Compania americană Cibus a reușit să dezvolte o tehnică prin care se permite schimbarea genelor din structura ADN pentru obținerea anumitor avantaje agronomice. Principalele caracteristici urmărite de oamenii de știință sunt toleranța la erbicide și la secetă, precum și rezistența la atacul unor boli sau dăunători.
Spre deosebire de plantele transgenice, al căror material genetic este ameliorat prin transferul unei gene provenite de la alte organisme, această tehnică folosește propriile celule ale ADN.
Metoda este considerată ca fiind non-OMG, cu șanse reale de a fi aplicată la scară largă.
Departamentul de Agricultură al Statelor Unite ale Americii a hotărât deja că tehnologia este exceptată de la normele privind cultivarea și comercializarea organismelor modificate genetic și este o chestiune politică și de timp dacă această decizie va fi luată și la nivelul Uniunii Europene.
Prin această tehnică, planta își poate schimba propriul cod genetic și introduce caracteristicile agronomice dorite. Spre deosebire de plantele modificate genetic, nu introduce gene noi din afara speciilor de plante.
Această diferențiere esențială face ca această metodă să fie considerată în afara domeniului de aplicare a directivelor privind legislația organismelor modificate genetic.
Combaterea buruienilor
Toleranța la erbicide este unul dintre obiectivele-cheie ale companiei Cibus, iar primele varietăți care vor prezenta această caracteristică vor fi introduse în America de Nord în doi-trei ani.
Noua tehnologie va permite dezvoltarea unei game de culturi rezistente la alte substanțe active, nu doar la glifosfat.
„Utilizarea repetată a glifosfatului într-o rotație încurajează rezistența, astfel încât cea mai bună soluție ar fi să se schimbe și substanța activă de la un an la altul. Vedem oportunități reale, altele decât glifosfat, pentru a-i ajuta pe agricultori”, a afirmat dl Keith Walker, președintele companiei.
Spre deosebire de celelalte metode, convenționale sau transgenice, noua tehnologie se va extinde extrem de rapid, preconizându-se ca în 3 până la 4 ani să fie deja folosită de agricultori.
OMG – transfer de material genetic între specii îndepărtate
Deoarece organismele modificate genetic sunt obținute prin forțarea de gene între specii diferite și chiar între regnuri diferite, tehnologia OMG a dat naștere la nenumărate controverse, interzicându-se chiar cultivarea acestora în multe țări din lume.
În cazul porumbului transgenic, gena introdusă provine de la o bacterie de sol, Bacillus thuringiensis, care produce o toxină (Bt) cu rol în combaterea unui dăunător al acestei plante, anume sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis).
Ana Mustățea
