Dr. ing. Eliza Neicu, SCDL Buzău
În Iliada lui homer, caii mirmidonilor pășteau țelină sălbatică, ce creștea în ținuturile umede din jurul Troiei, iar în Odiseea este menționată pajiștea de violete și țelină sălbatică ce înconjura peștera lui Calypso. În antichitate, țelina era cultivată ca plantă decorativă, în Evul mediu ca plantă medicinală și abia începând cu secolul al XVI-lea este folosită ca legumă în alimentația omului. Țelina de rădăcină a fost atestată pentru prima dată în literatura de specialitate în Franța, în anul 1623.
Importanța culturii este dată de următoarele aspecte: culinar, nutritiv, medicinal și economic.
De la țelină se folosesc rădăcina îngroșată și frunzele pentru prepararea unor salate, mâncăruri, aromatizarea murăturilor și în conservele de legume. Indiferent de țară, cultură sau tradiție culinară, țelina, ceapa și ardeiul sunt nelipsite în prepararea diferitelor specialități. Țelina, ceapa și morcovul reprezintă ingredientele de bază pentru supe și sosuri.
Țelina este recomandată în curele de slăbire datorită conținutului redus de calorii (10 kcal/100 g țelină crudă). În principal, în 100 g de material proaspăt găsim: 3 g carbohidrați, 0,2 g grăsimi, 0,7 g proteine, 95 g apă și 3 mg vitamina C (5% din doza zilnică recomandată).
Cercetările recente arată că rădăcinile de țelină au o valoare nutritivă ridicată, de două ori mai mare decât a morcovului.
Rădăcinile de țelină reprezintă o sursă bogată de minerale (Ca, Fe, P, Mg, K) și vitamine (A, B1, B2, C, E, PP).
Proprietățile medicinale ale țelinei sunt binecunoscute. Ceaiul de rădăcini de țelină în proporție de 25 g la 1 l de apă are însușiri diuretice, fiind recomandat în tratamentul reumatismului și a pietrelor la rinichi. Sucul de rădăcină de țelină, având un conținut mare de sodiu organic, contribuie la vindecarea afecțiunilor bronhiilor și ale plămânilor, mai ales la persoanele care fumează.
De asemenea, afecțiunile sistemului nervos sunt îndepărtate printr-un consum abundent și susținut (cel puțin 30-45 zile) a sucului de țelină în amestec cu suc de morcovi. Sucul de țelină, datorită conținutului ridicat de Mg și Fe, este recomandat în combaterea anemiilor, hemoroizilor, reumatismului, deoarece activează sistemul nervos și circulator.
Țelina stimulează sexualitatea și intervine favorabil în creșterea potenței, determină scăderea temperaturii corpului în cursul diferitelor stări febrile, favorizează digestia, provoacă eliminarea gazelor intestinale, stimulează secreția glandelor mamare, determină scăderea glucozei din sânge și a tensiunii arteriale, provoacă eliminarea viermilor intestinali.
Țelina, alături de alune, face parte dintr-un mic grup de plante care poate determina reacții alergice severe (șoc anafilactic).
Alergenii conținuți de această plantă nu sunt distruși la temperatura de gătit. În semințe se înregistrează cel mai ridicat conținut în alergeni. O reacție alergică poate fi determinată și de consumarea produselor preparate cu mașini care mai devreme au procesat țelină.
În Uniunea Europeană, alimentele care conțin țelină, chiar și în cantități foarte mici, au specificat acest aspect pe ambalaj. Alergia provocată de țelină este mai întâlnită în Europa Centrală.
Importanța economică a culturii este dată de prețurile mari de valorificare a rădăcinilor, care permit creșterea veniturilor producătorilor. Este o cultură extensivă, la care consumul de forță de muncă, mai ales pentru producerea răsadurilor, plantare, recoltare și condiționare, este foarte mare.
Particularități biologice
Țelina de rădăcină este o plantă erbacee bienală, cu o perioadă lungă de vegetație; pentru formarea rădăcinilor îi sunt necesare 180-200 de zile, iar pentru obținerea semințelor – 500-520 de zile de la semănat.
Rădăcina îngroșată (partea comestibilă) se formează în anul întâi de cultură, având în partea superioară rozeta de frunze, iar la partea inferioară rădăcinile secundare. În timpul perioadei de vegetație, trebuie îndepărtate rădăcinile secundare prin copcit, pentru a favoriza formarea rădăcinii principale. Culoarea rădăcinii îngroșate (tuberizate) este alb-gălbuie, uneori albă-cenușie și poate avea dungi cafenii. Rădăcina îngroșată poate avea de la 300 la 1.000 g. La întârzierea recoltatului rădăcinile devin spongioase.
