Asist. univ. drd. Cristian Popescu, Universitatea din Pitești
Tăierea în uscat este una dintre cele mai importante lucrări care se aplică în planțațiile de viță-de-vie în perioada de repaus. Operația constă în înlăturarea unei părți din lemnul anual crescut pe butuc, iar în anumite situații și a unei părți din lemnul multianual.
Prin acest tip de tăiere se dorește: aducerea viței la o formă de cultură dorită, realizarea unei concordanțe între procesele de creștere și rodire, obținerea unor producții superioare din punct de vedere calitativ.
La acest tip de tăiere se recomandă determinarea în laborator a viabilității ochilor.
Tăierile de formare se aplică în primii ani de la plantare și au un rol important în formarea butucilor de viță-de-vie, în funcție de soi, zonă de cultură, direcția de producție.
Tăierea de tip Teremia se pretează pentru soiurile mai puțin viguroase, la care ochii fertili sunt situați către baza coardei. Caracteristica acestui tip de formare a butucului o constituie forma de conducere joasă și sistemul scurt de tăiere.
Tăierea de tip cordon speronat bilateral se practică la forma semiînaltă de conducere a viței-de-vie, prin realizarea unui sistem scurt de tăiere, producția în acest caz este realizată în totalitate de cepi de 2-3 ochi.
Tăierea de formare de tip Guyot pe semitulpină se caracterizează prin prezența sistemului mixt de tăiere și a unei forme semiînalte a butucului.
Tăierile de fructificare se aplică de la încheierea tăierii de formare până în momentul în care creșterea și fructificarea scad, iar butucul intră în declin. În acest caz, se respectă principiul constituiri verigilor de rod, care asigură elementele de rodire, precum și pe acelea de înlocuire a lor.
Numărul de ochi de iarnă care trebuie reținuți pe butuc este determinat de: producția propusă a se obține, productivitatea soiului, pierderile de muguri înregistrate în perioada de repaus vegetativ.
Tăierile de regenerare se aplică în plantațiile bătrâne aflate în perioada de declin, în scopul de a forța formarea mugurilor dorminzi și refacerea pentru o perioadă de 4-5 ani a potențialului de producție a butucului.
Tăierea de regenerare poate fi totală și constă în secționarea butucului deasupra punctului de altoire.
Acest tip de tăiere poate fi parțială, situație în care se eșalonează pe o perioadă de 2-3 ani și constă în suprimarea parțială a brațelor.
Tăierile de epuizare se aplică cu 4-5 ani înainte de defrișare, pentru a se putea obține maximul de producție pe care vițele îl pot realiza în această perioadă a vieții.
În această situație, încărcătura de ochi de iarnă va fi dublă față de cea optimă.
Tăieri speciale
Tăierea vițelor afectate de înghețurile târzii de primăvară, care pot să apară până la jumătatea lunii mai.
La acestă dată, vița-de-vie se află într-o fază de vegetație destul de avansată, în care lăstarii sunt în creștere intensă, iar inflorescențele degajate de lăstari.
Aceste accidente climatice afectează în special țesuturile tinere (vârfurile de creștere, lăstarii tineri, inflorescențele), baza lăstarilor și frunzele adulte sunt mai rezistente.
În această situație, se recomandă să se aștepte câteva zile pentru brunificarea completă a țesuturilor afectate, iar ulterior se aplică tăieri prin care sunt eliminate părțile afectate.
Se recomandă aplicarea și a unui tratament fitosanitar cu zeamă bordeleză 0,7%, care are rolul de a proteja lăstarii secționați împotriva bolilor criptogamice.
Tăierea vițelor bătute de grindină
Grindina provoacă pierderi mari unei plantații viticole, care poate să ducă până la compromiterea totală a producției de struguri și care poate să aibă repercusiuni negative asupra producției din anul următor.
Distrugerile provocate de grindină se manifestă prin: ruperea lăstarilor inflorescențelor și a aparatului foliar, rărirea lăstarilor și a boabelor, căderea și fisurarea boabelor, precum și scurgerea mustului și instalarea mucegaiului pe struguri, rănirea coardelor, prin ruperea scoarței și chiar a lemnului multianual.
După căderea grindinii, se recomandă aplicarea unui tratament cu zeamă bordeleză 0,7%, în scopul cicatrizării rănilor și a protecției antimicotice. Ulterior, se intervine cu tăieri, în urma cărora sunt eliminați lăstarii ofiliți sau rupți și sunt scurtați cei afectați parțial. Nu se recomandă formarea cordoanelor de rod din coardele lovite de grindină.
Tăierea vițelor afectate de gerurile din timpul iernii
Temperaturile mai mici de minus 20 de grade Celsius afectează atât mugurii, cât și organele lemnoase anuale și multianuale.
Efectul distructiv poate fi amplificat și de alți factori biotici și abiotici, cum sunt: persistența curenților reci și a fenomenelor de chiciură sau lapoviță, scăderile bruște de temperatură care urmează unor perioade calde, maturarea incompletă a lemnului, amplasarea plantațiilor pe pante cu expoziție nefavorabilă.
Se recomandă: refacerea potențialului vegetativ și a organelor multianuale, precum și completarea golurilor în vederea refacerii densității plantației.
Tăieri aplicate vițelor-portaltoi
Toamna, după ce au fost recoltate coardele, butucii se mușuroiesc cu pământ pentru a-i proteja împotriva gerurilor de peste iarnă. La începutul primăverii, după dezmușuroire, se aplică tăierile.
Tăierea în ras constă în eliminarea de pe butuc a tuturor resturilor de coardă. Acestea sunt tăiate de la punctul de inserție. Tăierea în cepi de 1-2 ochi constă în faptul că se lasă pe butuc un număr de cepi egal cu jumătate din numărul de coarde care trebuie obținute de pe butuc.
Nicoleta Burtan
