Lucrările solului
Pentru a obține o recoltă bună de porumb pentru boabe, sămânța trebuie semănată într-un sol afânat, bine mărunțit, cu rezervă de apă mare și curat de buruieni.
În cazul în care porumbul se cultivă după grâu sau alte plante ce se recoltează timpuriu, este suficientă o singură arătură executată în agregat cu grapa stelată.
Lucrarea se va executa cât mai repede posibil, imediat după recoltarea plantei premergătoare. Pregătirea solului prin două lucrări – una superficială, vara, și alta adâncă, toamna – nu determină sporuri de producție. De asemenea, mărirea adâncimii de arat de la 20 la 30 cm nu a dus la obținerea de plusuri de producție. Dacă porumbul se seamănă după plante cu recoltare târzie, imediat după ce s-a eliberat terenul se va face arătura de bază la adâncimea de 20-30 cm în funcție de umiditatea solului.
Este indicat ca această arătură să nu fie grăpată. În ceea ce privește lucrările de primăvară, acestea încep prin a asigura un pat germinativ bun, prin lucrarea cu grapa cu discuri sau cultivatorul în agregat cu grapa cu colți. Dacă arătura a fost corect executată, este suficientă o singură trecere cu grapa cu discuri; în caz contrar, sunt necesare minimum două treceri perpendiculare peste arătura necorespunzătoare. Trebuie accentuat faptul că asigurarea uniformității adâncimii de semănat și repartizarea uniformă a semințelor se obțin numai atunci când înainte de erbicidat și semănat terenul este bine mărunțit, nivelat și fără resturi vegetale. Aceste cerințe sunt asigurate când pentru pregătirea solului pentru semănat este introdus și cultivatorul pentru cultivație totală sau combinatorul. În ultimii ani, a apărut din ce în ce mai mult sistemul de lucrări minime, care urmărește efectuarea la timpul optim nu doar a lucrărilor solului strict necesare, ci și înlăturarea trecerilor repetate cu mașinile agricole, evitând distrugerea structurii și tasarea solului.
Sămânța și semănatul
În prezent, în România se poate semăna toată suprafața destinată cultivării porumbului cu sămânță hibridă. Calitatea seminței hibride depinde de puritatea biologică a formelor parentale, dar și de evitarea contaminării cu polen străin.
Pentru semănat sămânța hibridă de porumb trebuie să aibă o puritate biologică de minimum 98% și o facultate germinativă de minimum 90%, iar întreaga cantitate de sămânță hibridă trebuie tratată obligatoriu împotriva dăunătorilor și a bolilor specifice culturii de porumb.
Epoca de semănat a porumbului variază în funcție de realizarea cerințelor minime de temperatură, care înseamnă minimum 8 grade Celsius pentru germinație. În aceste condiții, semănatul trebuie să înceapă când în sol, la ora 8 dimineața, la adâncimea de 10 cm, se realizează o temperatură de minimum 8 grade Celsius, iar vremea este spre încălzire.
Calendaristic, ținând cont de valorile de temperatură înregistrate în țara noastră, această cerință se realizează în perioada: 1-20 aprilie, în câmpiile din vestul și sudul țării, Dobrogea și sudul Moldovei; 15-30 aprilie, în Câmpia Transilvaniei și centrul Moldovei; 20 aprilie-10 mai, în zonele submontane și cele din nordul țării. În ultimii ani, datorită fenomenului de încălzire globală, aceste date s-au modificat, având în vedere realizarea mai devreme a cerințelor termice pentru semănat. În ceea ce privește densitatea de semănat, trebuie amintit că, dintre toți factorii care contribuie la obținerea de producții ridicate, densitatea culturii are cea mai mare importanță.
Densitatea se stabilește în funcție de unele elemente, cum ar fi: hibridul ce urmează a fi cultivat, umiditatea și fertilitatea solului. Ținând cont de acestea, densitatea optimă la semănat este cuprinsă între următoarele limite: hibrizi extratimpurii – 45-60 mii plante la hectar; hibrizi timpurii – 40-70 mii plante la hectar; hibrizi semitimpurii – 35-60 mii plante la hectar; hibrizi semitardivi – 35-60 mii plante la hectar; hibrizi tardivi – 35-55 mii plante la hectar.
