Dr. ing. Daniel Botănoiu
Comunicarea Comisiei Europene referitoare la un lanț de aprovizionare cu alimente mult mai performant în Europa a scos în evidență numeroasele probleme, devenite vizibile, că urmare a volatilitații spectaculoase a prețului produselor de bază în sectorul agroalimentar. Documentul de lucru reunește idei care au drept scop reformarea politicii și apariția de eventuale instrumente care să permită ameliorarea funcționării lanțului alimentar, care să ofere un venit echitabil agricultorilor, cu propunerea unui preț abordabil pentru consumatori.
Raportorii europeni țin cont de toate intervențiile și contribuțiile aduse înainte de prezentarea proiectului de raport comisarului pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, pentru prima auditare de către experți, la data de 4 mai 2010.
Având în vedere cele prezentate, cred că trebuie să ne aplecăm cu seriozitate asupra următoarelor capitole conținute de comunicarea Comisiei, și anume:
1. Transparență: Comisia propune măsuri care au în vedere creșterea transparenței prețurilor din întreg sectorul alimentar. Aceste măsuri includ, în principal, o mai bună transparență a instrumentelor derivate ale produselor agricole de bază, înainte de a avea un control mai bun, a speculei excesive și a volatilități prețurilor produselor agricole de bază. Comisia propune un instrument european de supraveghere a prețurilor și serviciilor care să aibă la bază compararea prețurilor en-detail ale produselor agroalimentare accesibile.
Aceste propuneri de măsuri nu includ:
-Măsuri care să urmărească creșterea transparenței repartiției valorii adăugate și a marjelor de profit între diferiții actori ai lanțului alimentar;
-Informații care să scoată în evidență costul real al producției în raport cu prețul oferit de cumpărători și consecințele aferente acestor practici de producție cu privire la calitatea produselor agroalimentare, restructurarea sectorului și incidentele negative asupra mediului;
-Informații referitoare la influența excedentului structural de producție cauzat de anumite politici care privesc aprovizionarea cantitativă și diminuarea prețului producției ce se aduce pe piață.
2. Concurență: pe baza recomandărilor grupului de experți pentru competitivitatea industriei agroalimentare, Comisia a propus măsuri care să încurajeze concurența în interiorul lanțului alimentar european, în principal prin sprijinirea unei integrări verticale cuprinzătoare a industriei alimentare pe piața interioară și sugestia de a elimina constrângerile de aprovizionare teritorială, contrare principiilor de funcționare a pieței comunitare. Comisia a examinat o selecție de norme de mediu și de regim al etichetajelor de origine, susceptibile de a fi alimentate cu schimburi transfrontaliere, precum și propuneri de suspendare a etichetajelor de origine regională sau națională care să înlocuiască printr-un nou cadru indicațiile geografice pentru normele de comercializare și pentru regimurile de certificare în cadrul politicii de calitate.
Aceste propuneri de măsuri nu țin cont de:
-Marea diversitate a structurii teritoriale, mărimea, gradul de specializare, gradul de ocupare a forței de muncă și accesul la susținerea publică a întreprinderilor mici, mijlocii și mari care sunt participante în cadrul lanțului alimentar;
-Puterea de negociere extrem de inegală a agricultorilor în raport cu procesatorii, angrosiștii sau detailiștii, care a condus la practici neloiale venite din partea cumpărătorilor și, pe cale de consecință, la un comportament anticoncurențial;
-Interesul scăzut al autorităților europene responsabile cu concurența de a înfrunta aceste asimetrii și de a lua măsuri adecvate pentru a reduce rezultatele slabe obținute în materie;
-De „războiul prețurilor” care are loc, în prezent, cu lanțul marilor magazine, în cea mai mare parte a statelor europene, care nu ține cont de incidența asupra prețului de producție, nici de calitatea produselor alimentare, ci de concentrarea în creștere a puterii de cumpărare.
3. Restructurarea agriculturii și a lanțului alimentar:
Comisia propune măsuri care să ducă la restructurarea sectorului agricol și a lanțului alimentar și sugerează încurajarea creării de organizații puternice ale producătorilor agricoli.
Aceste propuneri de măsuri nu țin cont de:
-Marea diversitate a structurilor agricole și de mărimea exploatațiilor, de rolul lor și de capacitatea concurențială diferită pe piețele locale, regionale, naționale și internaționale;
-Marea diversitate a industriei de transformare și a diferitelor niveluri de competitivitate relativă pentru piețe și pentru lanțul de aprovizionare din care ele fac parte;
-Diversitatea comercianților locali, a piețelor, a lanțurilor alimentare locale și de existența sistemelor de aprovizionare cu alimente de semisubzistență independente, care nu depind de evoluția pieței;
-Puternica dependență față de materiile prime externe lanțului alimentar, importurile dese care provin de la producătorii agricoli care practică agricultura intensivă și care, conform Comisiei, sunt producătorii cei mai competitivi de pe lanțul alimentar;
-Dispariția rapidă a întreprinderilor, comercianților și magazinelor de mărime mică și mijlocie, în special din zonele rurale defavorizate;
-Conflictul aparent strategic între regulile europene de concurență și intenția exprimată a Comisiei de a ameliora puterea de negociere a organizațiilor producătorilor, înainte de a le permite acestora din urmă să obțină un preț echitabil pentru producția lor.
