Tehnologii de înființare a unei plantații de piersic în zonele afectate de ariditate

Caracterul ornamental al pomului, florilor și frunzelor, dar și diversitatea de forme, culoare și gust al fructelor, au făcut ca piersicul să fie o specie îndrăgită de toate popoarele. Cercetările efectuate de-a lungul timpului, mituri și legende apărute în țara de origine, precum și prezența și astăzi a unor specii sălbatice atestă originea și vechimea în cultură (de peste 10.000 de ani) a piersicului.

Dr. ing. Gheorghe Lămureanu, SCDP Constanța

Din Asia, piersicul a ajuns în Persia, unde a fost considerat simbol național și i s-a dat numele de piersic. Pe “Drumul Mătăsii” a ajuns până în Peninsula Italică, apoi, în timpul Imperiului Roman, a fost introdus în Franța, Anglia și Germania, iar spaniolii l-au dus în Mexic și California și astfel a ajuns să se cultive în peste 70 de țări de pe toate continentele.

Extinderea acestei culturi a fost favorizată de plasticitatea ecologică, fructificarea timpurie și constantă, potențialul mare de producție și de calitatea superioară a fructelor. Fructele proaspete sunt valoroase din punct de vedere alimentar și terapeutic, au un gust și un aspect comercial deosebit de atractiv.

Piersicul se numără printre cele mai valoroase specii de pomi cultivate în țara noastră, fiind mult apreciat pentru calitățile fructelor sale. Piersicul este reprezentat în cultură prin numeroase soiuri, cu epoci diferite de coacere, astfel încât se asigură fructe proaspete, în condițiile țării noastre, pe o perioadă de aproape 3 luni, adică din a doua jumătate a lunii iunie până în a doua decadă a lunii septembrie.

Această eșalonare a producției permite și o aprovizionare ritmică și de durată a întreprinderilor de prelucrare a fructelor.

Din piersici se prepară: dulcețuri, gemuri, compoturi aromate deosebit de fine și de calitate superioară, fructe zaharisite.

Alegerea terenului

Plantația de pomi se va înființa pe o suprafață de minimum 5 hectare de teren extravilan, care se recomandă a se împărți în două parcele. În Dobrogea, înființarea unei plantații pomicole este benefică pentru dezvoltarea economică a regiunii.

Fructele care se vor produce vor avea o posibilă desfacerea atât pe litoralul Mării Negre, cât și în localitățile județului.

Eficiența plantației

Pentru reușita plantației se recomandă aplicarea tuturor lucrărilor de întreținere, conform celor mai noi tehnologii de cultură, în scopul obținerii unor producții mari și constante an de an.

Cheltuielile cu investiția pot fi compensate parțial în primii 3 ani de la plantare, prin veniturile obținute din culturile intercalate (legume, căpșuni) posibil de realizat pe intervalul dintre rândurile de pomi, până la intrarea acestora pe rod.

Investiția este total recuperată în cel de-al optulea, realizându-se astfel și un beneficiu net, mai mic ori mai mare, în funcție de soiuri.

În conformitate cu normele metodologice de aplicare a Legii pomiculturii nr. 348/2003, durata normală de exploatare și funcționare a plantațiilor intensive de pomi este de 20 de ani pentru specia piersic.

Exigențe ecologice

Clima este tipic continentală de stepă, caracterizată prin secete prelungite și vânturi uscate, frecvente aproape în tot cursul anului. Vegetația spontană este specifică stepei și predomină specii ca: Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euforbia stiposa, Festuca valesiaca, Agropyron cristatum.

Temperatura

Temperatura normală a zonei este de 11,6°C, iar în decursul anilor s-au înregistrat valori ale temperaturii medii anuale cuprinse între 9,4°C (în anul 1987) și 11,9°C (în anul 1994). Temperatura minimă absolută a avut valori de -20,9°C, iar cea maximă absolută a fost de 38,8°C.

Durata intervalului cu temperaturi medii de peste 0°C este de circa 330 de zile.

