Tehnologia de cultură a morcovului (II)

5 minute de citit

Înființarea culturii de morcov se face prin semănare direct în câmp. Se practică două tipuri de cultură: timpurie, cu semănare primăvara devreme sau toamna târziu, pentru consum în perioada verii, și cultura târzie, cu semănare vara pentru consumul din toamnă-iarnă.

Dr. ing. Eliza Neicu, Staținea de Cercetare-Dezvoltare pentru legumicultură Buzău

În asolamentele legumicole, morcovul se cultivă după varză, tomate, castraveți, dovlecei, care au fost îngrășate cu gunoi de grajd, iar în asolamentele de câmp după cereale de toamnă, cartofi, floarea-soarelui și mazăre. Se recomandă evitarea premergătoarelor care lasă terenul îmburuienat, rădăcinoaselor și bulboaselor.

Pregătirea terenului începe din toamnă, prin desființarea culturii precedente.

Tot în toamnă se efectuează și arătura adâncă, la 25-30 cm. O dată cu arătura, se recomandă aplicarea și încorporarea în sol a 2/3 din doza de îngrășăminte cu fosfor și potasiu.

Primăvara se efectuează o lucrare cu grapa cu discuri și cultivatorul, se aplică restul de îngrășăminte chimice cu fosfor și potasiu, 100-150 kg/ha azotat de amoniu și erbicidele.

Erbicidarea se poate face cu Treflan (4 l/ha în 400 l apă), care se încorporează imediat după aplicare cu grapa cu discuri. Lucrarea de erbicidare trebuie să se efectueze cu 6-7 zile înainte de semănat.

În situația în care pentru lucrarea de erbicidare se folosește Afalon (1,5 kg/ha), acesta se poate aplica fie înainte de semănat, fie după semănat, înainte de răsărirea plantelor. Înainte de semănat, terenul se modelează în straturi înălțate, cu lățimea la coronament de 104 cm, și se efectuează o tăvălugire a coronamentului brazdelor, pentru a uniformiza adâncimea de însămânțare. Semănatul se poate face toamna târziu sau primăvara devreme (martie), pe teren modelat sau nemodelat. Dacă terenul este modelat, semănatul se execută în benzi de două rânduri, cu distanța între rânduri de 15 cm, iar între benzi de 50 cm, cu zone de protecție la rigole de 12 cm.

În cazul însămânțării pe teren nemodelat, se seamănă în benzi de câte 5 rânduri, cu distanța între rânduri de 25 cm, iar între benzi de 50 cm.

Pentru cultura târzie, semănatul se face în luna iunie după aceleași scheme de semănat. Adâncimea de semănat este de 1-1,5 cm pentru terenurile mai grele și umede și de 2-3 cm pe terenurile ușoare, în regiunile secetoase sau dacă semănăm toamna. Norma de sămânță este de 7-8 kg dacă se seamănă toamna, 4-6 kg dacă se seamănă primăvara (3-4 kg de sămânță drajată).

Lucrările de întreținere trebuie să asigure, în prima etapă, o răsărire normală și în timpul normal. În acest sens, se execută lucrări de udare, combatere a crustei, combatere chimică a buruienilor, afânare a solului, fertilizare fazială, combatere a agenților patogeni și a dăunătorilor.

Distrugerea crustei formate înainte de răsărirea plantelor de morcov se execută cu grapa stelată.

În zonele secetoase și la culturile înființate vara, se recomandă udarea culturilor de morcov imediat după semănat. Udarea se face prin aspersie, cu norme mici, de 80-100 mc/ha, repetate la intervale scurte de timp (2-3 zile), astfel încât solul să aibă umiditate suficientă în stratul superficial și să nu formeze crustă la suprafață.

Combaterea buruienilor apărute înainte de răsărirea plantelor de morcov se poate face cu Afalon – 1,5-2 kg/450 l apă/ha.