Grupate în rozete viguroase, frunzele (15-25/plantă) sunt penat sectate, lung pețiolate, de culoare verde închis lucioase, glabre, cu gust și miros plăcut.
Poziția frunzelor în rozetă poate fi verticală, oblică sau orizontală. Deoarece frunzele întinse pe sol putrezesc ușor și împiedică prășitul, se preferă soiurile cu rozetă verticală.
Tulpina floriferă apare în anul al doilea de cultură, ajunge la 80-100 cm înălțime, este puternic ramificată și fistuloasă, machiată și goală la mijloc, are un țesut mecanic foarte bine dezvoltat și nu necesită susținere. Inflores-cența este o umbelă compusă. Florile sunt mici, albe sau alb-gălbui, pe tipul 5, hermafrodite, rar unisexuate. Înflorirea semincerilor (anul al doilea de cultură) începe la 50-60 de zile de la plantare și se eșalonează din iunie până în august. Polenizarea este alogamă, entomofilă. Pentru producerea semințelor sunt necesare distanțe de izolare între soiuri de 1,2-1,5 m.
Fructul, impropriu denumit sămânță, este o diachenă formată din două mericarpii mici (peste 200 de semințe într-un gram), de culoare verde+cenușie, formă oval-rotundă, turtită lateral, prezintă pe suprafață cinci coaste și are gust și miros caracteristice. La maturitatea fiziologică, fructele se scutură ușor și, din acest motiv, se recomandă recoltarea în pârgă. Facultatea germinativă a semințelor este de 60-70% și se păstrează aproximativ 4 ani. Germinează greu, în 15-20 de zile de la semănat sau 8-10 zile în condiții de răsadniță, la o temperatură de 16-18°C.
Exigențe ecologice
Deși nu este pretențioasă la căldură, țelina are o rezistență mai mică la temperaturile scăzute, comparativ cu pătrunjelul și păstârnacul. Temperatura minimă de încolțire este de 2-3°C, iar cea optimă de 20-30°C. Plantele în faza de răsad suportă temperaturi de -3, -4°C, iar la maturitate de -7, -9°C, dar rădăcinile tuberizate nu rezistă sub 0°C. Din acest motiv, se recomandă ca recoltarea să se termine înainte de venirea înghețului.
Expunerea răsadurilor la temperaturi de 5-14°C o perioadă mai lungă de timp determină vernalizarea și apariția tulpinilor florifere din primul an de cultură. Temperatura optimă de creștere și îngroșare a rădăcinilor este cuprinsă între 16 și 20°C.
Cerințele față de lumină sunt reduse, țelina dând rezultate bune în culturi asociate de legume sau în culturi intercalate în vii și livezi tinere.
Țelina, din cauza coeficientului de transpirație ridicat, are pretenții foarte ridicate față de umiditate, mai ales în faza de răsărire, plantare și depunere a substanțelor de rezervă. Creșterea normală a plantelor are loc în condițiile unei umidități constante în sol și atmosferă. Nu suportă seceta, dar nici excesul de umiditate, care determină ramificarea rădăcinilor și deprecierea lor calitativă. Din cauza acestor cerințe, cele mai bune rezultate se obțin în condiții de irigare și în regiunile și anii cu veri umede și răcoroase.
La țelina de rădăcină se pot obține recolte ridicate când este cultivată pe terenuri ușoare, adânc lucrate, bogate în substanțe nutritive, puternic însorite și cu o reacție neutră. Fiind o plantă halofilă, suportă și solurile ușor sărăturate.
Țelina de rădăcină este pretențioasă față de elementele nutritive și regimul de fertilizare. Spre deosebire de alte rădăcinoase, dă rezultate foarte bune la aplicarea îngrășămintelor organice în cantități mari, fiind recomandată fertilizarea în anul culturii cu 40-50 t/ha gunoi de grajd. Consumul specific de elemente nutritive la o producție de 40 t/ha este de 5 kg azot, 2 kg fosfor, 1 kg potasiu și 1 kg magneziu pentru o tonă de produs. Azotul aplicat timpuriu stimulează creșterea frunzelor în detrimentul îngroșării rădăcinilor, care devin spongioase. Excesul de potasiu mărește sensibilitatea la oxidare (înnegrire) a pulpei la tăiere și fierbere.
Pe solurile alcaline și în anii secetoși se recomandă aplicarea la începutul lunii iulie a îngrășămintelor cu bor (Borax 10-20 kg/ha).
La noi în țară oferta de semințe de țelină este săracă, comparativ cu alte culturi legumicole. Sunt recomandate pentru cultură două soiuri semitârzii (Alabaster și Bistrița) și un soi târziu – Victoria.
Nicoleta Burtan
