Verigi importante ale tehnologiei de cultivare a rapitei de toamna

Pentru reușita culturii de rapiță de toamnă sunt necesare măsuri ferme de respectare a verigilor tehnologice, ce se aplică pe parcursul unui an de vegetație. Astfel, anul agricol pentru cultura de rapiță de toamnă începe în cursul lunii august, când se execută pregătirea terenului, în vederea însămânțării.

---

Având în vedere faptul că rapița de toamnă nu suportă compactarea solului și excesul de apă din sol, este necesar ca prin lucrările mecanice efectuate să se mențină o structură specifică solului în care se cultivă, iar pregătirea corectă a patului germinativ să conducă la o germinare rapidă și o dezvoltare explozivă a rădăcinilor. Numai așa, terenul cultivat cu rapiță de toamnă va fi acoperit în întregime și ferit de atacul diverșilor dăunători specifici.

Este foarte important ca resturile culturii anterioare să fie tăiate uniform, măcinate și împrăștiate, pregătirea patului germinativ să se facă în momentul optim, pentru a putea păstra umiditatea din

sol, lucru extrem de important pentru înființarea culturii de rapiță de toamnă și pentru a evita evaporarea apei din sol. Perioada optimă pentru semănatul culturii de rapiță de toamnă este cuprinsă între decada a III-a a lunii august și decada I a lunii septembrie. Un lucru demn de luat în seamă îl reprezintă calitatea patului germinativ, în comparație cu data semănatului în perioada optimă, adică este necesar să se acorde o perioadă mai mare pentru pregătirea corectă a patului germinativ decât a semăna în epoca optimă, iar semănatul să se facă într-un pat insuficient pregătit.

La semănat se va urmări relizarea unui număr de plante la metrul pătrat, de regulă 40-50 de plante pentru soiurile de rapiță și 35-40 de plante pentru hibrizii de rapiță (uneori chiar mai puține, în funcție de gradul de ramificare specific fiecărui hibrid). Adâncimea de semănat ideală pentru condiții normale de pregătire a patului germinativ este de 2-4 cm. Înainte de semănat, în cursul lunilor august sau septembrie, se pot aplica erbicide menite să combată buruienile din cultura de rapiță, aceste erbicide fiind pe bază de trifluralin. Preemergent, se mai pot folosi erbicide care au ca substanță activă metazaclor, dimetaclor sau clomazon. Deși nu întotdeauna sunt necesare, se pot aplica în cursul lunii octombrie și erbicide postemergente pe bază de propizamid sau carbetamid.

Pentru o bună răsărire a culturii de rapiță sunt necesare cantități de precipitații moderate, de până la 10 litri pe metrul pătrat. Imediat după răsărire și până la venirea iernii se vor face controale în câmp pentru a depista, în stadiile timpurii, atacul de melci și insecte dăunătoare. Pentru a intra în iarnă într-o fenofază favorabilă dezvoltării în continuare a plantei de rapiță, este necesar ca planta să aibă 6-8 frunze, stadiu care îi permite să suporte temperaturi de minus 15  grade Celsius. Considerând că pentru fiecare frunză rapița de toamnă are nevoie de 70 de grade termice, înseamnă că, pentru acest moment, rapița are nevoie de minimum 420 de grade termice, care se pot realiza într-un număr de zile cuprins între 30 (temperatură zilnică de 14 grade Celsius) și 42 (temperatură zilnică de 10 grade Celsius).

Nu trebuie uitat faptul că pentru această fază rapița de toamnă are nevoie de 30-40 de unități de azot în sol, cantitate ce asigură dezvoltarea armonioasă a aparatului foliar. După parcurgerea perioadei de iarnă, la sfârșitul lunii februarie, se pot administra îngrășămintele necesare obținerii de recolte rentabile din punct de vedere financiar. Pentru a obține un randament maxim al culturii, rapița de toamnă solicită o cantitate totală de 170-220 kg/ha de azot. Pentru a produce 100 kg de boabe de rapiță, cultura are nevoie de 6,5 kg de azot, care depinde în mare măsură de aplicarea azotului în primăvară. Reglarea cantității de azot permite realizarea următoarelor aspecte: puțin azot, pierderi de recoltă; mult azot, dezvoltare excesivă a plantelor, cu posibilitatea apariției frângerii plantelor și de boli specifice și cost mare al îngrășămintelor. Momentul optim de aplicarea a îngrășămintelor cu azot este în cursul lunii martie, dacă avem o cultură care s-a dezvoltat normal, sau jumătate din doză la sfârșitul lunii februarie, pentru a revitaliza cultura. Rapița de toamnă are cerințe medii față de conținutul de potasiu al solului și numai în cazuri de deficiențe mari din sol se pot aplica 50-80 kilograme la hectar de substanță activă.

