Originar din Africa Centrală, pepenele verde este foarte apreciat datorită gustului său deosebit. El are un conținut ridicat de zaharuri, vitamine, proteine, lipide, acizi organici.
Dr. ing. Floarea Ciolacu, producător, localitatea Dăbuleni, județul Dolj
Rădăcina plantei este puternică și ajunge până la un metru adâncime. Tulpina este lungă, târâtoare și erbacee. Frunzele sunt mari și acoperite cu perișori aspri.
Pepenele este o plantă monoică, cu flori unisexuate. Florile femele apar pe ramificațiile laterale, iar cele mascule pe tulpina principală. Fructul este o melonidă mare, cu coaja groasă de culoare verde.
Semințele sunt ovale, de culoare închisă, cu o facultate germinativă de 80%.
Exigențe ecologice
Pepenele verde are cerințe mari în ceea ce privește temperatura. Astfel, temperatura minimă de germinare se situează în jurul valorii de 15 grade Celsius, iar pentru o dezvoltare normală necesită o temperatură de 25-30 grade Celsius. Planta este o specie care prezintă exigențe ridicate și în ceea ce privește lumina. În ceea ce privește factorul apă, cerințe mai mari se înregistrează în perioada de formare și creștere a fructelor, când se recomandă aplicarea de udări. Pentru realizarea unor producții bune din punct de vedere calitativ și cantitativ, se recomandă aplicarea unor fertilizări, în special cu azot și fosfor. Pepenele verde preferă solurile mijlocii, nisipoase, bine drenate, cu un pH de 7-7,2 și care se încălzesc ușor.
Pepenele verde este o plantă rezistentă la secetă. Plantele bune premergătoare pentru această specie sunt lucerna, trifoiul etc. Terenul se recomandă a se fertiliza cu 20 de tone de gunoi de grajd, superfosfat și sulfat de potasiu.
Cultura pepenilor verzi prin plantarea răsadurilor
–Producerea răsadurilor
Răsadurile se produc în spații încălzite, prin semănare în ghivece sau în cuburi nutritive. Aceste răsaduri nu se repică. Se seamănă câte 2-3 semințe la ghiveci.
Răsadurile se plantează în câmp, când acestea au vârsta de 30-35 de zile.
Cultura pepenelui verde prin răsad are o serie de avantaje, ca: creșterea eficienței economice prin aplicarea udărilor doar la nivelul ghivecelor, precum și obținerea unor recolte mult mai timpurii care pot fi valorificate la un preț mult mai mare.
Pentru reducerea îmburuienării, se recomandă mulcirea terenului destinat culturii pepenelui verde.
–Lucrări de îngrijire
În cazul culturii pepenelui verde, numărul lucrărilor de îngrijire este destul de redus.
Este vorba, în principal, de aplicarea a 2-3 udări, în special în perioada de creștere și formare a fructelor, aplicarea de îngrășăminte complexe, executarea unor prașile mecanice. În perioada de vegetație, se recomandă aplicarea de îngrășăminte foliare. Pentru combaterea fusariozei, se recomandă aplicarea de tratamente fitosanitare cu Topsin.
Cultura pepenelui prin semănat direct în câmp
Semințele se seamănă când în sol se înregistrează o temperatură de 15 grade Celsius, ceea ce corespunde calendaristic cu lunile aprilie-mai. Pentru înființarea unui hectar de cultură este necesară o cantitate de 5 kilograme de sămânță.
Semănatul se execută pe teren modelat. Adâncimea de semănat este de 3 cm.
–Lucrări de îngrijire
Pentru o bună răsărire a plantelor, se recomandă aplicarea de udări. În primele săptămâni după răsărire, se aplică prașile manuale sau mecanice pentru distrugerea buruienilor și spargerea crustei, în situația în care aceasta s-a format.
În fenofaza de creștere intensă a fructelor, se poate aplica o fertilizare fazială cu azotat de amoniu 120-150 kg/ha și cu sulfat de potasiu 80-100 kg/ha.
–Recoltarea
Are loc din luna iulie până în septembrie. O întârziere a recoltării are ca efect deprecierea calitativă a fructului, precum și încetinirea creșterii celorlalte fructe. Se recomandă ca fructele să se recolteze cu codiță. Producția este de 25 de tone la hectar în cazul soiurilor timpurii și de 50 de tone la hectar în cazul soiurilor tardive.
Nicoleta Burtan
