Iată-ne ajunși în miezul problemei.
Articolele precedente vi s-au părut, poate, puțin cam lungi, dată fiind nerăbdarea pe care o aveați de a ajunge la metoda propriu-zisă, pentru a aplica principiile care trebuie să vă înlesnească realizarea obiectivului: pierderea în greutate, fără să vă mai îngrășați vreodată, continuând să duceți o viață socială, familială și profesională neschimbată.
Dar insist foarte mult asupra faptului că lectura articolelor precedente este absolut necesară, pentru ca aplicarea în practică a acestor principii să fie bine înțeleasă și să devină un succes.
Etapa slăbirii și etapa menținerii echilibrului ponderal pe viață
Este, cu adevărat, esențial să cunoașteți anumite mecanisme și astfel să vă scoateți pentru totdeauna din minte idei primite de-a gata, ca aceasta care se referă la calorii.
Descrierea metodei de pierdere în greutate se va face în două etape:
-Etapa I: pierderea propriu-zisă în greutate;
-Etapa II: menținerea echilibrului ponderal, faza de stabilizare.
Pierderea în greutate – etapa I Primul lucru care trebuie făcut când începi să pui în aplicare un proiect este să-ți fixezi un obiectiv.
Prin urmare, trebuie să determinați care este numărul kilogramelor pe care le aveți în exces, fiind conștienți de faptul că fiecare organism are o sensibilitate proprie. Există mai mulți factori care pot explica diferența: sexul, vârsta, trecutul alimentar, istoricul dietetic, ereditatea. De aceea, este greu de spus câte kilograme veți putea pierde într-o săptămână. Pentru unii, va fi un kilogram, pentru alții, mai puțin. În alte numeroase cazuri, s-ar putea obține o scădere importantă la început, apoi una mai lentă.
Nu fiți neliniștiți dacă, pentru dumneavoastră, acest proces va fi mai lent decât la o altă persoană din anturaj. Poate că v-ați făcut deja o idee mai mult sau mai puțin precisă despre kilogramele pe care doriți să le pierdeți. Cred, de exemplu, că, dacă ați putea scăpa de 4-5 kg (din cele 10-12 pe care le aveți în exces), ați fi foarte fericiți.
În ceea ce mă privește, eu vă încurajez să fiți mai exigenți. Fără îndoială că sunteți ambițioși în viața profesională. Fiți, prin urmare, și în privința greutății dumneavoastră.
Alimente sub strictă supraveghere (alimente interzise în Etapa I) Știu din experiență că, din punct de vedere psihologic, nu este bine să începi prin a nega. Dar, în realitate, este destul de complicat, deoarece lista lucrurilor permise este atât de lungă, încât nu s-ar mai termina. În schimb, ce este interzis se află pe o listă mult mai scurtă, dar mult mai importantă, așa că este mai bine să ne ocupăm de ea, în primul rând.
ZAHĂRUL Este campion la toate categoriile de glucide rele.
Zahărul ar trebui să fie însoțit întotdeauna de simbolul pericolului. Este necesar să fiți convinși odată pentru totdeauna de rolul său nefast în alimentație și de consecințele sale, nu numai în privința excesului ponderal, ci mai ales în privința oboselii, a diabetului, gastritelor, ulcerelor, cariilor dentare și maladiilor coronariene. Dar zahărul este indispensabil, poate că vă gândiți dumneavoastră. Ei bine, nu! Nu este indispensabil. Dovada este că, timp de mii de ani, omul nu l-a avut la dispoziție și nu i-a fost rău din cauza asta, ci dimpotrivă.
Organismul nu are ce face cu un aport exterior de zahăr (de altfel, tocmai în acest caz este perturbat, la nivelul glicemic), căci el știe să și-l fabrice singur, sub formă de glucoză, când are nevoie, și asta și preferă, glucoza fiind, într-adevăr, singurul carburant al organismului.
Pe măsură ce organismul își determină nevoile de zahăr, acesta din urmă este fabricat direct din rezervele de grăsime.
