Tot mai puține afaceri de familie în sectorul legumicol

​Zona localităților Rădulești, Suraia, Bilești, Balta Raței din judetul Vrancea a fost, până nu demult, un bazin legumicol înfloritor. Însă, în ultimii 10-15 ani numărul producătorilor s-a redus cu aproximativ 80%, spune legumicultorul Mirel Sandu. Trăiește exclusiv din producția de legume de mai bine de 30 de ani, dar și el și redus suprafața. Ce s-a întâmplat cu terenul, cu ce este el cultivat acum? Producătorul nu a știut să ne spună, presupune că a fost dat în arendă fermelor de cultură mare pentru că micii producători de legume nu au făcut față schimbărilor și noilor reguli de piață și și-au abandonat afacerea.

​Mirel Sandu are doar 52 de ani și de mai mult de 30 ani principala lui ocupație este legumicultura. Asta după ce, în 2005-2006 a pierdut toată producția de pe 3 hectare de câmp (cultivate atunci cu cartofi, fasole și ardei) din cauza unor inundații.
S-a ivit însă posibilitatea de accesa un proiect SAPARD și s-a decis să construiască o seră de 2,4 ha și o anexă, ceea a dus la final la o sumă de circa 200 mii euro. A fost printre puținii din zonă care a îndrăznit să vrea mai mult.
Ceea ce la început părea o șansă bună de a se dezvolta, s-a transformat apoi într-o luptă inegală cu băncile. Au pornit proiectul cu o înțelegere în care era parte și Ministerul Agriculturii, în care cofinanțarea să fie asigurată cu o dobândă de 5% pentru creditele pe proiectele SAPARD. Pentru că finalizarea actelor era de durată, oamenii au fost îndemnați să demareze lucrările pentru a câștiga timp.
Când a venit data pentru plata furnizorilor, băncile au mărit dobânda la 12%, povestește legumicultorul. După blocarea lucrărilor timp de aproape un an, după multe presiuni și scandaluri în care se pare că Ministerul nu s-a prea implicat, băncile au renegociat finanțarea producătorilor cu dobândă de 9%.
”Ne-am descurcat și cu 9% pentru că piața mergea foarte bine și puteam plăti relativ ușor. După ce a venit criza, banii pe care-i făceam într-o săptămână-două, nu îi mai puteam face nici în două luni. Doi-trei ani am tot rostogolit niște sume, a fost foarte greu.
A căzut piața, iar la noi în zonă am rămas doi-trei producători, din care unul s-a orientat către vița de vie și vin. Față de acum 10 ani, au dispărut cam 80% dintre producătorii din acest bazin”, afirmă Mirel Sandu.
Dacă înainte de 2010 își permitea să muncească mai mult sezonier, după venirea crizei, având datorii la bancă, s-a văzut nevoit să se ”reinventeze”, cum spune el. Adică să găsească noi resurse și să muncească mai mult.
A construit încă un solar de lemn de 1.800 mp și încă un spațiu dedicat producerii de răsad, material săditor și pentru vânzare, nu doar pentru el. A ”descoperit” varza de păstrare, care putea fi depozitată afară.
”De atunci am rămas așa cu cei 4.000 mp protejat, plus sera de răsaduri. La câmp mai avem doar 1 hectar, restul l-am înapoiat oamenilor pentru că  acum muncesc doar eu cu soția, și atâta putem. Cei doi copii lucrează, nu se mai implică în această activitate, deși din legume am ridicat casa și am întreținut familia. La anul vom mai renunța la jumătate din teren probabil”, spune ușor trist legumicultorul, gândindu-se că tot ce a construit până acum nu va fi preluat de niciunul dintre copii.
 