Temperaturile medii zilnice de peste 5°C se înregistrează din luna martie până în luna noiembrie, asigurând o sumă a gradelor de temperatură suficientă pentru o specie termofilă cum este piersicul.

Regimul pluviometric

Cantitatea redusă de precipitații, precum și repartizarea neuniformă a acestora în perioada de vegetație duc la un deficit de apă în sol care trebuie completat prin aplicarea irigației.

Solul

Predominante sunt solurile de tip cernoziom carbonatice și solurile bălane (kastanoziomuri), formate din depozite de leoss, cu proprietăți hidrofizice bune și cu potențial ridicat de reținere a apei. În această regiune, pânza freatică se află la adâncimi mai mari de 5 metri. Componentele chimice au valori corespunzătoare cerințelor speciilor pomicole, mai ales în straturile superioare ale solului și se vor ameliora cu îngrășăminte naturale și chimice. PH-ul solului este constant – 8,0-8,1 pe profilul solului.

Lucrări proiectate

Pentru fiecare specie pomicolă este stabilită distanța optimă de plantare, în funcție de cerințele plantelor, vigoarea pomilor și de condițiile pedoclimatice.

Distanța optimă de plantare trebuie să fie de 4/4 m sau 4/3 m, cu o densitate de 625 pomi/ha și, respectiv, 833 pomi/ha. Se recomandă aplicarea unui sistem de fertirigare prin picurare, pentru a completa deficitul de apă din timpul perioadei de vegetație.

Sortimentul de soiuri

Pentru specia piersic se recomandă două soiuri care se regăsesc în “Catalogul Oficial al Soiurilor de Plante de Cultură din România”.

Soiul FILIP

Sinonime: C2R6T178 Sel. VT.

Origine: obținut la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Constanța, din combinația C2R6T178 x NJF2, omologat în anul 2002.

Fructul: Deși este de mărime mică-mijlocie (60-75 g), este de calitate foarte bună și revoluționează piața de fructe prin noutatea formei sale. Forma este larg aplatizată, relativ regulată, tip “sandwich”.

Epiderma este fin pubescentă; culoarea de fond este galben-verzuie, iar cea acoperitoare este roșie-închisă, repartizată în plăci, foarte atractiv. Pulpa este albă (crem deschis-verzui), fără infiltrații roșii sub pieliță sau în jurul sâmburelui. Textura este fină, pulpa este dulce, aromată și suculentă, cu 12,14% substanță uscată, cu gust de miere și smochine. Sâmburele este mic și aplatizat. Epoca de coacere corespunde decadei a doua a lunii iulie.

Pomul: este de vigoare mijlocie-mare, cu rodire pe ramuri mixte. Necesită tratamente pentru protejarea față de atacul agenților patogeni, dar este rezistent la ger. Este un soi autofertil, cu flori rozacee, pe tipul 5, cu petale colorate în roz și înflorire abundentă.

Producții și utilizare

Caracterele agronomice: soi precoce, rodește în anul 2 de la plantare, realizează producții constante an de an și de calitate. Producția este de 30-35 kg fructe/pom.

Utilizare: soiul este destinat consumului în stare proaspată și procesării sub formă de compot (ca fruct întreg), gem și nectar, având un randament foarte bun la prelucrare, dar și procent ridicat de substanță uscată.

În ianuarie, a apărut noua ediție pentru anul 2009 a catalogului

INFOAGRAR

Info Agrar România este singurul catalog agricol anual distribuit la nivel național, structurat pe județe, publicație ce conține informații despre fermieri, crescători de animale, cumpărători și vânzători de diverse inputuri pentru agricultură.

este un mijloc de comunicare destinat celor pentru care agricultura este, în același timp, pasiune, mod de viață și afacere. Îsi propune o abordare complexă și diversă a informației agricole.

Fermierii, producătorii agricoli, micii procesatori și prestatori de diverse servicii, precum și firme importante fac parte din publicul-țintă al catalogului.