Având în vedere încălzirea globală ce afectează și teritoriul României, continuăm să prezentam tehnologii de cultură ale unor plante agricole ce pot fi o alternativă la cultivarea unor sprecii devenite tradiționale de-a lungul timpului, dar care în prezent sunt puternic afectate de fenomenele de secetă și arșiță, ceea ce a dus la obținerea unor recolte mici, neeficiente economic.
În acest număr prezentăm cultura alternativă pentru porumb, și anume tehnologia de cultivare a sorgului pentru boabe, care, în condiții de neirigare, asigură obținerea unor producții de boabe cel puțin egale cu cele obținute la cultura de porumb. Sorgul se cultivă în general pentru boabe, pentru nutreț sau siloz, pentru confecționarea de mături și pentru extragerea din tulpină a sucului dulce, foarte bogat în zahăr. Boabele de sorg au o largă utilizare în hrana oamenilor, animalelor și în industrie. Importanța cultivării sorgului crește din ce în ce mai mult datorită rezistenței mari la secetă și a capacității sale de a valorifica terenuri mai putin productive (solurile nisipoase și alcaline).
Relațiile plantă-factori de vegetație
Față de temperatură sorgul are cerințe ridicate, solicitând pentru întreaga perioadă de vegetație o sumă medie activă cumulată de 2.000-2.500 grade Celsius. Hibrizii de sorg cultivați în România solicită o sumă de 2.300-2.600 grade Celsius pentru toată perioada de vegetație.
Temperatura minimă de germinație este de 10 grade Celsius, iar la temperaturi mai mici de 15 grade Celsius în timpul vegetației sorgul nu mai crește; dacă se înregistrează accidental temperaturi negative la începutul vegetației, sorgul piere. Sorgul se caracterizează printr-o mare rezistență la secetă, rezistență determinată de sistemul său radicular foarte bine dezvoltat și prin faptul că la insuficiența apei plantele își reduc accentuat ritmul de creștere.
Rezistența la secetă mai este dată și de faptul că planta este acoperită cu un strat de ceară și astfel se reduce suprafața de transpirație prin răsucirea frunzelor.
Când umiditatea în sol revine la valori normale sorgul își reia întreaga activitate fiziologică cu o intensitate sporită.
Datorită rezistenței la secetă, sorgul se cultivă în zonele cu precipitații anuale sub 500 mm, fiind considerat „cămila vegetală“. În privința solului, sorgul nu are cerințe deosebite, putând fi cultivat pe terenuri de orice natură, dar producțiile cele mai mari se obțin pe soluri mijlocii și profunde; valorifică superior și solurile nisipoase și sărăturile (terenurile alcaline).
În conțidiile din România, sorgul se cultivă numai acolo unde porumbul dă producții mici, precum și în acele locuri unde secetele și arșițele sunt frecvente.
Rotația
Sorgul asigură producții ridicate numai în condițiile în care planta premergătoare lasă terenul curat de buruieni, deoarece în primele faze de creștere sorgul se dezvoltă încet și se îmburuienează foarte repede.
După sorg, se pot cultiva, cu bune rezultate, numai plante de primăvară, deoarece solul pe care s-a cultivat sorg este sărac în apă și elemente nutritive, în special în azot. Nu este recomandat ca dupa sorg să se cultive grâu de toamnă, deoarece sorgul are un consum mare de apă și azot, dar pe lângă aceasta, substanțele fitotoxice din tulpini și frunze inhibă germinația boabelor de grâu. De asemenea, în urma recoltării sorgului are loc o acțiune biologică neindentificată total, care dăunează activității florei nitrifiante.
În general, sorgul nu este o bună plantă premergătoare; de aceea se cere ca după cultura de sorg să se acorde o atenție mai mare modului de pregătire a solului și de fertilizare echilibrată.
Fertilizarea
La cultura de sorg, aplicarea îngrășămintelor este puternic influențată de natura solului și de umiditatea din sol. În regiunile secetoase, este indicat ca aplicarea îngrășămintelor să se facă la planta premergătoare, deoarece aplicate sorgului direct reacția acestora este foarte slabă. Dacă sorgul se cultivă în sistem irigat sau pe terenuri cu umiditate bună a solului, este recomandat ca îngrășămintele cu azot și fosfor să fie aplicate împreună sub formă de îngrășăminte complexe sau se poate aplica gunoi de grajd.
Cantitățile de îngrășăminte ce se pot aplica la cultura de sorg se stabilesc pornind de la faptul că pentru 100 de kilograme de boabe planta de sorg extrage din sol 2,4 kilograme de azot, 0,9 kilograme de fosfor și 0,8 kilograme de potasiu. Se poate observa că îngrășămintele cu fosfor și potasiu sunt apropiate ca valori, în timp ce cantitățile de azot sunt mult mai mari.
