Ing. drd. Mihaela Oprea, ing. Daniela Coață, ADP Pitești
Laleaua este originară din regiunea muntoasă a Asiei Mici, iar în prezent decorează grădinile în sezonul de primăvară în foarte multe regiuni ale globului.
Exigențe ecologice
Laleaua este o plantă perenă, pentru care temperatura are un rol important în toate etapele de creștere și dezvoltare. Astfel, temperatura optimă pentru înrădăcinarea bulbilor este de 5-7 grade Celsius, iar pentru creștere optimul se înregistrează la valoarea de 12-16 grade Celsius.
Pentru evoluția normală a mugurelui floral, bulbii trebuie să beneficieze iarna de o perioadă de frig de minimum 12-14 săptămâni. În caz contrar, se vor obține culturi neuniforme, flori și bulbi de calitate redusă și chiar avortarea florilor.
Extremele de temperatură dintre zi și noapte înregistrate frecvent în ultimii ani la începutul primăverii duc la obținerea de tije florale scurte și de vigoare slabă.
În plus, trecerea rapidă de la temperaturi joase la temperaturi ridicate scurtează stadiul vegetativ și implicit durata înfloririi. Temperatura ridicată de după înflorire scurtează perioada de repaus al plantelor și influențează din punct de vedere calitativ producția de bulbi. Este recomandat ca lalelele să-și termine vegetația în mod lent, după cel puțin 20-30 de zile de la trecerea florilor.
În situația în care, imediat după înflorire, temperatura crește semnificativ, iar rezervele de apă sunt reduse se înregistrează prematur fenomenul de senescență. Apa este un factor important în cultivarea lalelelor. Umiditatea insuficientă duce la o creștere redusă a tijelor florale. În ceea ce privește solul, bulbii nu sunt foarte pretențioși. Totuși, se recomandă solurile ușoare, argilo-nisipoase, cu reacție neutră. Terenurile destinate culturii bulbilor în interes decorativ sau pentru înmulțire trebuie să fie plane, însorite, protejate de vânturile reci și fără exces de umiditate deoarece există pericolul putrezirii sau dezvoltării bolilor.
Pregătirea terenului
Pregătirea terenului în vederea plantării are o importanță deosebită deoarece de felul în care se execută această lucrare depinde în mare măsură calitatea florilor, respectiv a bulbilor. Această lucrare se realizează semimecanizat sau manual.
Prima etapă în pregătirea terenului este reprezentată de degajarea culturii precedente sau răzuirea suprafeței înierbate acolo unde este cazul.
Următoarea fază o constituie săparea solului la adâncimea de 40-50 cm și mărunțirea lui.
În cazul solurilor argiloase, se va îmbunătăți compoziția prin adăugarea nisipului de râu, iar la solurile nisipoase adaosul este reprezentat de mraniță.
Deoarece laleaua nu suportă îngrășarea solului cu bălegar proaspăt înainte de plantare, se recomandă evitarea efectuării acestei lucrări. O dată cu efectuarea arăturii se aplică un îngrășământ mineral complex N P K 15 15 15, în doze de 20-30 g/mp, și 10 kg/mp turbă, care are capacitatea de a reține apa și de a o ceda plantei pe măsura nevoilor sale. Se recomandă ca îngrășămintele, turba și mranița să fie încorporate cu ajutorul frezei la adâncimea de maximum 20-25 cm, în vederea realizării unui amestec cât mai omogen.
Pregătirea materialului utilizat la plantare
Indiferent dacă bulbii folosiți sunt obținuți în câmpurile de înmulțire autohtone sau sunt importați din țări cu tradiție în acest domeniu, cum ar fi Olanda, aceștia trebuie controlați înainte de plantare.
Astfel se elimină bulbii bolnavi.
Materialul folosit la plantare trebuie îmbăiat înaintea înființării culturii în soluție de Topsin 70 PU – 0,1%, Bavistin – 0,25% sau Mirage 45 EC – 0,1% timp de 30 de minute, în scopul evitării riscurilor de îmbolnăvire ulterioară.
Plantarea bulbilor
Bulbii se plantează la adâncimea de 10-12 cm, cu excepția lalelelor târzii, care se pot planta la o adâncime mai mare.
Operația de plantare se efectuează toamna, mai precis din luna octombrie până la sfârșitul lunii noiembrie, astfel încât bulbii să aibă timp să înrădăcineze.
O înrădăcinare optimă se înregistrează la o temperatură de 5 grade Celsius și la o umiditate suficientă a solului.
Pentru a preveni amestecarea soiurilor de lalele, plantarea se realizează eșalonat: soiuri timpurii, semitimpurii și tardive.
Distanța de plantare între rânduri poate varia de 15 la 20 cm, iar între plante/rând 10-15 cm, uneori chiar 20 cm.
Lucrări de îngrijire
–Combaterea crustei și a buruienilor Afânarea solului și distrugerea buruienilor se execută la apariția conului de frunze la suprafața solului și se repetă ori de câte ori este nevoie, în special se recomandă după ploile abundente.
–Udatul se aplică în funcție de necesitate. Laleaua necesită cantități mari de apă în perioada creșterii frunzelor și a florilor. Se recomandă utilizarea irigării prin aspersiune până la apariția butonilor florali.
–Îngrășarea suplimentară – prima îngrășare suplimentară se efectuează când plantele au o înălțime medie de 5 cm, cu scopul de a da plantelor și bulbilor o vigurozitate mai mare. Se vor aplica fertilizări cu produse în care să predomine azotul.
–A doua îngrășare – se execută în perioada formării butonilor florali, cu un îngrășământ bogat în potasiu. În perioada înfloritului, se face a treia îngrășare cu produse în care predomină fosforul. Acesta are rol în dezvoltarea tijei, creșterea rezistenței la boli și dăunători și accentuarea culorii florilor.
–Ultima îngrășare suplimentară – se aplică în etapă de maturare a bulbilor. Se recomandă folosirea unui îngrășământ pe bază de fosfor și potasiu. Îngrășământul trebuie aplicat sub formă de soluție, deoarece aplicat sub formă de praf produce arsuri pe frunze. Lucrarea se execută obligatoriu după aplicarea unui udat profund.
–Protejarea bulbilor plantați peste iarnă – se recomandă efectuarea acestei lucrări în zonele mai răcoroase, pe straturile expuse la vânturile reci sau în cazul unor plantări târzii. În acest scop, se utilizează materiale ușoare, cum ar fi paie, frunze, turbă.
–Controlul soiurilor – Este o operație care se realizează periodic când plantele încep să înflorească. Exemplarele care aparțin altor soiuri se scot cu bulb și se replantează într-un strat separat.
Atunci când cultura se face pentru bulbi imediat după eliminarea soiurilor străine, se îndepărtează florile și se păstrează doar frunzele și tijele, în scopul unei bune dezvoltări a bulbului.
Recoltarea bulbilor
Această lucrare se execută în momentul uscării părților aeriene, după terminarea înfloririi, calendaristic în lunile iunie-iulie. Recoltarea se face pe timp frumos, cu ajutorul unor furci sau cazmale. Bulbii recoltați se transportă la depozitul de uscare, unde se așază pe stelaje în strat de 5-6 cm. Se recomandă asigurarea unei bune aerisiri.
Nicoleta Burtan