Au intrat pe raftul supermarketului, forțați de piață
Una dintre marile provocări, mai ales după 2010, a fost valorificarea producției.
Vânzarea doar la tarabă în piață nu mai era o soluție, se pierdea mult timp, oboseală etc.
”Ne-am orientat atunci, mai mult de nevoie, către supermarketuri și am avut noroc.
Am fost bine primiți la cele din zonă, din Focșani. Nu am avut niciodată probleme cu marfa sau cu plata la timp. M-am străduit tot timpul să fiu un partener de încredere și să-mi respect contractele și calitatea legumelor. De atunci livrăm verdețuri, ceapă, ridichi, roșii, ardei, vinete, castraveți, varză funcție de sezon”, povestește producătorul din Rădulești.
Dacă nu avea suficientă marfă, mai lua cu el și alți producători, care să livreze legume în magazin. Dar, din diverse motive, aceștia s-au retras pe parcurs.
În acest moment el este aproape singurul care și-a păstrat relația cu supermarketul din Focșani, încercând în același timp să găsească noi clienți pentru legumele sale. Ce nu reușește să preia retail-ul, intră pe piața liberă.
”Dar în ultima vreme se simte o scădere a vânzărilor, nu știu exact care sunt motivele. Dar pentru noi este bine încă, valorificarea e asigurată și noi stăm acasă să lucrăm, așa cum este normal”, mai spune producătorul.
Deși recunoaște că sunt probleme de reglementare a pieței, intermediarii reprezintă un ”rău necesar”. Dacă ei nu ar fi fost, foarte mulți producători ar fi rămas cu marfa pe câmp, crede Mirel Sandu.
A încercat să pună și bazele unei cooperative, pentru că era cerere. Însă producătorii nu au dorit să continue, ”nu au vrut să se implice în cheltuielile de început, să livreze marfă conform unui program, să se știe ce produc și cât... Dacă nimeni nu te întreabă despre marfa pe care o produci și vinzi, de ce să te duci tu singur de bunăvoie să dai bani la stat?”, explică producătorul unul dintre motivele pentru care acest proiect nu a avut succes la ei.
După 7 ani, societatea a fost închisă fără să fi făcut măcar o livrare de legume.
 
Programul Tomata nu a ajutat în mod real pe nimeni
Mirel Sandu se numără printre beneficiarii acestui program de ”susținere a producției de tomate”, dar el consideră că au fost mai mult bani electorali care nu au contribuit la dezvoltarea sectorului, ba dimpotrivă.
Pentru el, ca și pentru mulți alți legumicultori, banii din acest program au fost un plus (ei oricum produc acea cantitate minim necesară), pe care fiecare i-a cheltuit cum a considerat. Dar cu ei nu se puteau dezvolta, nu puteau fi folosiți pentru achiziții importante, ci doar cheltuieli curente în producție: ”la nivel național nu cred că Programul și-a atins scopul. Nu știu cât bine a făcut, cred că a fost mai mult electoral. Nu a fost gândit să dezvolte în mod real acest sector la noi în țară.
Pe mulți mai mult i-a distrus pentru că s-a format supraproducție și s-a aruncat multă marfă la un moment dat. Nu a rezolvat nimic. Practic acești bani au ieșit din țară pentru că mai toate inputurile sunt de import.
Noi, când am ridicat sera, aveam sprijinul pe motorină 1 leu (când litrul era cam 3 lei) și 60 bani/kg marfă vândută pe factură. Banii rămâneau aici, plăteam și statului ceva.”
 
Cine va continua afacerea familiei?
Pe lângă schimbările climatice care afectează cultivatorii, reducând producțiile de legume nu doar în câmp, ci și în sere, cu până 30%, o altă problemă este lipsa noilor generații care să se implice și să preia munca de o viață a părinților.
”Problema este că nu vine nimeni din spate, nu vedem implicarea copiilor cu adevărat. Noi am trăit bine și avem tot ce ne trebuie, am făcut o casă și o familie. Doar că acum banii se fac mai greu, cu mai mare risc, iar marja de profit a scăzut”, spune producătorul vrâncean, ai căror copii muncesc în alte domenii, fără intenția de a continua afacerea cu legume.
 
Roxana Drăghici