Un tânăr fermier la conducerea Federației LAPAR

​Matei Titianu are de 29 de ani, inginer agronom, ce se implică activ în dezvoltarea mediul asociativ și a sectorului agricol, coordonând proiecte în domeniul digitalizării agriculturii și energiei regenerabile. 

Absolvent a două facultăți și doctorand în agronomie în cadrul Facultății de Agricultură USV Iași, Titianu are ambiții mari în noua sa postură și își dorește ca fermierii români să aibă o voce puternică în procesul decizional atât la nivel național cât și european.
„Administrez împreună cu tatăl meu o fermă vegetală de aproximativ 700 ha în județul Brăila. Sunt proaspăt ales în funcția de președinte al LAPAR – ceea ce reprezintă o oportunitate care mă onorează pentru că pot reprezenta sectorul în care activez. Anterior acestei poziții, am fost implicat în mediul asociativ, am coordonat anumite proiecte bazate pe digitalizarea agriculturii, am coordonat redactarea Ghidului Digitalizarea Agriculturii, versiunea a II-a și m-am implicat și la versiunea a III-a, care urmează să fie lansată în perioada următoare. În general, am un apetit foarte mare pentru cunoaștere și pentru digitalizarea fermei. Sunt adeptul ideii că trebuie să țintesc cât mai sus pentru a putea să ajung cât mai departe. Am avut noroc că familia m-a sprijinit ca eu să mă dezvolt cât mai mult. Inițial nu am vrut să devin inginer agronom, visul meu era să fiu ambasador, să lucrez în diplomație, însă am văzut această profesie ca o datorie morală pentru că sunt singurul descendent al familiei, iar acum a devenit o pasiune. În cazul meu pot spune că pofta a venit mâncând și sunt fericit că am întâlnit oameni extraordinari de la care am învățat atât de multe lucruri și care mi-au lărgit foarte mult orizontul.
Văzând cât de important este mediul asociativ în sectorul agricol, m-am implicat și mai mult, iar această șansă de a contribui la schimbare, prin intermediul Federației LAPAR, mă onorează.
 
În cadrul fermei cultivăm porumb, grâu, orz, soia și floarea-soarelui. Terenul este irigat integral și fructificăm această oportunitate prin producerea de sămânță. În fermă eu sunt cel care se ocupă de tehnologie și de implementarea ei. Toate erbicidările, fertilizările și o parte din lucrările de pregătire a terenului și semănat sunt făcute de mine. Am plecat de la premisa că trebuie să știu să fac toate lucrările în fermă, să nu fiu condiționat de disponibilitatea vreunui operator, dar și să știu ce să-i cer acestuia.
Avem trei puncte de lucru destul de îndepărtate, dar în cadrul acestora terenul este comasat. Suprafața cea mai mare se află în incinta îndiguită a Insulei Mari a Brăilei și mai avem 200 ha în terasa Brăilei. În Insula Marea a Brăilei avem avantajul unui aport freatic mare, irigăm mai puțin decât în terasa Brăilei, dar acum, ca urmare a excedentului pluviometric, avem foarte multe probleme cu băltirile. Nu pot să fac în acest moment o estimare a suprafețelor afectate de băltiri.
În ultimii 6 ani m-am implicat activ în fermă, când am venit nu era nimic digitalizat, era folosit doar un GPS banal, aș spune chiar primitiv. Am început prin a achiziționa un sistem GPS mai modern, am apelat la imagini satelitare, am instalat stație meteo și am folosit drone pentru aplicarea tratamentelor în câmp. De asemenea, am instalat un sistem de monitorizare a instalațiilor de irigat de tip pivot. Eu îmi doresc să avem mai multe instrumente de digitalizare în fermă, dar acestea presupun anumite costuri și am preferat să  alocăm finanțele mai mult în zona de irigații. Dorim să renunțăm la instalațiile de irigat prin tambur.
 