Trebuie specificat că pentru fiecare hibrid de porumb este necesară o anumită densitate, care va fi definită de la caz la caz. În ceea ce privește cantitatea de sămânță hibridă ce urmează a fi semănată, aceasta variază între 18 și 20 kilograme la hectar. Luând în considerație toti factorii care pot determina pierderi de plante în timpul vegetației (boli și dăunători, condiții mai puțin favorabile pentru germinare și răsărire etc.), cantitatea de sămânță poate fi mărită cu 20-25% pentru fiecare categorie de hibrizi de porumb.
Distanța de semănat este de 70 cm între rânduri și de 20-25 cm pe rând, ceea ce asigură o bună acoperire a terenului și cel mai important aspect este posibilitatea combaterii integrale a buruienilor din cultura de porumb.
Adâncimea de semănat variază în funcție de textura și de umiditatea solului în care se face semănatul.
În zonele de stepă, adâncimea de semănat este de 6-8 cm, iar în zonele mai umede adâncimea de semănat va fi de 5-6 cm. Trebuie acordată o atenție deosebită semănatului, mai ales a uniformității semănatului, pentru a asigura un răsărit uniform pe toată suprafața cultivată.
Lucrările de îngrijire
Principalele lucrări de îngrijire la cultura de porumb pentru boabe trebuie să asigure două deziderate: combaterea buruienilor și combaterea dăunătorilor.
Combaterea buruienilor din cultura porumbului prin sistemul clasic cuprinde următoarele lucrări: grăpatul înainte de răsărire (acolo unde este cazul), lucrarea cu sapa rotativă, prașilele mecanice și prașilele manuale. Grăpatul înainte de răsărire are drept scop distrugerea buruienilor apărute până la răsărirea totală a plăntuțelor de porumb. Practic, această metodă a fost eliminată și în prezent nu se mai execută datorită folosirii pe scară largă a erbicidelor în lupta împotriva buruienilor. Lucrarea cu sapa rotativă se execută când plantele de porumb au 4-6 frunze. Prin această lucrare se realizează afânarea solului la suprafață și se distrug eventualele buruieni apărute în acest interval de timp. Prășitul constituie însă cea mai importantă lucrare pentru combaterea buruienilor în cultura de porumb. Prin prășit, alături de înlăturarea buruienilor, se realizează și o îmbunătățire a permeabilității solului, aerisirii și a regimului termic al solului.
În sistem clasic, pentru reușita culturii de porumb sunt necesare trei prașile mecanice și două prașile manuale.
Deoarece lucrările clasice de combatere a buruienilor sunt costisitoare și mari consumatoare de energie, metodele actuale de combatere a buruienilor prevăd folosirea pe scară largă a erbicidelor.
La ora actuală există pe piața agricolă o gamă foarte diversificată de erbicide care ajută la distrugerea în totalitate a buruienilor specifice culturii porumbului și chiar a buruienilor problemă din cultură.
Pentru a cunoaște bine produsele ce se vor aplica pentru combaterea buruienilor este necesar a menține un contact permanent cu specialiștii agronomi din zona de cultivare a porumbului pentru a stabili ce erbicid se va folosi, în ce doză, când se aplică etc. Este important să se atragă atenția că efectul erbicidelor ce se folosesc în cultura porumbului depinde în primul rând de respectarea aplicării unor reguli, cum ar fi: terenul să fie nivelat, administrarea să se facă uniform, pe porțiunea de încorporare să nu existe resturi vegetale, să se respecte adâncimea de încorporare și momentul încorporării în sol, să nu se producă defecțiuni de distribuție a soluției în timpul lucrului, să se respecte dozele prescrise etc.
Reușita combaterii buruienilor din cultura porumbului nu se asigură numai din aplicarea erbicidelor; pe lângă acestea, sunt necesare toate măsurile menționate în tehnologia de cultivare.
Aplicarea erbicidelor nu exclude total efectuarea prașilelor mecanice în timpul vegetației. Se pot efectua două sau trei prașile mecanice în funcție de apariția și de gradul de îmburuienare ce apare în timpul perioadei de vegetație.