Grăsimile sunt, pur și simplu, transformate în glucoză. De aceea, nu mai consumați zahăr!
PÂINEA Pâinea ar fi putut face obiectul unui articol întreg, căci sunt multe de spus despre ea.
De bine, în cazul „pâinii bune”, atât de rară în zilele noastre, dar mai ales de rău, în cazul produsului de proastă calitate, care este vândut în marea majoritate a brutăriilor.
Pâinea obișnuită este fabricată cu făină cernută (fără să mai vorbim de aluaturile industriale congelate) și, de aceea, este total lipsită de ceea ce este necesar unui metabolism normal. Pe plan nutritiv, ea nu aduce nimic altceva decât energie sub formă de glucoză.
Pe plan digestiv, pâinea nu aduce decât tulburări, dat fiind că toate elementele care ar fi trebuit să-i asigure o bună digestie au dispărut în procesul de rafinare a făinii.
De altfel, cu cât o pâine este mai albă, cu atât este mai „rea”. Pentru că albeața indică un grad înalt de cernere a făinii.
Pâinea cu tărâțe sau pâinea integrală, fabricată după moda veche, cu făina necernută, este mult mai acceptabilă, pentru că ea conține fibre (celuloză). Cantitatea de glucoză pe care o eliberează este cu mult inferioară celei din pâinea albă. Deci „îngrașă” mai puțin.
Dar, oricât ar fi de bună, și această pâine va fi suprimată de la masă în Etapa I. În schimb, va trebui să mâncați pâine în cantitate normală la micul dejun.
Dacă sunteți un consumator obișnuit de pâine albă, cum este cazul a 65% din populație, nu aveți nimic de pierdut dacă nu o mai mâncați (cu excepția kilogramelor). În schimb, aveți totul de câștigat, pentru că este atât de dăunătoare sănătății dumneavoastră, încât hotărârea luată este foarte înțeleaptă.
FĂINOASELE Făinoasele sunt constituite din amidon.
Acestea sunt, în majoritate, glucide rele, iar unele vor trebui excluse.
CARTOFUL Primul dintre făinoase este cartoful.
Experimente recente demonstrează că glucoza eliberată de cartof în cadrul proceselor metabolice este foarte mare.
Dieteticienii tradiționali clasifică, în general, cartoful ca „zahăr lent”, ceea ce este o eroare. În raport cu un indice 100, care este cel al glucozei pure, s-a demonstrat că indicele cartofului este 70, ceea ce face din el unul dintre glucidele rele, în ciuda complexității moleculei sale de hidrat de carbon. În afară de aceasta, prelucrarea industrială a cartofului (piureul instant) îi crește indicele glicemic la 95.
Cartoful prăjit, în sine, este un aliment glucido-lipidic, oarecum similar pâinii cu unt. El nu poate fi consumat fără riscul de a vă îngrășa, deoarece uleiul de prăjit care îl îmbibă va fi stocat sub formă de grăsime de rezervă.
Friptura cu cartofi prăjiți este deci o alegere greșită! Alungați-vă din minte imaginea aceasta, care este a celei mai proaste combinații alimentare! Lipidele din carne și glucidele rele din cartofii prăjiți constituie un amestec contra naturii.
Eu știu cât vă costă abandonarea acestui fel „național”, dar este prețul care trebuie plătit pentru a vă atinge obiectivul. Când veți fi ajuns la rezultat, nu veți regreta.
Atunci când vă comandați friptura la restaurant, formați-vă reflexul de a întreba imediat cu ce garnitură este servită. Luați fasole verde, roșii, spanac, vinete, țelină, conopidă, dovlecei. Iar dacă, din nefericire, nu sunt decât garnituri care conțin glucide rele, atunci luați numai salată verde.
OREZUL Orezul, la origine și așa cum era consumat, prin tradiție, de către asiatici, este – în sine – un aliment complet, deoarece conține toate elementele nutritive indispensabile pentru menținerea vieții.
