Bogăția florală, varietatea coloristică, durata lungă de înflorire, diversitatea formei și a mărimii florilor, modul de creștere a lăstarilor situează această specie în topul preferințelor pentru decorul din sezonul cald.
Petunia este originară din regiunile tropicale ale Americii de Sud, mai exact din Argentina și Brazilia. Denumirea populară a speciei provine de la cuvântul brazilian „petun“.
Drd. ing. Mihaela Oprea, ing. Daniela Coață, ADP Pitești
Specii și cultivaruri de petunie
Genul Petunia cuprinde aproximativ 200 de specii, în majoritate perene, dar care sunt cultivate ca anuale.
Petunia hibrida este cea mai întâlnită specie. Ea prezintă numeroase cultivaruri (soiuri, hibrizi) care aparțin mai multor varietăți. Petunia hibrida varietatea floribunda este o plantă tufoasă, cu flori mici și înflorire abundentă pe tot parcursul perioadei de vegetație. Se recomandă a fi utilizată pentru realizarea decorurilor masive. Petunia hibrida varietatea grandiflora este o plantă la care părțile vegetative sunt mai viguroase, florile sunt mari și mai puține, cu un diametru de 10 cm și cu marginea limbului ondulată.
Petunia hibrida hedgiflora este o varietate nouă, care prezintă lăstari târâtori sau pendenți, cu o lungime de 120 cm, foarte viguroși, acoperiți în permanență cu flori mici. Planta prezintă o rezistență bună la atacul de Botrytis și se pretează pentru vase suspendate și covoare florale.
Petunia hibrida varietatea multiflora are un aspect de tufă compactă, este de talie mică, prezintă o înflorire bogată, iar florile sunt mici ca diametru. Petunia hibrida varietatea nana este o plantă mică, a cărei înălțime ajunge până la 25-30 cm, foarte floriferă, cu flori mici. Petunia hibrida varietatea nana compacta este o plantă cu aspect de tufă compactă, cu flori mici și cu perioadă de înflorire în tot sezonul cald. Petunia hibrida varietatea pendula prezintă tulpini și lăstari lungi, pendenți, acoperiți de flori numeroase, de mărime mijlocie. Se recomandă pentru decorarea balcoanelor, în vase suspendate. Petunia hibrida varietatea superbissima prezintă lăstari și frunze cărnoase, flori mari simple sau bătute, cu marginea ondulată sau franjurată și cu nervațiunea corolei bine marcată, de culoare mai închisă.
Biologie și exigențe ecologice
Petunia este o plantă cu ramificare bogată, cu lăstari lungi care pot ajunge de la 20 cm la 120 cm: erecți, pendenți sau târâtori. Frunzele sunt pețiolate sau sesile, dispuse opus sau altern, iar limbul are formă ovală. Florile prezintă corolă hipocrateriformă sau infundibuliformă, cu marginea dreaptă, ondulată sau fimbriată. Ele pot fi simple sau bătute, cu parfum discret. Întreaga plantă, cu excepția florilor, este acoperită de peri aspri și are aspect glutinos (secretă un lichid lipicios). Petunia este o specie care necesită multă caldură, locuri însorite, soluri bine drenate și fertile. În privința factorului apă, planta nu are pretenții foarte mari, dar nu suportă umezeala excesivă și ploile torențiale de lungă durată. Această specie fructifică bine în condțiile unui climat temperat și se înmulțește ușor prin semințe. În cazul decorurilor publice, pentru obținerea unor plante de calitate, care să respecte caracteristicile de soi și implicit realizarea unor decoruri atractive, se recomandă procurarea anuală a semințelor de la unitățile specializate. Amatorii însă, pe suprafețe mici, pot obține semințe de la soiurile pe care le cultivă.
Semințele se recoltează în pliculețe separate, pe care se vor nota anul recoltării, data, culoarea sau alte indicii.
Perioada de germinare a semințelor este de maximum patru ani.
Tehnologia de cultură
Petunia se cultivă prin: producerea în prealabil a răsadurilor, semănată la locul de cultură, butași.
–Producerea răsadurilor
Pentru obținerea răsadurilor se seamănă în seră de la începutul lunii ianuarie și se continuă până în martie, pentru a se realiza o înflorire a plantelor în a doua jumătate a lunii aprilie, când acestea pot fi plantate afară. Semănatul se execută în lădițe sau pe parapet într-un substrat ușor, alcătuit din: pământ de frunze, mraniță, nisip sau perlit, precum și în substrat special de înrădăcinare.