Erbicidele au creat condiții foarte bune de trecere la cultivarea industrială a porumbului prin sistemul de lucrări minime. Cercetările viitoare în acest domeniu vor stabili concret modul de aplicare, dozele și momentul aplicării, dar și influența asupra producției de porumb. Combaterea dăunătorilor se face începând cu tratamentul seminței hibride de porumb ce urmează a fi folosită la semănat. Specialiștii direcțiilor fitosanitare, de la nivelul fiecărui județ informează înaintea efectuării tratamentului la sămânță ce substanță se va folosi, în ce doză și ce spectru de dăunători se vor combate. Se recomandă ca tratamentul să se facă cu o zi înaintea semănatului sau uneori chiar înainte de semănat.
Dacă porumbul se va semăna în monocultură, este indicat a se folosi pentru combaterea dăunătorilor insecticide granulate, aplicate pe rând, la suprafața solului sau în sol, deasupra semințelor, cu ajutorul dispozitivelor de pe mașinile de semănat.
Irigarea porumbului
Dacă porumbul se seamănă în terenuri cu posibilitate de irigare, valorificarea apei de irigație este superioară și sporurile de producție sunt deosebit de ridicate.
La stabilirea datei udărilor pentru cultura porumbului se au în vedere: udări de aprovizionare, udări de răsărire și udări în vegetație. Udările de aprovizionare se execută toamna sau primăvara, urmărind completarea deficitului de umiditate a solului, ca urmare a unor toamne și ierni secetoase. Pentru România nu se recomandă aceste udări deoarece, în general, în primăvară se realizează un bun nivel de aprovizionare cu apă a solului. Udarea de răsărire se aplică numai când primăvara a fost secetoasă.
Efectul acestei udări este amplificat prin posibilitatea pe care o oferă erbicidelor de a lupta împotriva buruienilor apărute la începutul vegetației porumbului.
Udările de vegetație trebuie să asigure parcurgerea în cele mai bune condiții a etapelor de organogeneză, să satisfacă cerintele plantelor pe toată perioada critică, perioadă care la porumb durează în jur de 50 de zile din momentul apariției inflorescenței și până în faza de coacere în lapte-ceară. Ca orientare, numărul de udări în cultura porumbului poate fi de 2-4, la un interval de 12-14 zile, cu norme de udare de 500-800 metri cubi de apă la hectar.
Recoltarea
Porumbul se recoltează în faza de coacere completă. Recoltatul porumbului se poate face manual sau mecanizat.
Trebuie specificat că recoltarea porumbului constituie una dintre lucrările grele și destul de costisitoare.
Umiditatea boabelor de porumb la care se poate începe recoltatul este de 23-32% apă; cu toate acestea, pericolul de degradare a boabelor dispare prin măsurile care se iau pentru uscarea boabelor, imediat după recoltare, cu ajutorul uscătoarelor fixe sau mobile sau prin sistemul de păstrare a recoltei sub formă de știuleți în depozite special construite. Recoltarea porumbului se poate eșalona pe o perioadă mai lungă de timp, fără a exista vreun pericol de pierdere de recoltă prin scuturarea boabelor.
Față de aceste situații și luând în considerare faptul ca după porumb urmează a fi însămânțate suprafețe mari de grâu, fiind necesare arături de toamnă, recoltarea porumbului trebuie să înceapă imediat ce boabele au atins faza de coacere completă și să se termine în cel mai scurt timp.
Dacă se recoltează mecanic, se pot utiliza cele două metode de recoltare, și anume: sub formă de știuleți sau sub formă de boabe. Recoltatul se execută cu ajutorul combinelor de mare capacitate, care pot recolta sub cele două forme prezentate.
În cazul recoltării sub formă de boabe, este obligatoriu ca boabele ce se colectează în buncărul combinei să se descarce și să se transporte imediat la uscătoare pentru a reduce umiditatea acestora, de la 22-32% apă la 14 %.
Nu este admisă recoltarea porumbului sub formă de boabe dacă imediat după recoltare acestea nu intră în procesul de uscare artificială în vederea depozitării și păstrării în spații special amenajate.
Victor Vătămanu