În ceea ce privește cantitatea de fosfor pentru cultura de rapiță de toamnă, necesarul acesteia este de 60-130 de unități. În funcție de conținutul în fosfor al solului, se pot aplica 60 (sol bogat în fosfor) sau 80 (sol sărac în fosfor) de kilograme de substanță activă la hectar. Rapița are o solicitare specială pentru obținerea de producții rentabile, și anume: îngrășăminte pe bază de sulf, care se pot aplica în paralel cu administrarea îngrășămintelor cu azot, în primăvară. Cerința totală de sulf a culturii de rapiță de toamnă este de 215 kg/ha. De asemenea, cultura de rapiță de toamnă solicită aplicarea a circa 400 de grame de îngrășăminte cu bor la hectar și a 50 de grame de îngrășăminte pe bază de molibden la hectar.

În cursul lunii martie, are loc dezvoltarea de primăvară, în special a aparatului foliar, urmând ca în cursul lunii aprilie să aibă loc înfloritul culturii de rapiță de toamnă. În această perioadă apar și își manifestă atacul asupra plantelor și florilor de rapiță următorii dăunători: gărgărița (Ceutorhynchus napi Gyll.), afidele (Brevicoryne brassicae), puricele de pământ (Psylliodes chrysocephala L.) și gândacul lucios (Meligethes sp.). Împotriva acestora se folosesc următoarele substanțe de tipul: Carbofuran, Deltametrin, Lambda-cihalotrin, Malation, Primicarb, Bifentrin, Tau-fluvalinat, substanțe care asigură o bună și o foarte bună eficiență împotriva dăunătorilor menționați. De asemenea, tot în această perioadă își fac apariția și se manifestă bolile specifice acestei culturi: Sclerotinia, Phoma, Oidium, Cylindrosporium ș.a. Pentru combaterea bolii Sclerotinia, se pot folosi rotația culturilor și controlul chimic, ca acțiune preventivă pe parcursul înfloririi. Se pot folosi produsele Carbendazim, Triazol, Stobilurina ș.a. Pentru combaterea bolii Phoma, se pot folosi tratamentele chimice pe bază de triazol și carbendazim și utilizarea de hibrizi rezistenți la această boală. Pentru combaterea bolii Oidium, se folosesc tratamentele chimice pe bază de Carbendazim, Carbendazim + Fuzilazol, Metconazol și altele. Pentru combaterea bolii de Cylindrosporium, se vor folosi aceleași tratamente chimice ca și la boala precedentă, adică pe bază de Carbendazim, Carbendazim + Fuzilazol, Metconazol și se vor utiliza noii hibrizi rezistenți la această boală. În cursul lunii mai, are loc formarea și umplerea silicvelor, iar în cursul lunii iunie se maturizează recolta de semințe de rapiță de toamnă.

Recoltarea culturii de rapiță de toamnă are loc în luna iulie, când conținutul de umiditate este în jur de 9-10%. Dacă umiditatea la recoltare este mai mică decât această valoare, există riscul ca silicvele să se deschidă și să se producă pierderi de recoltă. Același risc se manifestă și când recoltatul se face în orele cu temperaturi ridicate ale zilei. Momentul optim al recoltării este considerat atunci când tulpinile și silicvele au o culoare galben-închis spre maroniu.

De asemenea, o problemă destul de delicată pentru recoltarea rapiței de toamnă o reprezintă reglajul combinei de recoltat, la care trebuie reglată înălțimea de tăiere a plantelor (pentru a reduce masa plantelor care intră în combină) și poziționarea și viteza barei de tăiere/cuțitului de tăiere (se evită astfel baterea plantelor înainte ca acestea să fie tăiate efectiv și astfel sunt eliminate pierderile de boabe).

Victor Vătămanu

revista, agricultura, vegetal, tehnologie de cultivare, rapita de toamna