncite la baza fructului. Principala cauză a acestei boli o reprezintă deficiența de calciu. Umiditatea excesivă, salinitatea ridicată a solului, pH-ul scăzut sunt cauzele generale ale producerii bolii.
Coropișnița se combate prin aplicarea de tratamente cu Galithion SG – 25 kg/hectar. Păianjenul lat se combate cu Omite 57 EC – 0,1%. Musculița albă se combate cu Lanate 90 WP – 0,05%, Aplaud 25 WP – 0,1%.
Nicoleta Burtan
