Din punct de vedere tehnologic, realizarea unor culturi furajere anuale sau perene bine încheiate și uniforme este strâns legată de efectuarea la timp a semănatului și în condiții optime de pregătire a patului germinativ.
Majoritatea plantelor furajere anuale și perene (borceaguri, lucernă, trifoi roșu, graminee perene etc.) se seamănă primăvara devreme, imediat ce terenul poate fi lucrat. Întârzierea semănatului duce la realizarea unor culturi neuniforme, la scăderea producției de furaj cu 30-50% sau la compromiterea acesteia.
De asemenea, pe lângă pregătirea unui pat germinativ bine mărunțit, structurat (având în vedere dimensiunile foarte mici ale semințelor acestor plante) și stabilirea epocii de semănat, o lucrare deosebit de importantă o constituie norma și modul de semănat ale plantelor furajere.
Această importanță rezultă din faptul că valoarea semințelor și a lucrărilor de semănat poate ajunge la 50% din volumul cheltuielilor totale necesare înființării unor culturi furajere.
Printre culturile anuale furajere ce se seamănă în primă urgență, atât în zona de șes, cât și în zona de deal, cele mai importante sunt borceagurile de primăvară (formate din mazăre furajeră cu ovăz sau măzăriche de primăvară cu ovăz).
Raportul dintre cele două specii componente este de 2:1, respectiv 100 kilograme la hectar de măzăriche cu 50 de kilograme la hectar de ovăz sau 100-150 kilograme la hectar de mazăre furajeră cu 50-60 kilograme la hectar de ovăz.
Semănatul borceagurilor se realizează pe terenuri fertilizate cu gunoi de grajd sau, dacă este posibil, se pot aplica și doze moderate de îngrășăminte chimice: 150 kg/ha azotat de amoniu și 200 kg/ha superfosfat.
În structura de furaje, o pondere însemnată o au culturile de leguminoase perene (lucernă, trifoi roșu, ghizdei). Lucerna poate fi cultivată mai ales pe terenurile cu fertilitate mai ridicată din zona de câmpie, cu precipitații mai mici de 550 mm anual.
Semănatul se realizează în cultura pura (cu norma de 20-22 kilograme de sămânță utilă) sau în amestec cu o graminee perenă, format din 75-80% lucernă (18 kg/ha) și 20-25% golomat (7 kg/ha).
Pe terenurile din zona de deal, cu soluri mai argiloase și cu prercipitații mai mari de 600 mm anual, trifoiul roșu realizează condiții optime de cultură. În acest caz, trifoiul roșu – ținând seama de rezistența mai mare pe care o au tinerele plante la umbrire – poate fi cultivat atât în cultura principală (cu norma de 18-20 de kilograme la hectar sămânță utilă) sau în cultura ascunsă sub planta protectoare.
Sub planta protectoare, primăvara devreme, când vegetația încă nu a pornit, se seamănă trifoiul roșu, în rânduri, la 10-12 cm perpendicular pe rândurile culturilor cerealiere.
În vederea prelungirii duratei de folosință, trifoiul roșu se poate semăna în amestec cu diferite graminee perene, în următoarea proporție: trifoi roșu cu 15 kg/ha și diverse graminee perene (golomat, păiuș de livezi, raigras peren, timoftică) cu 5-7 kg/ha.
Pe terenurile podzolice și cu aciditatea mai ridicată din zonele de deal, rezultate mai bune se pot obține prin cultura ghizdeiului în amestec cu gramineele perene, cu aceleași specii și norme prezentate la trifoiul roșu.
Ținând seama de importanța folosirii la semănat a unor semințe cu valoare biologică superioară, este recomandat ca procurarea acestora să se facă direct de la producător, respectiv Stațiunile de Cercetare și Dezvoltare Agricolă sau Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Fundulea.
Victor Vătămanu
