Recent am călătorit prin toate provinciile istorice ale țării. Dacă în Câmpia Română, în Banat și chiar în Ardeal îți bucură privirea terenuri care au văzut brăzdarul plugului, în partea de nord a Moldovei, între Siret și Prut, mii de hectare de teren agricol sunt nelucrate de ani.
Nepăsarea, neputința sau poate acea periculoasă și maladivă așteptare câstigă pe zi ce trece tot mai mult teren.
Efectul este că numai ici și colo apar printre bălării, verdele grâului și al orzului de toamnă sau galbenul de fagure al rapiței.
Care ar fi câteva posibile explicații ale lipsei de implicare a țăranului în ancestrala-i îndeletnicire?
– Poate politicile și strategiile din domeniul agriculturii prea des schimbătoare și niciodată puse în practică integral în ultimii 20 de ani.
– Poate sprijinul financiar intern și extern oferit deseori cu întârziere sau nedirecționat spre sectoare vitale și cu perspective. În acest sens, să ne amintim de programe utopice de diversificare a zootehniei, prin creșterea melcilor, struților, broaștelor etc. cu sprijin financiar. Să ne mai amintim și de acel promițător program de sprijin al tinerilor, menit să-i orienteze spre ocupații agricole, program care, din păcate, nu a avut efectul scontat, rămânând doar în stadiul de dorință.
– Poate abordarea în stil românesc a sprijinului european, care se derulează cu greutate și întârziere prin megastructura denumită APIA, care și în prezent mai face plăți restante din anul 2007 și pentru care se percep penalități.
– Poate depopularea satelor, în special prin plecarea tinerilor, care fie au ales alte meleaguri ca să muncească, deseori cu umilință, pentru o pâine mai bună, fie în lipsa unei motivații rezultate din munca câmpului au ales alte îndeletniciri la oraș.
– Ne-am mai putea gândi și la timpul prețios pierdut de țăranul român, mai ales acum în plină campanie agricolă, pe la porțile APIA, la bănci, la furnizorii de îngrășăminte și substanțe de combatere a dăunătorilor, la centrele locale, OJCA, și chiar pe la diferite instanțe de judecată pentru soluționarea unor litigii funciare.
Unde sunt acele mult visate și necesare cooperative de servicii pentru agricultură? Dar creditele cu dobânzi bonificate, eliminarea accizei la motorină pentru întreaga cantitate consumată în agricultură sau un TVA redus pentru produsele agroalimentare? Dar depozitele de stocare și condiționare a produselor agricole, inclusiv certificatele de depozit tranzacționabile pe bursă? Dar mult așteptatele Camere agricole, fără de care nu se poate vorbi de o agricultură modernă și eficientă? Dar reabilitarea sistemului de irigații, care trebuie să contracareze o lungă și fierbinte vară ce se apropie?
Este arhicunoscut faptul că amortizarea investițiilor în agricultură, dar și profitul se realizează mult mai rapid decât în alte sectoare economice. Mai mult, și acum, și în perspectivă agricultura este și va rămâne un domeniu strategic și de importanță deosebită, căci cine produce hrană, generează locuri de muncă, stabilitate economică și socială. Să nu risipim șansa majoră de supraviețuire și progres pe care o oferă atât de generos agricultura României.
Să nu pierdem din vedere totuși firea optimistă și să avem puterea să sperăm în mai bine pentru agricultura acestei țări!
Simona MUNTEANU