4. Practicile înșelătoare în ceea ce privește puterea de cumpărare și modul de atribuire a contractelor:
Comisia consideră că trebuie acționat în direcția eliminării practicilor contractuale înșelătoare între actorii de pe întreg lanțul alimentar. Comisia a subliniat următoarele practici: plata întârziată, modificarea unilaterală a contractului, plata în avans pentru a avea acces la negocieri etc. În același timp, propunerile de măsuri ale Comisiei se opun acțiunilor menite să limiteze bunele practici comerciale, au, de asemenea, în vedere campania de sensibilizare și de pregătire a contractelor standard facultative.
Propunerile nu țin cont de:
-Măsurile care se opun practicilor de impunere a unor prețuri scăzute de producție ca urmare a unor volume mari de marfă, de marjă negativă (preț exclusiv pentru consumator);
-Măsuri care să stabilească primele maxime de listare, dar nici măsuri contra riscurilor delistării;
-Măsuri contra inconstanței în aprovizionare sau confiscărilor, cheltuielile nejustificate cu condiționarea mărfurilor, cheltuielile de comercializare, reducerile aplicate după soldare și plățile retroactive;
-Măsurile împotriva întârzierilor nejustificate ale plăților, cum sunt cele legate în cea mai mare parte de lanțul comercianților și de contribuțiile suplimentare pentru costurile de comercializare solicitate producătorilor pentru a acoperi cheltuielile legate de disfuncționalitatea pieței;
-Măsurile care privesc ameliorarea cunoștintelor producătorilor și consumatorilor cu privire la fixarea prețului pe întreg lanțul alimentar, măsurile destinate a controla concentrarea vânzărilor grupate și contoarele de cumpărare la nivel european.
5. Revânzarea în pierdere, în conformitate cu practicile
anticoncurențiale: Comisia nu a menționat practicile de vânzare în pierdere, foarte răspândite în întreg spațiul european. Comisia a atras atenția asupra unui număr important de carteluri și de cazurile de menținere a prețurilor de revânzare în pierdere, de acordurile de comercializare în comun și de achizițiile comune (alianțele de cumpărare), de legăturile din acordurile de vânzare și de utilizarea în creștere a mărcilor private.
Comunicarea nu include:
-Date și analize referitoare la practicile de revânzare în pierdere care colectează mărfurile agroalimentare, cum este cazul „cartelului pastelor făinoase” în Italia sau cazuri similare în Franța, Germania, Irlanda și în noile state membre;
-Propunerile care țin cont de diferitele experiențe ale statelor membre cu privire la aplicarea legislației naționale, împotriva practicilor de revânzare în pierdere și care au drept scop creșterea eficacității dreptului european în materie de concurență, precum și prevenția și suspendarea acestor practici.
6. Ameliorarea calității produselor alimentare și crearea unui sistem alimentar
durabil: comunicarea Comisiei nu a ținut prea mult cont de relațiile dintre prețuri și mărimea exploatațiilor, de gradul de dezvoltare a organizațiilor producătorilor și de prețul de producție, de dependența exploatațiilor înalt specializate față de importurile de materii prime (energie, furaje pentru animale etc.) și vulnerabilitatea lor în creștere, ca urmare a volatilității prețurilor, conflictul strategic aparent între concurența pentru preț și obiectivele lor de durabilitate cu privire la noile provocări, cum este cel privitor la schimbările climatice, la pierderea biodiversității etc. Menționate în bilanțul de sănătate al PAC, incidentele cu privire la normele de igienă și securitatea industriei alimentare pentru accesul pe piață și veniturile agricultorilor care nu țin suficient cont că producerea alimentelor și vânzarea lor au loc pe plan local sau la distanță, necesitatea de definire și aplicare a noilor criterii în materie de calitate a alimentelor care garantează securitatea alimentară.
Ameliorarea lanțului alimentar trebuie să includă:
-O diferențiere și o revizuire a normelor de igienă și perioada de conservare a produselor alimentare;
-Descentralizarea și simplificarea sistemului de certificare și de control;
-Promovarea relațiilor directe între producători, consumatori și lanțul de aprovizionare cu alimente de dimensiuni mici, ale căror avantaje de durabilitate au fost atestate de proiectul de cercetare realizat de Uniunea Europeană;
-Participarea producătorilor și consumatorilor la elaborarea criteriilor de calitate și de comerț echitabil.
7. Autoaprovizionarea, lanțul alimentar public, restaurarea și colectarea deșeurilor alimentare.
Comunicarea Comisiei nu ține cont de următoarele practici:
-Lanțurile alimentare nu sunt integrate în economia de piață sau sunt doar parțial, cum este cazul producției pentru subzistență sau semisubzistență și care continuă să furnizeze o parte importantă din alimente lanțului de aprovizionare în numeroase state membre, în special în sectorul de legume și fructe;
-Restaurația publică și privată (care cuprinde cantinele și restaurantele) dispune de propria cerere, de propria structură a prețului și de reguli cu privire la concurență;
-Criteriile de durabilitate a mediului pentru practicile de aprovizionare cu alimente (restaurația colectivă), ca o posibilitate de ameliorare a calității alimentelor și de dezvoltare economică locală, toate cu scopul de a reduce așa-zișii „kilomeri alimentari” (food miles) și dependența de produsele agrochimice;
-Pierderile considerabile de mărfuri alimentare pe lanțul alimentar în marea majoritate a statelor membre, ajungându-se până la 30% din mărfurile alimentare produse și comercializate;
-Influența programului european de ajutor alimentar, pentru lanțul de aprovizionare cu alimente, care permite hrănirea a 43 de milioane de săraci în Europa și care trebuie revizuit și ameliorat, în sensul relațiilor strânse dintre producătorii și consumatorii de mărfuri alimentare de la nivel local.