La început tatăl meu nu era deschis la digitalizare și îl înțeleg pentru că venea dintr-un mediu în care agricultura evolua mult mai lent, însă odată ce domeniul a început să parcurgă niște trepte evolutive, viteza cu care atinge următoarea treaptă este mult mai rapidă. Putem astăzi discuta de agricultura 5.0, de agricultura autonomă. Consider că dacă nu facem tranziția către agricultura 4.0 pentru a ne familiariza cu anumite instrumente digitale, cu imaginile satelitare etc o să fim puși în situația în care ne va fi foarte greu să ne adaptăm. Un mare avantaj al digitalizării, pe care l-am clamat întotdeauna, este că elimină subiectivismul inginerului, ne oferă o imagine de ansamblu mai clară și percepe diferențele imperceptibile pentru ochiul liber.
Aș spune că implicarea mea în fermă s-a reflectat și prin calitatea irigării pentru că eu am monitorizat îndeaproape această lucrare și cu ajutorul digitalizării am reușit să iau decizii mai rapide, care ne-au crescut profitabilitatea cu 15 – 20%.  
Pe mine mă interesează profitabilitatea culturilor și în fermă consider că este mai important să fii un manager bun decât un tehnolog bun mai ales acum când ne uităm la costurile mari ale inputurilor agricole și la prețul mic de valorificare a producțiilor agricole, care va rămâne mic pentru că avem supraproducție la nivel global.
La nivelul fermei îmi doresc să trecem la no-tillage, pentru că astăzi lucrăm solul în sistem minimum-tillage. Ce ne împiedică sunt costurile foarte mari ale semănătorilor necesare. De asemenea, îmi doresc să avem mai multe echipamente pentru aplicare variabilă a inputurilor, de la semănat până la fertilizat. Nu în ultimul rând, vreau să facem procesare dar acest subiect trebuie studiat mai mult.”
 
Obiective la nivel de asociație
„Agricultura are foarte de multe probleme încât nici nu știi care sunt prioritățile. Din punctul meu de vedere, una dintre problemele stringente este cea privitoare la protecția culturilor cu substanțe neonicotinoide. Trebuie să vedem cum putem modifica regulamentele europene pentru că  dăunătorul Tanymecus dilaticollis decimează culturile de porumb și floarea-soarelui iar absența tratamentului la sămânță ne va afecta foarte mult. Studiile arată că în lipsa tratamentului la sămânță, cultura poate să fie compromisă în totalitate și acest lucru va genera pierderi și reînsămânțarea suprafețelor, adică ieșirea din epoca optimă a culturii, dar nici asta nu-ți garantează că acea cultură va supraviețui, pentru că dăunătorul este polifag și prolific, iar schimbările climatice i-au schimbat ciclul biologic mărindu-se perioada în care atacă.
O altă problemă imperativă este adoptarea unei legi speciale a arendei. Atâta timp cât nu este prevăzută o durată minimă obligatorie a contractului de arendă, fermierii nu pot face investiții pe termen lung.
Un alt aspect important este legat de comasare. Ne dorim ca schimburile de teren să fie considerate de utilitate publică și susținute pe termen scurt prin implementarea unui mecanism de compensare a taxelor notariale pentru a facilita consolidarea fermelor.
Fermierii nu mai sunt capitalizați și au nevoie de anumite scheme financiare dedicate, precum credite cu dobândă subvenționată. În caz contrar, nu mai pot desfășura activitatea de producție și intră în faliment. Cash flow-ul este oxigenul iar profitul este hrana.
În afară de problemele pe care vrem să le abordăm și rezolvăm, avem și proiecte pe care dorim să le dezvoltăm. Ne dorim un marketplace - o platformă online de comerț, un buletin informativ (newsletter) axat pe comerțul cerealelor în perspectivă, precum și ateliere (workshop-uri) pe diferite teme precum digitalizarea pentru a le pune în valoare.
Consider că în acest domeniu trebuie să îmbinăm energia tinerilor cu expertiza celor care au mai mulți ani de experiență. Noul Consiliu Director al LAPAR este format din mulți tineri și cred că are perspectiva de a crea un suflu favorabil pentru viitorul Federației LAPAR și a sectorului agricol.
Mesaj meu este că nu putem să ne scriem singuri legile, dar prin faptul că aderăm la o structură a mediului asociativ, avem o voce mai puternică, avem un scaun la minister și avem șansa de a le aduce amendamente în așa fel încât să ne fie favorabile. Așa că invit fermierii să adere la LAPAR sau la orice structură a mediului asociativ ca să lucrăm împreună pentru bunăstarea agriculturii.”
 
Ana Ioniță