Demararea sectorului particular în economie, comerț și servicii conduce la creșterea progresivă a cererii de plante lemnoase ornamentale necesare pentru noi amenajări peisagistice.
Totodată, crește exigența beneficiarilor particulari atât față de diversitatea sortimentului, cât și față de calitatea materialului săditor din punctul de vedere al mărimii, aspectului și al modului de prezentare.
Ținând cont de exigențele cultivatorilor, în prezent piața din țara noastră a fost invadată de material săditor dendrologic din țările vestice, unele specii la prețuri de peste 2-3 ori mai mari față de materialul săditor produs la noi. Materialul importat este rezultatul unor activități de vârf în domeniu, bazate pe tehnologii moderne de multiplicare și pe creșterea plantelor în condiții de containerizare și fertilizare controlate în spațiile protejate sau prin practicarea mai multor transplantări în câmpul de creștere și fortificare.
Dr. ing. Alina Posedaru, ICDP Pitești – Mărăcineni
În prezent, în pepinierele dendrologice din România, tehnologiile de înmulțire și formare a materialului săditor sunt cu mult rămase în urmă, comparativ cu cele din Europa de Vest, ceea ce impune ca o necesitate stringentă modernizarea metodelor de multiplicare, creștere și fortificare în perspectiva alinierii rapide la normele cultivatorilor din Uniunea Europeană.
Inmulțirea generativă a speciilor dendrologice
Înmulțirea sexuată este o metodă foarte utilizată deoarece este simplu de aplicat, de pe urma căreia rezultă plante sănătoase, pline de vitalitate; în general, ea presupune costuri mai reduse.
Înmulțirea generativă presupune folosirea de semințe viabile, autentice și pure pentru obținerea de puieți la unele specii și varietăți. Utilizarea în pepinierele dendrologice a metodelor de înmulțire generativă este preferată datorită unei serii de avantaje. Aceste avantaje derivă din faptul că acest tip de înmulțire implică o tehnologie simplă, care asigură un randament ridicat de obținere a plantelor cu costuri de producție mai reduse comparativ cu înmulțirea vegetativă.
Această metodă de înmulțire are însă și o serie de inconveniente: durata mare a perioadei de germinare a semințelor (Taxus, Juniperus), precum și un ritm lent de creștere a puieților în primii ani (Buxus).
Biologic, plantele obținute prin această metodă de înmulțire prezintă o serie de caracteristici importante: plasticitate ecologică foarte mare a puieților, vigurozitate foarte bună la nivelul rădăcinilor și tulpinilor, pivotul este frecvent perfect ortotrop, motiv pentru care la unele specii ca Malus, Ailanthus se practică transplantarea și fasonarea rădăcinii principale, conformația generală a plantelor obținute la unele specii este tipică, mai ales la biotipurile native, sălbatice, din acest motiv înmulțirea prin semințe se practică foarte mult la speciile naturale, neameliorate.
Prin semințe se pot înmulți: portaltoi generativi uitilzați în altoirea varietăților ornamenale, specii foioase de talie mare ca: Acer, Aesculus, Betula, Populus, conifere de talie mare – speciile sălbatice, silvice și portaltoii: Pinus, Abies, Picea, Taxodium, Larix, arbuști foioși ca: Amorpha, Cotoneaster, Hibiscus, precum și o serie de subarbuști – Caenothus.
Desfășurarea procesului de producere a materialului săditor ornamental pe cale generativă are ca punct de plecare procurarea materialului de înmulțire și se încheie cu livrarea materialului săditor. În acest proces, optimizarea fiecărei verigi tehnologice poate contribui la micșorarea cheltuielilor de producție. De aceea se urmărește valorificarea maximă a potențialului biologic al plantelor, folosirea unor tehnici eficiente, exploatarea rațională a solului și a celorlalte mijloace de producție.
Producerea materialului săditor are loc în mai multe etape: producerea puieților tineri, formarea materialului săditor standard și formarea materialului săditor de talie mare.
În vederea semănatului, semințele pot fi supuse unei serii de tratamente, în funcție de specie, menite să asigure viabilitatea, germinarea, iar în final reușita acestui tip de înmulțire.
După realizarea postmaturării, semințele vor încolți și nu va mai fi necesară resemănarea lor. În acest fel, se evită pierderile datorate manipulării nedelicate a celor preîncolțite.
Înainte de semănat sau stratificat se pot aplica o serie de tratamente termice, mecanice sau chimice.
Semănatul se face în câmp sau în spații protejate.
Nicoleta Burtan