Lucrările solului
Imediat după recoltarea plantei premergătoare se execută arătura de bază, la adâncimea de 28-30 cm. Până la venirea iernii arătura se va menține curată de buruieni, printr-o trecere cu grapa cu discuri. În primăvară, din cauza faptului că sorgul se seamănă târziu, sunt necesare 1-2 treceri cu grapa cu discuri, iar ultima lucrare se va executa cu combinatorul, în vederea mărunțirii solului și asigurării unui bun pat germinativ pentru semințele de sorg. Condiția obligatorie pentru semănat este aceea ca terenul pe care urmează a se semăna sorg să fie curat de buruieni.
Sămânța și semănatul
Principala însușire a semințelor de sorg este aceea că în câmp germinează destul de slab. Înainte de semănat, semințele de sorg se tratează împotriva bolilor și a dăunătorilor cu produsele recomandate de către specialiștii agronomi, aparținând direcțiilor fitosanitare de la nivelul fiecărui județ. Semințele tratate sunt ferite în sol de dăunătorii vegetali și animali, obținându-se un plus de circa 15-20% de plante germinabile pe metrul pătrat datorită tratamentului aplicat.
Sorgul se seamănă destul de târziu, spre sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai, când temperatura în sol se ridică la 14-16 grade dimineața, la ora 8, iar timpul este spre încălzire.
Cu cât temperatura este mai ridicată la momentul semănatului, cu atât crește procentul de plante germinate la unitatea de suprafață și răsărite.
Uneori, în solele cultivate cu sorg apar goluri din cauză că semințele clocesc în sol, iar buruienile care răsar mai repede năpădesc întreaga cultură.
Semințele de sorg se seamănă obișnuit, la adâncimea de 3-5 cm, putând ajunge chiar la 6-8 cm pe solurile nisipoase.
Densitatea plantelor la sorg variază în funcție de talia plantelor, de regimul de precipitații și de gradul de fertilitate a solului.
Orientativ, densitatea optimă este de 180-200 de mii plante la hectar pe terenurile mijlocii, iar pe cele cu fertilitate redusă densitatea este de circa 100 de mii plante la hectar, în cultura irigată densitatea poate crește până la valoarea de 250-300 de mii de plante la hectar.
Cantitatea de sămânță la hectar este de 10-12 kilograme la hectar, cunoscând că la un kilogram de sămânță intră circa 30-35 de mii de plante. Distanța dintre rânduri este de 70-80 cm, aceasta asigurând executarea la timp a lucrărilor de îngrijire. Semănatul se execută cu aceleași mașini ca și pentru porumb.
Lucrările de îngrijire
Cultura de sorg este foarte pretențioasă în ceea ce privește aplicarea lucrărilor de îngrijire. Din cauza ritmului redus de creștere a plantelor în prima parte a perioadei de vegetație, există pericolul unui răsărit neuniform, datorat crustei ce se poate forma și buruienilor apărute mai devreme decât răsărirea plăntuțelor de sorg. În acest moment, plantele de sorg pot fi atacate cu ușurință de aphide. Lucrarea de bază privind îngrijirea culturii de sorg este reprezentată de prășit, care se poate efectua mecanic sau manual. Pentru cultura de sorg sunt necesare 2-3 prașile mecanice și 1-2 prașile manuale. Aplicarea erbicidelor la cultura de sorg s-a dovedit a fi insuficientă, de aceea aplicarea unui erbicid este însoțită de executarea prașilelor mecanice. Eficacitatea erbicidelor este puternic influențată de prezența secetei și a arșitelor, ceea ce duce la combaterea unui spectru mic de buruieni. O atenție deosebită se va acorda combaterii dăunătorului păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum), care atacă plăntuțele de sorg în primele faze de vegetație. Atacul se recunoaște după răsucirea frunzelor și petele roșii de pe acestea. Combaterea păduchelului reprezintă o măsură obligatorie și se realizează prin tratamente cu produse organo-fosforice, fiind necesare două stropiri la interval de 10-15 zile.
Recoltarea sorgului
Sorgul hibrid pentru boabe are o coacere neuniformă începând dinspre vârful și periferia inflorescențelor spre bază și axul principal al plantei. Este de dorit ca numărul de frați să fie minim sau chiar deloc, deoarece în acest caz se prelungește mult maturarea plantei. În general, în condițiile din țara noastră, recoltatul la sorgul pentru boabe începe în cursul lunii septembrie și se termină în octombrie, în funcție de ajungerea la maturitate a hibridului cultivat. Recoltatul începe atunci când boabele sunt uscate complet, altfel sorgul cu umiditate mai mare de 14% se alterează și se încinge foarte repede.
Recoltatul se face cu combine de mare capacitate, la care s-au făcut reglajele specifice pentru semințele de sorg pentru a recolta numai inflorescențele, restul plantei având o umiditate mai mare decât boabele. Mai mult ca la alte specii agricole, la sorg se impune, dacă este posibil, aplicarea de desicanți, în vederea uniformizării și coacerii semințelor, a frunzelor și a tulpinilor.
Victor Vătămanu