Semințele se acoperă cu un strat foarte subțire din substratul ales. Temperatura optimă pentru germinarea semințelor este de 18-20 grade Celsius. Udarea se realizează cu stropitoarea cu sită fină sau prin aspersie, de cel puțin două ori pe zi în perioadele însorite. În zilele noroase, udarea se aplică doar dacă este necesară.
Răsărirea plantelor are loc la aproximativ 8-10 zile de la semănat. După aproximativ două săptămâni de la răsărire, se execută lucrarea de repicare a răsadurilor în lădițe sau pe paratet în situația în care se produc cantități mari de răsaduri. La un interval de aproximativ o lună se poate trece la plantarea răsadurilor în ghivece cu diametrul de 7-8 cm. Ciupirea vârfului plantei când aceasta are circa 10 cm înălțime are scopul de a stimula ramificarea de la bază. Această lucrare se aplică deoarece planta are tendința de a se ramifica mult în partea superioară.
Executarea semănatului la locul de cultură este posibilă în a doua jumătate a lunii aprilie după ce trece pericolul apariției gerurilor târzii. Această metodă se practică pentru cantități reduse de răsaduri. Metoda nu este utilizată pe scară largă deoarece înflorirea plantelor se produce mult mai târziu.
Butășirea este folosită la înmulțirea speciilor cu flori involte. Butașii se realizează în luna august din vârfuri de lăstari, care se pun la înrădăcinat în seră într-un substrat format din turbă și perlit.
Plantele astfel obținute se mențin în seră pe timpul iernii și se vor utiliza pentru decorare în anul următor.
Lucrări de îngrijire
Principalele lucrări de îngrijire care se aplică petuniilor sunt: udarea, care se execută ori de câte ori este necesar, afânarea solului, plivirea buruienilor, precum și fertilizarea cu îngrășăminte foliare speciale pentru plantele cu flori, o dată la două săptămâni.
În sere, pe timpul verii, plantele necesită umbrire. Această lucrare este asigurată prin stropirea geamurilor cu var sau prin utilizarea plasei de umbrit.
Combaterea bolilor petuniei
Făinarea este una dintre cele mai întâlnite boli la petunie. Atacul se manifestă prin apariția pe frunze a unor pete mici, de culoare alb-cenușie, cu aspect pâslos.
În condiții favorabile, petele se măresc, se unesc între ele și devin prăfoase din cauza formării fructificațiilor ciupercii.
Spre sfârșitul perioadei de vegetație, pe țesuturile atacate apar niște puncte mici, de culoare negricioasă.
Pentru combaterea acestei boli se recomandă, la apariția primelor simptome caracteristice, aplicarea de tratamente foliare cu produsele: Mirage 45 EC – 0,1%, Dithane M 45 – 0,1%, Tilt 250 EC – 0,02%.
Ca măsură de prevenire este bine să se strângă și să se distrugă prin ardere toate resturile vegetale la sfârșitul perioadei de vegetație a plantei.
Virusul mozaicul tutunului (Tabaccomosaic virus in petunia)
În urma atacului acestui virus, frunzele capătă un aspect gofrat, prezintă pete difuze, de culoare verde deschis sau galbenă, care în alternanță cu zonele normale de verde dau aspectul de mozaic.
Uneori, pe frunze apar și pete necrotice.
Florile sunt deformate și prezintă pete și striuri de culoare albă, iar creșterea plantei este stopată. Dintre metodele de combatere se recomandă dezinfecția intervalului de lucru și a scheletelui răsadniței sau serei unde se produc răsadurile cu soluție de fosfat trisodic – 10%, precum și eliminarea plantelor infestate din cultură.
Pythium debaryanum
Boala se manifestă frecvent în perioada de înrădăcinare a butașilor, dar și în locurile cu exces de umiditate în sol.
Atacul apare în partea bazală a butașilor. Această zonă se înnegrește, se înmoaie și putrezește, iar ulterior atacul se extinde spre vârful butașului. Frunzele bolnave se ofilesc, se îngălbenesc, se desprind și cad.
Pentru prevenirea și combaterea bolii se recomandă ca udările să se facă moderat, pentru a se evita apariția excesului de umiditate în sol. În perioadele de vegetație se vor aplica tratamente foliare cu Previcur energy – 0,25%.
Utilizarea petuniei
Petunia are multiple utilizări ca plantă decorativă. Astfel, în spațiile verzi se poate folosi ca plantă de bordură, la realizarea rondurilor, rabatelor sau petelor florale izolate, singură sau în combinație cu alte specii floricole. În plus, se poate utiliza la înfrumusețarea spațiilor aferente clădirilor: terase, balcoane, ferestre.
Soiurile cu port pendent care se pretează plantării în vase suspendate, jardiniere, ghivece au un efect decorativ inegalabil.
Nicoleta Burtan