În situația în care, deși s-a făcut erbicidarea o dată cu pregătirea terenului sau imediat după semănat, mai apar buruieni după răsărirea plantelor de morcov, se poate face o a doua erbicidare cu Gesagard 3-4 kg/ha, cu condiția ca morcovul să aibă cel puțin 2-3 frunze normale în rozetă.

Combaterea buruienilor se realizează și prin prașile mecanice, executate pe intervalele dintre rânduri și benzi, cu ajutorul cultivatorului, ori de câte ori este nevoie, până când plantele de morcov cresc și acoperă intervalul dintre rânduri. Prășitul mecanic, chiar dacă cultura este lipsită de buruieni, se poate executa de 3-4 ori pentru afânarea solului, de obicei după ploaie sau irigare.

După răsărire, cultura se îngrijește prin lucrări comune.

Pe suprafețe mici, se execută lucrarea de rărit, astfel încât să se asigure o distanță de 4-5 cm între plante pe rând.

Pe suprafețe mari se utilizează semănători de precizie sau semințe drajate, pentru a nu fi necesară lucrarea de rărit. După răsărirea plantelor, irigarea se face cu norme de 300-400 mc/ha, de 5-6 ori în perioada îngroșării rădăcinilor. Udările se pot aplica prin aspersiune sau pe rigole, astfel încât solul să aibă o umiditate de 70-80% din capacitatea de câmp.

Fertilizarea fazială se recomandă în condiții de irigare și în cazul solurilor sărace. Îngrășămintele se plică în două reprize: prima, când plantele au 3-4 frunze, iar a doua, când începe îngroșarea rădăcinilor, la 25-30 zile față de prima.

Cele mai întâlnite boli la morcov sunt: Erwinia carotovora (putregaiul umed), care nu pune probleme serioase în cazul respectării rotației de 3-4 ani; Alternaria dauci (alternarioza), Erysiphe umbelifera (făinarea); Cercospora carotae (cercosporioza); Sclerotinia sclerotiorum (putregaiul alb).

Combaterea bolilor se poate face cu Dithane, Sancozeb sau Polyram DF, în cazul alternariozei și cercosporiozei, făinarea se combate cu Afugan, Tilt, Bumper, Topas, iar putregaiul alb, cu Ronilan, Rovral sau Sumilex.

Dintre dăunători se întâlnesc frecvent: Meloidogyne halpa (nematodul culturilor de morcov), Ditylenchus dipsaci (nematodul bulbilor), Deroceras agreste (limaxul cenușiu); Limax flavus (limaxul gălbui); Gryllotalpa gryllotalpa (coropișnița); Agriotes spp. (viermele-sârmă); Semiaphis dauci (păduchele verde al morcovului); Trioza apicalis (puricele lânos); Sminthurum viridis (puricele verde) etc.

Nematozii se combat mai ales prin măsuri de igienă a culturii și respectarea rotației. Pentru limacși, se poate folosi Metaldehidă.

Coropișnița și viermele-sârmă pot fi combătuți cu Lindatox. Pentru păduchele verde al morcovului se folosește Fernos sau Hostaquick. Atât puricele lânos, cât și puricele verde se pot combate cu Divipan, Decis, Fastac.

Recoltarea începe în luna iunie (după 50-60 de zile de la răsărire), în momentul în care rădăcinile au 1,5-2 cm în partea superioară, la colet.

La culturile târzii, recoltarea se efectuează la sfârșitul lunii septembrie sau în luna octombrie. Recoltarea se poate face manual, semimecanizat și mecanizat.

Producția variază între 15-25 t/ha la culturile timpurii și 35-45 t/ha la culturile târzii.

Nicoleta Burtan

Ți-a fost de folos? Trimite-l mai departe.

Adaugă AGRIMEDIA ca sursă preferată pe Google

Articole din Revista AGRIMEDIA pe același subiect

Citește și articolele din Revista AGRIMEDIA 1-14 Octombrie 2026

Subiecte urmărite

Din arhivă

Caută în arhivă, pe ani