În schimb, orezul alb, consumat – în general – astăzi, este foarte rafinat. Și asta într-o asemenea măsură, încât nu-i mai rămâne aproape nici un fel de elemente nutritive, cu excepția unuia de care te-ai lipsi bucuros: amidonul.
| GLUCIDE BUNE (IG SCĂZUT) | GLUCIDE RELE (IG RIDICAT) | ||
|---|---|---|---|
| Fulgi de ovăz | 50 | Maltoză (bere) | 110 |
| Cereale cu tărâțe | 50 | Glucoză | 100 |
| Orez complet | 50 | Pâine albă rafinată | 95 |
| Pâine de grâu integrală | 50 | Miere, dulceață cu zahăr | 90 |
| Pâine de secară integrală | 40 | Fulgi de porumb | 85 |
| Mazăre verde | 40 | Morcov preparat termic | 85 |
| Orez sălbatic | 35 | Zahăr alb | 75 |
| Lactate | 35 | Orez alb | 70 |
| Fructe proaspete | 35 | Cartofi | 70 |
| Fasole uscată | 25 | Porumb | 70 |
| Ciocolată amăruie | 22 | Sfeclă | 70 |
| Fructoză | 20 | Paste făinoase, făină albă | 65 |
| Arahide | 15 | Banane | 60 |
| Legume verzi | 15 | Stafide | 60 |
Orezul obișnuit (decorticat) trebuie, prin urmare, exclus, pentru că – la fel ca și făina cernută – este o glucidă rea, care eliberează o mare cantitate de glucoză.
Dimpotrivă, orezul complet și, chiar mai bine, orezul sălbatic vor putea intra în meniul dumneavoastră, cu condiția să nu le mâncați împreună cu lipidele (unt sau brânză). Asociat cu roșiile (scăzute prin fierbere) și cu ceapa, poate constitui un fel complet, bun pentru întreaga familie și apreciat de toată lumea.
Porumbul Porumbul este cultivat de secole și totuși este mâncat doar de câteva decenii.
Porumbul are un indice glicemic ridicat, ceea ce-l clasifică printre glucidele rele – de vreme ce a fost folosit secole întregi la îngrășatul vitelor. Dar mai interesant de știut este faptul că prelucrarea industrială a porumbului îi mărește considerabil indicele glicemic, ceea ce face ca popcorn-ul și corn-flakes-urile să aibă o putere hiperglicemică, altfel spus, de „supraîngrășare”.
PASTELE Chiar dacă este vorba de paste făinoase proaspete, este mai bine să le excludeți din alimentație. Prin natura lor, pastele sunt glucide rele, fabricate, aproape întotdeauna, din făină cernută, cu adaos de lipide: unt, ouă, brânză, uleiuri etc. Și, să ne scuze creatorii faimoaselor sloganuri publicitare, dar, cu cât sunt mai „bogate”, cu atât pastele devin mai glucido-lipidice și astfel contrarii principiilor noastre.
Vă înțeleg amărăciunea la gândul că trebuie să suprimați pastele, pentru că – atunci când sunt proaspete și bine făcute – sunt de-a dreptul delicioase.
Totuși, dacă din nefericire sunteți serviți cu paste proaspete (celelalte, din faina albă, nu merită decât un profund dispreț), aveți forța de a nu vă atinge de ele cât timp sunteți în Etapa I, adică în etapa de pierdere în greutate. Atunci când ați atins „ritmul de stabilizare” din Etapa II, gustați-le, dacă sunteți siguri că merită acest sacrificiu.
Cât despre pastele integrale, adică acelea fabricate din făină necernută, vor putea face parte din alimentația normală a Etapei II și vă voi spune mai târziu în ce moment al zilei este mai convenabil să le mâncați.
Pastele complete sunt clasificate în categoria glucidelor bune, în măsura în care indicele lor glicemic este de numai 45.
(Va urma. Continuare articol mai 2011)
